Archive for octombrie, 2009

IOANA STUPARU- Obiceiuri de Sfintele Sărbători “Adormirea Maicii Domnului”

Păstrarea tradiţiei” este una dintre caracteristicile poporului român.

Primite ca moştenire de la strămoşi, fără însă a li se cunoaşte data exactă sau  împrejurările în care au apărut, tradiţia, obiceiurile, multe la număr, unele cunoscute doar pe plan local, de unde şi zicala: “câte bordeie, atâtea obiceie”, sunt respectate adesea cu sfinţenie.Picture 011-1

Voi povesti unul dintre obiceiurile locului, aşa cum l-am pomenit de când mă ştiu pe lume, la care, cu ajutorul Lui Dumnezeu am participat, trup şi suflet, şi anul acesta, 2009, în comuna mea natală Mârşani, judeţul Dolj. Este vorba de Marele Praznic al “Adormirii Maicii Domnului”, sărbătoare cunoscută şi sub denumirea de “Sfânta Maria Mare”. După cum se ştie, această sărbătoare are loc în fiecare an, la aceeaşi dată de 15 august.

Cu mic, cu mare, locuitorii comunei cu toţii de religie ortodoxă, au fost cuprinşi de febra pregătirilor pentru a slăvi cum se cuvine, după datină, “Sântă-Măria” (aşa i se spune prin părţile locului).

MARSANIDupă tradiţie, în acestă zi la mare cinste se află rodul viţei de vie: “de Sântă-Mărie se împart struguri”. Astfel, pe lângă feluritele bucate ce sunt puse pe colaci, cea mai mare importanţă o au strugurii. Struguri pe alese.

Forfota începe în sat din revărsatul zorilor, când femeile iau drumul cimitirului, să-şi tămâie morţii, aşa cum e obiceiul în zilele de duminică sau în zilele de Mari Sărbători de peste an. Indiferent cu ce ocazie, tămâiatul se face până în răsăritul soarelui.

După ce vin de la tămâiat, femeile încep să-şi rostuiască, după datină, colacii care urmează să fie împărţiţi la membrii familiei şi prin vecini, pentru sufletele morţilor. Astfel, în fiecare casă, pe mese trosnesc lumânările aprinse pe colacii încărcaţi cu bucate şi, bineânţeles cu struguri.>>>>>>

octombrie 24, 2009 at 11:53 pm

Cezarina Adamescu:,,Întâmplări cu animale”

UITE-O, NU-I!veverita

Cu un cântecel în frunte

sus pe munte, chiar de-a buşa uneori

prin împărăţii de flori,

am ajuns, pitiş, pitiş,

prin brădet, prin aluniş,

repejor sau mai încet

în poiană-n luminiş.

.

-Nu mai mergem nici un pas!

Vreau să facem un popas,

strigă tare o fetiţă.

-Am văzut o veveriţă,

spune altul, mai cu moţ,

de răsună tot înaltul.

>>>>-,,Întâmplări cu animale”

octombrie 23, 2009 at 11:47 pm

FANTEZIE DE TOAMNĂ – Cristi-Ana Popescu : ,,Lumea de aramă”

Noiembrie…08

A venit toamna. Frunzele verzi ale pomilor parcă se- mbolnăvesc încet- încet de o boală doar a lor. Ruginesc. Cocorii desenează puncte-ntunecate pe cerul plumburiu şi trist. Vântul alunecă jelind printre cuiburile moarte de la streşini.Clip_2

Un miros plăcut pluteşte în aer, deşi nu e dulcele miros de flori.

Este mireasma bătrâneţii timpurii, ce dezbracă pomii lăsându-i goi în frigul crud.

Parcă şi soarele se teme…Spadele lui de foc s-au stins în apa- nvolburat- a toamnei. Acum aleargă neputincios pe bolta rece, ascuzându-se în spatele norilor care, şi ei trişti, plâng din ce în ce mai des.

Numai copiii, fluturaşi ai toamnei, mai sunt fericiţi. Poate numai pentru ei toamna înseamnă noutate, bucurie. ..mai ales acum, şcoala radiază în toată splendoarea ei, luminând cu căldură minţile celor pe care-i adăposteşte în fiecare zi. Într-adevăr, şcoala e soare, viaţă! E locul unde rândunele cu ochi de sticlă, cocori de cerneală, nu se ascund de lumea de rugină…E lumea în care nu e niciodată toamnă şi în care florile- elevi nu se ofilesc!

Elev: POPESCU CRISTI- ANA, cls. a VII- a

Şcoala„Arhitect T.T. Socolescu”, Păuleşti- Prahova

octombrie 19, 2009 at 1:33 am

FANTEZIILE NATURII – Cristi-Ana Popescu:,,MUNTE, bătrân povestitor!?”

În dimineata aceea, vântul bătea puţin mai tare, şuierând printre vârfurile înalte ale brazilor, ce străjuiau poieniţa cu cabane, în care ne petrecusem noaptea. Eram în întârziere, era răcoare, mireasma de răşină care plutea în jur mă îndemna să mai stau…m-am repezit în autocar.

Am pornit la drum. Înaintam acum printre chei, iar de-o parte şi de alta a noastră se înălţau stânci imense, cu mici smocuri de verdeaţă presărate printre crăpături. Deasupra lor plutea maiestuos unClip balaur albastru, pictat cu pete albe si moi de nori. Uriaşii de piatră păreau că luptă crâncen împotriva creaturii mitice, dar, în acelaşi timp, şi că-l susţin în zborul său.

După un scurt popas în pântecele bătrânilor de piatră, maşina s-a întors. Priveam uimită cum stâncile ne făceau trist cu mâna, iar balaurul ne urmărea din spate cu ochiul lui cel mare şi luminos.

Deodată, bâzâitul motorului s-a oprit. Peste drum, Lacul Roşu se întindea imens, inundat. Pe apa lui erau frumos ţesute munţii, brazii, cerul şi chiar nestemate ce păreau că sclipesc de undeva, de pe fundul lacului. Din pâlcurile dese de verdeaţă, se mai arătau, din când în când, răţuşte sălbatice care, dând din codiţă, înotau spre mal şi te priveau iscoditor. Dacă nu le părea o ameninţare, ieşeau din apă pentru o clipă, ca să se intoarcă, speriate de vreun copil jucăuş.

Oameni din întreaga ţară veneau pentru a vedea minunile acelui spaţiu de poveste! Noi ne-ntorceam acasă… Soarele începuse să alunece pe mătasea albastră.

Aici, în munţi, este o ironie: dacă vrei să cobori, trebuie mai întâi să urci!

Popescu Cristi-Ana, Şcoala“Arhitect T.T.Socolescu”, Păuleşti- Prahova

octombrie 19, 2009 at 1:24 am

Cristi-Ana Popescu :,,Îngerul fără aripi”

Stau la fereastră privind dansul vioi al fulgilor de nea, care îmbracă pământul într-o haină argintie şi moale, ca să-i ţină de cald în timpul lungii şi asprei ierni.Acum, mai mult ca niciodată, soarele şi luna se aleargă precum nişte copii mici.

O pală de vânt a cules şi ultimele frunze uscate din părul din faţa casei, care se înalţă bătrân şi noduros, având scrisă pe scoarţa groasă povestea propriei vieţi.

La asta mă gândeam stând la etajul casei mele, propriei mele case, şi nu-mi venea să cred că tocmai trecuse o lună de când stăteam singură. Îmi aminteam de zilele petrecute în  casa părintească, alături de sora şi de părinţii mei. Îmi aminteam de mama, cu ochi albaştri şi blânzi, mereu cu zâmbetul pe buze. De câte ori o supăram, zâmbea ca să-şi ascundă supărarea şi mă mustra cu voce calmă. Îmi amintesc, odată, în prima zi de şcoală, m-am întors la ea plângând cu lacrimi mari şi calde ce mi se scurgeau pe orajii roşii. Mama a început să râdă, şi, sărutându-mă pe frunte, m-a luat în braţe şi m-a dus în clasă. Ca prin farmec, am uitat de ruşine şi de toate complexele pe care le aveam, mi-am şters lacrimile şi am zâmbit cu nepăsare şi, lăsând grijile  de-o parte, m-am dus să-mi cunosc colegii!

Mama mi-a fost mereu aproape şi am ţinut la ea ca la propria-mi viaţă…deşi poate că nu   i-am arătat mereu. Găsea tot timpul o rezolvare la problemele noastre, ale mele si ale surorii mai mici, şi nu folosea niciodată forţa. De câte ori ne certam, la vederea mamei înlemneam şi ne prefăceam că ne jucăm. Niciodată nu ne hârjoneam în faţa mamei, nu de teamă, ci pentru că nu vroiam să o supărăm. În mintea noastră, icoana făcătoare de minuni, cel mai drag chip, era al mamei.>>>>

octombrie 4, 2009 at 2:38 am

Ioan Miclău:,,S-a născut un îngeraş”

S-A  NĂSCUT  UN  ÎNGERAŞ 023

(dedicaţie nepoţelului meu Gabriel)

S-a nascut un îngeraş,

Cu glas dulce dragalaş,

Ca să spună la bunici,

Vremi când erau şi ei mici!

Îngeraşul Gabriel

Chiar de-i azi el mititel,

Mâine va fi voinicel!

Bunica îi zice floare,

Uneori steluţa, soare!

Şi-l aşează-n coşuleţ,

Să crească băiat isteţ!

Bunicul îi face parte,

Dăruindu-i şi o carte!

Cărticica de copii,

Cu flori şi cu îngeri vii!

Ioan Miclău

27.09.2009

octombrie 4, 2009 at 1:48 am


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

octombrie 2009
L M M J V S D
« sept.   nov. »
 1234
567891011
12131415161718
19202122232425
262728293031  
free counters