Passionaria Stoicescu:,,Cartea pădurii”

CĂTRE TINE, PUI DE OM

Scriu dintr-o pădure verde,

unde vara te poţi pierde

printre pagini de răcoare

şi fotografii cu soare.

.

Scriu din cartea diafană,

unde toamna-i roşcovană,

unde iarna-i năzdrăvană,

cu omătul pe sprânceană,

.

unde primăvara-i zână

din înalt până-n ţărână,

unde toate-ascund o taină

pe sub grai sau pe sub haină.

.

Scriu din pace şi stihie,

din măreaţa carte vie

a Naturii, care spune

că în tot e-o-nţelepciune.

.

Chiar de pare şugubeaţă,

cartea asta-i o povaţă,

iar citind-o vei afla

cum să iei ce-i bun din ea.

…………..

LAUDĂ PĂDURII

Tare bună eşti, Pădure!

Toată vara ne dai mure,

fragi, alune, flori de tei,

conuri, ghindă, câtă vrei!

.

Toamna zvârli cu buzdugane

verzi, adăpostind castane,

iar în iarna cu ninsoare

ne dai brazi de sărbătoare.

.

Primăvara ne creşti flori,

scrii seninul cu cocori

şi prin largile-ţi fereşti,

aerul îl primeneşti.

.

De-aia-n preajma ta venim,

de omizi de curăţim,

ardem trunchii găunoşi

să-ţi sădim puieţi vânjoşi.

.

Când foşneşte şi când tace

ramul tău e ram de pace,

netăiat de vreo secure,

fiindcă tu ne eşti, Pădure,

.

o fărâmă din comoara

care azi înseamnă Ţara,

şi îi cânţi cu bucurie:

frumuseţe, bogăţie!

………………………..

SĂPTĂMÂNA ÎN TABĂRĂ

Luni e zi pentru frăguţe.

Pleacă tabăra-n coloană,

să culeagă din poiană

boabe roşii în cănuţe.

.

Marţi ne zbenguim la soare.

Alergăm câteva ture.

Observăm ce-i în pădure

şi la ce-i folositoare.

.

Miercuri plouă. La fereastră

bate-o gaiţă poznaşă.

Vrea s-o luăm de-acum părtaşă,

vineri, la serbarea noastră.

.

Joi e zi pentru bureţi.

Răscolesc pe sub frunzare

după hribi şi pâinişoare

cei mai inimoşi băieţi.

.

Vineri coasem o cortină

şi ne pregătim costume.

La serbare multă lume

din…pădure o să vină!

.

Sâmbătă, sportivii-s gata:

jocul de orientare,

fotbal, coardă, alergare,

tras la ţintă cu săgeata.

.

Dar duminica ce face

tabăra că-i zi de-odihnă?

-Sunt copii şi nu au tihnă,

să se joace, să se joace!

………………………..

GLASUL PĂDURII

Glasul Pădurii-i vrăjitor;

n-ai să-l auzi de n-o iubeşti,

de treci prin ea nepăsător

şi n-o asculţi, şi n-o priveşti.

.

Sub trunchii ei, strămoşii daci

au locuit şi-au apărat

ţinutu-acesta de copaci,

pământul ţării minunat.

.

Haiduci şi aprigi luptători

pentru dreptate-aici s-au strâns;

a fost Pădurea sora lor,

i-a ocrotit şi i-a ascuns.

.

Pe omul simplu şi curat,

de omenie-nsufleţit,

cu frunza ei l-a alintat,

cu floarea l-a înveselit.

.

Glasul Pădurii-i vrăjitor;

n-ai să-l auzi de n-o iubeşti,

de treci prin ea răuvoitor

şi n-o-nţelegi şi n-o-ngrijeşti.

.

„Când rupi din codru-o rămurea”

gândeşte-te că trunchiu-i viu

şi-i pasă codrului de ea,

că poate rămânea pustiu.

.

Cu brazii mici fii cumpătat

şi nu fă în pădure foc.

Copacul dacă l-ai tăiat,

sădeşte iute altu-n loc.

.

Căci fără frunza din păduri,

de-ascunsă viaţă fremătând,

am fi pustii, am fi mahmuri

şi-am fi săraci la trup şi gând!

.

Chiar foaia cărţii unde-am scris

această poezie-n dar

Pădurii, lumii ei de vis,

a fost o creangă de stejar…

………………………………

METROUL GÂZELOR

Sapă Cârtiţa din nou,

alte linii de metrou.

Sfredeleşte cu mult zel

pentru fiece tunel.

.

Patru galerii sunt gata;

ţuşti! Metroul ca săgeata,

căci Sobolul conductor

se pricepe la motor.

.

Paznici la metrou, la uşi,

stau vreo patru Cărăbuşi.

.

Vine-un Greier şiret:

-Dă-te jos că n-ai bilet!

-N-am bilet, dar am chitară

şi vă cânt până deseară!

.

Licurici cu felinare

dau semnalul de plecare.

Greierul neobrăzat

de-o rădaşcă-i amendat.

……………………….

CULORILE PĂDURII

Toamna, ca de-o boroboaţă,

frunza s-a-nroşit la faţă.

.

Prea mult s-a fălit sub soare,

proaspătă şi foşnitoare.

.

Dar acum s-a-ngălbenit

şi pe jos s-a risipit.

.

Vii, culorile din vară,

ploaia le-a făcut să piară.

.

Printre crengile maron

cântă vântul la trombon.

.

Unde-i vara jucăuşă?

Codrul pare de cenuşă…

.

Dar minune, astă noapte,

s-a vărsat din ceruri lapte,

.

zahăr pudră, rece frişcă…

Totu-i alb, nimic nu mişcă.

.

Chiar nu mişcă? Ţi se pare!

de sub pleduri de ninsoare

.

ies să-şi cate de-ale gurii

animalele pădurii.

.

Uite, Cerbu-n coarne ţine

roşul zărilor senine,

.

soare – prunc peste tării –

într-un leagăn de crengi vii.

.

Cu copita Cerbul sapă

după iarbă, după apă.

.

A găsit un ghiocel,

dar s-a îndurat de el:

.

-Clopoţel, te las să creşti,

primăvara s-o vesteşti,

.

că doar ea e năzdrăvană

şi pictează în poiană

.

cu o pană fermecată

colorând pădurea toată!

……………………..

CÂND SOSESC COCOARELE

Ies timid de sub nămeţi

primele verzui săgeţi.

.

Iarna, speriată-oleacă,

se ascunde sub cojoacă.

.

Clopoţel

de Ghiocel –

sună primăvara-n el.

.

Sar apoi

de sub frunzare

Toporaşii

cu topoare…

.

Iarna-i speriată tare!

.

Când sosesc Cocoarele,

o goneşte soarele:

.

-Du-te, frig,

du-te, omăt,

te-om chema noi îndărăt!

.

Dar acum

oaspeţi dragi ne sunt pe drum.

Tuturor li-e dor de cald,

de frunzişul de smarald,

de seninul cel boltit,

că de frig ne-am plictisit!

Du-te, iarnă-n altă zare,

că la noi sosesc Cocoare!

…………………………………..

CONCERTUL

În arţar

la opt şi-un sfert

e concert.

.

Dirijorul

strâns în frac

e maestrul Pitpalac

.

La pian

un Ciocârlan

bate clapele avan.

.

Flautul

azvârle perle

din gâtlejul

negrei Mierle.

.

Un Sfrâncioc

şi-un Auşel

cântă la violoncel.

.

La viori

şi violine,

un cvartet

de Becaţine.

.

La oboi

un Piţigoi,

iar la tobă,

să te saturi,

bat vânjos

trei Codobaturi.

.

Când orchestra

oboseşte

şi de noapte

se găteşte,

orice glas

tace umil

şi ascultă

doar un tril.

.

Cu o voce

înfocată,

proslăvind

natura toată,

luna, pacea nopţii,

boarea,

cântă iar

Privighetoarea.

………………..

PIŢIGOIUL

Piţigoiul Piţiguş

e frumos, da-i bătăuş!

.

E pictat în chip şi fel,

dar e tare plin de el.

.

Ţipă stând pe-o rămurea:

-Creanga asta e a mea!

.

Stă pe ciotul înnegrit;

-Piţ, piţ, piţ, n-am să permit

.

Nici un fulg şi nici o coadă

să îmi treacă prin ogradă!

.

De la fag pân’ la alun,

eu sunt singurul stăpân!

.

Pentru toţi dau acest sfat:

Doar cu…Uliul nu mă bat!

……………………………………

PUPĂZA

La spectacol sau acasă

evantaiul nu şi-l lasă,

.

evantai lucios de pene,

fluturând peste poiene.

.

Fie ploaie, fie soare,

fie vânt, fie răcoare,

.

zboar-aşa-mpopoţonată

câtu-i ziulica toată.

.

Are-n scorbură cuibar

cu trei pui ce plâng amar.

.

Fiindcă-s mici şi răsfăţaţi,

nu mănâncă nepupaţi,

.

nu-s ca voi, copii cuminţi,

fără plâns şi rugăminţi.

.

De-aia mama temătoare,

când le-aduce de mâncare,

îi îmbie drăgăstoasă,

din adânc de cuib să iasă.

-Pup, pup, pup, pup, pup, pup,

Hai la mama să vă pup!

De ici, ciup, de acolo, ciup,

să vă împliniţi la trup!

.

Pup, pup, pup, pup, pup, pup!

………………………..

LA O ŞCOALĂ DIN PĂDURE

Clopoţeii pe cărare

sună ora de intrare.

Vine blânda-nvăţătoare!

calcă zveltă, calcă dreaptă

şi clipind gingaş aşteaptă

să-i privească iar cu drag

pe şcolarii ei în prag.

.

Cu glăsciorul ca vioara

domnişoara Căprioara,

catifea pe ochi şi bot,

s-a emoţionat de tot.

Strigă catalogul bând,

iar şcolarii rând pe rând

se ridică în picioare

gata pentru ascultare:

.

-Coadă Roşie Vulpiţa!

-Ciocănescu Ghioniţa!

-Barza Picioroange Lungi!

Melcul Nu Poţi Să M-Ajungi!

Ursuleţul Mormăici!

Ţepoşilă Ghe. Arici!

Ronţăiescu Veverel!

Mistreţeanu Groh Purcel!

.

Sunteţi toţi prezenţi în clasă.

vă doresc o zi frumoasă,

fiţi buni şi-ascultători

şi la carte silitori!

…………………..

PE TOŢI PĂDUREA-I ŢINE

Pădurea creşte ne-ncetat,

puţin din fiecare;

şi fioros şi delicat,

hălăduind sub soare.

.

Ca într-o roată se-nvârtesc

alături, rău şi bine;

prieteni şi duşmani trăiesc,

pe toţi Pădurea-i ţine!

.

Învaţă şi le dă de rost,

căci Omul peste toate

pădurile, din câte-au fost,

victorios străbate.

………….

ŞI ACUM LA DESPĂRŢIRE

În excursie-n Pădure

n-alerga doar după mure,

după zmeură şi fragi,

hăulind printre copaci.

.

Zăboveşte şi priveşte:

frunza moare, frunza creşte,

viaţa peste tot răzbeşte.

.

Zăboveşte şi ascultă:

toate-n felul lor cuvântă

despre truda care-i sfântă.

.

Fiecare-şi află rost:

cuib, gropiţă, adăpost,

scorbură, bârlog, desiş –

e de-a dreptul, pe furiş…

Fiecare face pui

şi aleargă pentru-ai lui.

.

În Pădure, fiecare

ca-ntr-o carte uimitoare

spune înţelept ceva,

după măiestria sa.

Când citeşti verzile-i file,

tu s-o ocroteşti, Copile!

………………………

(Selecţie din volumul: PASSIONARIA STOICESCU, CARTEA PĂDURII, Ilustraţii: Stela Creţu. Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1985).


%d bloggers like this: