Archive for mai, 2008

Ioan Miclău – ” Purcelul Năzdrăvan ”

Scriitorul Ioan Miclau locuieste in Australia , o tara indepartata , de peste mari si tari ; acolo el isi cultiva gradina , ingrijeste florile si cartile din biblioteca facuta pentru romanii care s-au asezat si ei in acele taramuri indepartate . Si scrie pentru oamenii de la noi si pentru voi , copii.

..Frumoase sunt povestile, plac tuturor, si celor mici si celor mari, fiindca un graunte de invatatura tot aduc ele, altfel n-ar mai fi povestitori sa le povesteasca. Iar daca povestea e veche, cu atat mai bine, dupa intelepciunea proverbului: „Cu cat e vinul mai vechi cu atata mai bun „. Povestile bunicilor erau frumoase si intelepte, caci veneau din vremile cand neamul asta omenesc tocmai isi deschidea ochii si urechile sa vada, sa auda, si sa inteleaga bine aceasta lume plina de minunatii !Astfel din vechime se spunea, si adevarat este, caci si animalele ce vietuiesc de- avalma cu oamenii pe acest Pamant frumos, au momente de voiosie, de exaltare, dupa cum si de tristete. Ele nu pot sa vorbeasca, dar au si ele gandirea si stiinta lor. Unele sunt inteligente, prinzand repede multe indeletniciri daca sunt dresate.Intotdeauna s-a recunoscut, adica mai mult se credea, ca numai purcelul din neamul grohaitoarelor e ca piatra la cap, adica neputand invata nici macar sa sara peste un fir de ata, sau sa imite macar si el o privighetoare, sa faca si el o >>>>

mai 29, 2008 at 8:59 pm

DOUA POVESTI de Aurel Anghel din ciclul ” Aventurile Bunicului „

Iepuraşul din Crâng
Bunicul Aurică nu e un personaj, chiar dacă numele şi întâmplările lui apar în cărţile pentru copii.
El este chiar bunicul meu şi locuieşte în România, în oraşul Buzau, într-un bloc din cartierul Micro 14.
Cartierul se află lângă Crâng, un parc mare ale cărui alei se pierd în adâncul unei păduri cu feluriţi copaci, dar şi cu stejari bătrâni pe care nu-i pot cuprinde cu braţele doi oameni.
Într-o zi de toamnă târzie a pornit de dimineaţă la cules de ciuperci. A colindat prin locurile ştiute, dar cum bruma albise totul în jur, nici ciupercile nu mai aveau curajul să iasă de sub covorul frunzelor.
A zărit o ciupercă mare cam cât palma lui. S- a aplecat să o culeagă. Marginea ciupercii era muşcată în câteva locuri. S-a bucurat. Ciupercile muşcate de vietăţile pădurii sunt sigur comestibile. S-a aplecat să o culeagă şi a zărit>>>>>>

” Iepuraşul între palmele bunicii ”

Bunicul a pornit spre casă în mare viteză.Mersul grăbit şi frigul de afară au desenat pe obrajii lui două pete mari de culoare roşie.Bunica Matilda, care cunoştea orice mişcare pe chipul lui l-a întrebat:

-Ce s-a întâmplat? Ce sufli aşa ca o locomotivă?

În loc de răspuns bunicul a scos din sân ghemotocul maroniu

-Uite ce-am găsit în pădure,.e aproape mort, bietul de el.

Bunica l-a luat în palmă şi când i-a văzut sprânceana de sus ruptă…

-Oi, oi, oi, sărăcuţule, vai de de tine, cine ţi-a făcut asta, drăgălaşule…

Bunicul a zărit o lacrimă care se rostogolea pe obrazul ei.

-Ce facem noi cu tine?, a mai zis bunica.

-Să vedem dacă mănâncă. Uite cum a ronţăit bietul de el din burete.

Bunica a căutat o pipetă, a tras în ea câteva>>>>>>

mai 29, 2008 at 8:59 pm

Bartolomeu Valeriu Anania : ” Cantece ”

Bate vânt
De sub pământ,
Trupul ritmului s’a frânt.
Bate boare
Dinspre soare,
Din frântură prunc răsare.
>>>>>

mai 29, 2008 at 8:56 pm

Cezarina Adamescu:,,Carte cu poveşti amestecate”(poveste poematică)

Am găsit în pod o carte cu povești amestecate. Tare mult m-am necăjit, că eroii au fugit din poveste, fără veste. Vreți să m-ajutați puțin să-i întorc și să-i rețin, fiecare-n basmul său? Ar fi foarte bine, zău, doar așa să se-nțeleagă de la cap, povestea-ntreagă. S-o luăm pe rând, metodic : Prâslea, Albă ca Zăpada, s-au cam întrecut cu sfada, care-i cel mai îndrăgit și mai bine povestit din eroii de poveste. S-a făcut pe loc prinsoare pe un măr frumos de aur, cine poate să-l doboare pe hainul de balaur. Harap Alb, piticii – șapte, au trecut grăbiți la fapte. Spânul – un prilej nu pierde ca să facă pe stăpânul chiar la Împăratul Verde. S-a iscat încurcătură la Palatul de cleștar unde mândrul Făt Frumos, dintr-o lacrimă născut, fără sabie sau scut, vrea s-aleagă-n luptă dreaptă, numai vorba înțeleaptă. Tainic, Împăratul Roșu îl întreabă pe Cocoșul moșului trudit de ani: nu cumva a găsit o Punguță cu doi bani? Iar Alice, deșteptându-se din vis, cheamă-ntr-una Pis-pis-pis! Cum pe cine, n-ați aflat? Pe Motanul Încălțat. Iată-l și pe Nils, micuțul, care a pornit drăguțul prin Suedia să zboare și-i purtat de o gâscă pe-aripioare. Unsprezece lebede, așteptând să-și lepede hainele strălucitoare, parcă nu mai au răbdare. De ce oare? Un ponei cam rotofei, a-ntâlnit Trei purceluși, pe năzdrăvănie puși. El le-a pus o întrebare : dacă vor să participe la concursul de șotron, să depună, prin urmare, trei buline de carton, drept bilete de intrare. Numai Degețelul Tom, care-i doar un pui de om, a-ntrebat o păsărică de frumoasa Degețică. Zâna florilor, Sorina, când află care-i pricina, își spălă>>>>>>

mai 29, 2008 at 8:52 pm

Adrian Botez: „Vasilica al lelei Zamfira“

-Iertaţi-mă, domnule profesor, eu cred că greşiţi, când nu credeţi în noi…
Îl cunoşteam de aproape patru ani. Când am păşit , ca profesor, în clasa a 5-a B, acum 3 ani şi jumătate (întârziasem cu intratul la această clasă, căci, în primele două săptămâni, trepădasem pe scările Inspectoratului, pentru nişte nereguli ale catedrei), şi am strigat catalogul – am ajuns la numele lui:
-Vasile Tudor!
-Vasilică al lelei Zamfira!Vasilică al lelei Zamfira! strigară copiii ceilalţi, în cor, nespus de veseli. El însă, singur în banca a 3-a de lângă geam, se ridică în picioare, cuviincios, cu ochii mari, negri, plini de vise catifelate dar când se ridică, nu se cunoscu cine ştie ce că s-a ridicat, aşa era de micuţ ca o pasăre zgribulită:
-Prezent pronunţă el, cu o voce precisă, dar puţin înfundată în gât.
-Vasilică al lelei Zamfira! se mai auzi o voce veselă şi solitară, în fundul clasei.
Elevul Vasile Tudor se aşezase la loc, cuminte şi calm, în bancă. Ochii lui priveau spre mine dar şi prin mine, către nişte zări pe care numai el le vedea. Dar le vedea intens, căci ochii îi ardeau, ca de o credinţă secretă, numai a lui>>>>>>>>

mai 29, 2008 at 8:32 pm

Bucur Chiriac: „Vulturul Ilie“

ÎNCEPUTUL
Ceea ce vă spun acum,
e-o poveste-adevărată,
care nu începe cu:
fost-a fost ca niciodată,
ci cu:
mai de mult, într-o câmpie
printre alte zburătoare,
un vultur fără de seamăn,
care se numea Ilie,
vieţuia în bună pace
în natalul meu Buzău.
Nu a fost un oarecare,
ci o pavăză în zare,
ba chiar „pasăre erou”.
N-auzisem pe la şcoală
despre vulturii zăgani,
dar ştiam că neamu-i mândru
era „rege”-ntre vultani.
Neam ce se stingea alene
de vechime şi urât;
toţi înalţi, golaşi la gât
>>>>

mai 29, 2008 at 8:31 pm


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

mai 2008
L M M J V S D
« feb.   sept. »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
free counters