Archive for Ianuarie, 2008

Doua povesti de Olga Morar

„O seară tristă de Crăciun“

A fost o dată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, nu aşa încep toate poveştile?! Nu se putea ca povestea noastră să înceapă altfel. Undeva într-o îndepărtată ţară, atât de îndepărtată că nici numele nu i s-a mai păstrat trăia o biată mamă şi copiii ei, dar erau atât de săraci încât abia-şi duceau traiul de pe o zi pe alta. Grijile zilnice făceau ca mama să fie mereu îngândurată şi posomorâtă, neştiind ce-o mai fi aducând cu sine şi ziua de mâine. Singura bucurie a sufletului său chinuit era Marieta o frumuseţe de feţită frumoasă, cu ochi verzi, ageri şi înţeleaptă, deşi era încă mică. Am uitat să vă spun să tot fi avut vreo şapte anişori. Vlad, fratele Marietei era cu ceva mai mare decât surioara sa, adevăratul sprijin al familiei, căci pe lângă treburile zilnice pentru a avea ce pune pe masă, trebuia să aibă grijă şi de Marieta cam zburdalnică din fire.
Ca să-şi poată duce traiul mama şi cei doi copii munceau din greu fiecare după măsura puterii. Vlad era cel care alături de mama sa mergea să muncească pe la casele oamenilor, făcând treburi fiecare pe măsura puterii şi priceperii lor, în timp ce Marieta aştepta ca o fetiţă cuminte, încercând şi ea să facă câte ceva prin casă.
>>>>>>>>>>

„Florile“

Trăiau undeva, într-o grădină, o mulţime de flori: trufaşii trandafirii, sfioasele garoafe, blândele cârciumărese, mândrele gladiole, gingaşele lalele, îmbujoratele muşcate şi alte multe seminţii de flori care mai de care mai frumoase şi mai înmiresmate. Printre ele se unduiau în bătaia vântului şi se lăsau mângâiate de soarele cald al începutului de vară, micuţele şi delicatele flori de nu-mă-uita sau coloratele panseluţe, etalându-şi frumuseţea şi lăudându-se fiecare cu rochiţa sa colorată.
Într-o zi, de nu ştiu unde, adusă de vânt, căzu în grădină o mică sămânţă, care odată ce întâlni caldul pământ, tocmai scăldat de una din acele ploi scurte şi calde de peste vară, prinse a creşte. Zilele treceau una după alta şi în timp ce florile celelalte nici nu bănuiau ce le aşteaptă, micuţa sămânţă crescu şi crescu ajungând o plantă înaltă şi frumoasă, dar care încă nu făcuse flori. Atunci au observat şi celelalte că mai era cineva în grădina lor. Dar nu i-au acordat prea mare importanţă, deoarece, neavând flori nu putea să se ia la întrecere cu ele, ba chiar, parcă, o priveau cu dispreţ.>>>>>>

Anunțuri

Ianuarie 21, 2008 at 12:46 am

Mariana Gurza: „O poveste cu un miracol“

O fetiţă plângea, chircită de frig, de foame.Se uita cu ochi curioşi la cei mari ce înghesuiau ce apucau într-o caruţă.Parcă frigul îi transformase lacrimile în stele.Privea sper cer, gândindu-se, că, mama, tata, îi intind o mână, o ridică în braţe si o aşează intr-un pat cald.Mama, murise cand începuse a gânguri, tatal fusese luat de ruşi, găsindu-şi sfârşitul în închisoare, schingiuit.Începuse să plângă în hohote.Nu avea cine să o audă.Toţi preocupaţi de a fugi, de a mai salva câte ceva din faţa năvălitorilor.Era primăvara anului 1944.Fuga fusese singura salvare.Urcată în căruţă, speriată, nu ştia unde se vor opri. Au mers ore în şir.Mătuşa sa, coborâse din căruţă, uitase de fetiţa orfană ce visa la un cămin cald.De ce sa-i fie povară? Ar lua-o cineva de nevastă cu un prunc după ea? Spera ca viaţa să-i ofere o nouă şansă.Se oprise în Craiova…
Trezită brusc, fetiţa începu din nou sa plângă…O voce rece a oprit-o din plans.Cu ochii închişi spunea „Îngeraşul”, şi aşa ascultând tropăitul cailor în noapte adormi
>>>>>>

Ianuarie 21, 2008 at 12:46 am

Miron Ţic: „Dialoguri creştine şi alte povestiri“

Boboteaza
În anii copilăriei, pe când eram elev în clasa I, m-am dus cu bunica, rămasă fără vedere, să o conduc la Bobotează. Şi atunci, erau aceleaşi reguli… Imediat după încheierea sărbătorilor se reluau cursurile şcolare. Dar, ziua de Bobotează mă atrăgea mai mult, aşa că, atunci, îmi stătea în minte să văd cum preotul aruncă crucea în apă. Când ajunsesem cu bunica, atunci ajunsese şi părintele. Era lume multă, cum nu mai văzusem altădată şi toţi priveau în jurul unei cruci mari, tăiată din gheaţă. În dreptul crucii, era o masă şi, împrejur, mai multe vase cu apă. În acel timp, am auzit şi dangătul clopotelor, apoi, am văzut, prapurii şi pe preot cu Sfânta Evanghelie în mână, după care a început slujba. În acel an se lăsase o iarnă cu ger puternic, încât îngheţase apa Mureşului (nu exista pe atunci Termocentrala Mintia) şi râul se făcuse tun. Oamenii satului tăiaseră gheaţa, pe o porţiune mare şi se vedea apa limpede. După ce s-a sfinţit apa, preotul a aruncat crucea în apă, în acea porţiune de gheaţă tăiată, şi, dintr-o dată, mai mulţi feciori s-au aruncat să prindă crucea. Cel cu suflet mai bun şi mai apropiat de Dumnezeu a prins crucea şi a ieşit cu ea, dând-o s-o sărute celor prezenţi la Bobotează>>>>>>

Ianuarie 21, 2008 at 12:44 am

Al. Florin Ţene: „Cărticica de dat în leagăn gândul“

Era o vară toridă de juca căldura în aer. Ziua era lungă „cât o zi de post”. Stăteam tolănit pe iarbă cu o carte de poezii scrise de prietenul meu, Eminescu, cel cu care copilărisem, mai ieri, la Ipoteşti.
Când am început să citesc, iarba din curtea casei îmi ajungea la bărbie. Stelele coborâseră în jurul meu şi ziua era luminoasă ca o scenă pe care se juca, în dramatizare proprie, poemul „Luceafărul”.
Simţeam că devenisem altceva, un fel de trup cu multe pagini. O carte despre mine.
– Chiar o carte eşti. Mi-a şoptit firul de iarbă ce îmi ajunsese, deja, la buze.
– Repede mai creşti, fir de iarbă!
– De-alaltăieri tot cresc, îmi foşneşte iarba pe la buzele ce aud cântecul de creştere al acesteia.

De când tot citesc în ograda părintească urechile mele văd tot ce mişcă, ochii aud culorile, iar nasul simte orice mişcare a cuvintelor scrise pe paginile trupului meu. Simţeam că sunt o carte despre prietenul meu Mihai
>>>>>>>

Ianuarie 21, 2008 at 12:39 am

Aurel Anghel- ” Poezii ”

Ploaie cu rouă în zori
Roua se ascunde-n noi
Plâng trandafiri timpurii.
Mi-e dor de ploi,
De amintirile mele târzii
De roua din glas de copii
E roua, darul ceresc
La îngerul păzitor mă gândesc
plouă cu lacrimi de înger
Cu lacrimi de mamă
De copil necăjit
Copilărie, ce mult te-am iubit.
Scriu cu rouă pe foaia albă, scriu un text ca o
>>>>>>

Ianuarie 21, 2008 at 12:39 am 1 comentariu

Elisabeta Iosif: „Insula tăcerii“

Ati fost vreodata pe o insula? Pot sa va spun ,dragi copii , doar atat ,ca puteti afla astfel multe lucruri. Mie mi s-a intamplat sa am parte chiar,de o poveste …in parte , adevarata. Cea cu un barzoi si soata lui.Dar pana la poveste , sa vedeti ce am descoperit….
Insula pe care am fost ,poate nu chiar o insula obisnuita ,se afla in Delta Dunarii .Da ,delta noastra ,cu plauri plutitori ,radacini de stuf rasucite si miscatoare .Imaginati-va ! O insula cu plante inalte cu flori ca soarele de luminoase sau de culoarea apusului…ce cresc intre ape .
In acea vacanta am cautat-o pe Oana , o fetita ca voi de mare ,care traieste pe aceste meleaguri si cu care ma imprietenisem. Era o zi senina,cu un cer impodobit cu dantele trandafirii ,semanand cu un copil frumos,cu ochii limpeziti de apele albastre.Oana imi promisese ca ma duce printr-o imensa colonie de pelicani pana la acea poarta de verdeata ,pe care o numea „draperie transparenta”.Am pornit impreuna traversand canale de apa,in inima deltei,printre mii de pasari venite de pe tot globul .

In acest loc ,rupse Oana tacerea dintre noi ,se spune ca a venit si „omul –pasare”,zeul care traieste in vazduh .Dar noi ne indreptam acum spre un loc numai de mine stiut.”Imi starnise curiozitatea
>>>>>>>

Ianuarie 21, 2008 at 12:38 am

Cezarina Adamescu:,, Carte cu eroi ca voi”

concurs în versuri

Prichindelul despre care

sună prima întrebare,

într-al Florilor Oraș

este cel mai buclucaș.

El și-a pus în gând s-adune

cel puțin trei fapte bune

pentru a-și vedea-mplinită

o dorință nerostită:

un magician anume

să-i ofere de îndată

o baghetă fermecată.

Și cu încă doi eroi

(un Împestrițat ca voi)

bun băiat dar cam uituc

să se spele pe năsuc)

și Bumbița cea cuminte>>>>>>

Ianuarie 21, 2008 at 12:38 am

Articole mai vechi


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

Ianuarie 2008
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  
free counters