Archive for martie, 2010

Elena BUICĂ:,,Meseria de bunică”

Iubitei mele nepoate, Mara-Elena

Vine o vreme când trebuie să te gândeşti că e necesar să grăbeşti pasul ca să te poţi menţine. Pasul în care ai mers până nu demult a încetinit treptat, fără să bagi de seamă. E mai domol şi începi să simţi că viaţa aleargă mai repede pe lângă tine. Ca să te poţi menţine în ritmul vieţii, rolul de bunică este foarte potrivit, o adevărată binefacere.

Aşadar, din acest rol pe care mi l-am asumat, nu numai nepoţica mea a avut de câştigat, ci în aceeaşi măsură şi eu. Trăirea cea mai intensă a izbucnit ca un arc atunci când am auzit: “E fetiţă`…” De atunci,  eu retrăiesc toate vârstele şi uit de vârsta mea de acum. Nu-mi amintesc ce vârstă am decât atunci când privesc persoane de vârsta a treia, ori când mă văd într-o oglindă, ori într-o fotografie şi tresar, căci timpul meu interior este altul. Prin nepoţi, toate capătă prospeţime, culoare, sens şi bucurie de a trăi.  Ei te împing îndărăt de-a lungul generaţiilor şi iei viaţa de la început, prin ei se redeschide viitorul. Întâmplările din viaţa mea aveau parcă sunetul stins, ca trecut prin vată, iar lumina lor era estompată. Acum, când ploaia de afară mă apasă rece şi posacă, prezenţa Marei o face dintr-odată argintată şi luminoasă. Recepţionez altfel scurgerea timpului, simt mai acut precaritatea existenţei şi o trăiesc altfel. Nepoţii te duc spre noi descoperiri, spre noi începuturi şi fiecare zi este o nouă mirare, adesea la chemarea ca un ordin spus cu căldură : “Buni, vino să vezi, vino să vezi cum au “bobocit” florile, vino sa vezi…!”. Poţi urmări cu încântare lumea întreagă pe chipul lor.>>>>>>

martie 9, 2010 at 11:56 pm

Anca BARBU:,,Dor de mamă”

Când mi-e dor de tine,

mamă,

Vântul mă îmbrăţişează,

Trimis de acolo,

Şi-n păr îmi dansează

Cu vorbele-ţi de bine!

.

Când mi-e dor de tine,

mamă,

Ploaia îmi spală păcatul

Şi-mi şterge suspinul

De sub gene!

>>>>>

martie 9, 2010 at 11:29 pm

-Alexia Teodora RAICEA:,,POEM DE 8 MARTIE: «MAMA PE PĂMÂNT»”

Te iubesc pe tine,

Mai mult decât pe-oricine.

Dar vrei să-ţi spun, acum,

Ce eşti tu, mamă, pe pământ?

.

O zână graţioasă,

O fată preafrumoasă,

Un înger necăjit,

Un om nefericit.

.

Fecioară mică,

Lacrimă pitică,

O inimă zdrobită,

O flacără topită.

>>>>>>

martie 9, 2010 at 1:53 am

Camelia CIOBOTARU-,,Poezii pentru copii”

DAR  DE  ZIUA  MAMEI

Mami! Azi, de zi ta,

Ţin soarele-n palma mea!

Şi din raze am să fac

Pentru tine…un hamac!

.

Îl voi aşeza în casă,

Numindu-te-mpărăteasă!

Şi-am să-ţi prind în păr cunună,

Din steluţe şi din lună.

.

Iară din iubirea mea,

Am să-ţi fac, mami, perdea!

Somnul să îţi ocrotească,

Sufletul să-ţi odihnească!

>>>>>

martie 9, 2010 at 1:42 am

Nicolae Horia NICOARĂ:,,Omagii”

Floare mereu…

8 Martie 2010, în zori…

Dacă e zi de dulce în lume,

Dacă în suflet e zi de Post,

Numele tău, Femeie, anume

Mi-a fost dat să îmi fie-adăpost.

.

Cu tine începe anotimpul din zorii

Poemului meu, de-a pururi izvod,

Cu tine pleacă din mine cocorii-

Floare mereu pregătită de rod…

>>>>>

martie 9, 2010 at 1:25 am

Cezarina ADAMESCU -,,BUCHEŢEL DE SONETE ANIVERSARE – 8 MARTIE 2010″

Hortensie plăpândă-ascunsă-n lut

Hortensie plăpândă-ascunsă-n lut

E mama ce mă strigă cu glas mut

Din părul eu cresc flori de mărgărint

Udate doar cu lacrimi de absint.

.

Cuvintele-mi aprind o lumânare

Lovindu-se de-o tainică-mirare

Când zilele-nfloresc şi dau în spic

Tu pregăteşte-ţi creanga de finic.

.

Ca la răscruce să-ţi întâmpini, dar,

Pe îngerul de strajă la hotar

Dar bobul tău, de nu e îngropat

Într-un pământ mai rodnic, mai curat,

>>>>>>

martie 9, 2010 at 1:14 am

Mirela Nicoleta HÎNCIANU:,,TOTDEAUNA, FEMEIA…. UN ZÂMBET CARE USUCĂ O LACRIMĂ…”

Femeile întotdeauna au ştiut să fie puternice:

pentru familiile lor, pentru viaţa cu tot neprevăzutul ei.

Femeile întotdeauna au un zâmbet care usucă o lacrimă,

au un cuvânt de încurajare atunci când nici o rază nu se întrevede.

Femeile nu au nevoie decât de un cuvânt

atunci când în priviri li se-ntunecă stelele.

Astăzi e ziua lor,

ziua celor pentru care fiecare răsărit este o nouă provocare!

Pentru fiecare dintre femei să fie o zi cu linişte,

o zi cu bucurie.

>>>>>

martie 9, 2010 at 12:54 am

Elena BUICĂ:,,FEMEIA–UN CÂNTEC NESFÂRŞIT…”

OMAGIU  DE  ZIUA  FEMEII

Moto:Acolo unde sunt mai multe femei şi  flori, nu sunt războaie.

La mii de kilometri distanţă şi înconjuraţi de nămeţi de zăpadă, simţim totuşi un suflu al primăverii ce ne vine din anii frumoaselor amintiri din ţara. În Canada ziua de 8 Martie n-are farmec decât pentru noi, românii, plecaţi de acasă cu bagajele pline de luminoase şi calde aduceri-aminte. Pe continentul american se sărbătoreşte Ziua Mamei în luna aprilie, dar femeile au multe alte roluri pe pământ decat cea de mamă, ele sunt soţii, iubite, femei de cariera, femei de casâ, aprope tot, încât este mai potrivită sărbătorirea femeii fixată de europeni în fapt de primavară, în ziua de 8 Martie. Această zi este precedată de Ziua Mărţişorului, ca o avanpremieră,  în care se împletesc prin simbolul şnurului, albul puritaţii, cu roşul, simbolul dragostei până la jertfa. Bătrânii noştri au mai numit această lună şi Mărţişor.

Scriu aceste rânduri pentru a aduce pe faţa tuturor cititorilor special pentru aceasta zi lumina zâmbetelor, nobleţea vorbelor şi căldura inimii. I se cuvin toate acestea,  femeii – “eterna poveste” , “a vieţii cheie” –  aşa cum răsună în urechile noastre romanţele cu parfum. Sunt tulburatoare romanţele, cântecele, poeziile, romanele, dedicate misterului feminin, nesecatului sentiment matern, bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viaţa. De fapt, cele mai frumoase creaţii ale lumii sunt pe această temă, adevarate dezlegări de taine. Ele ne duc într-o călătorie interioară cu o multitudine de valenţe revelatoare care trezesc în noi  gânduri şi sentimente ce ne înalţă într-o altă ordine, cea a curăţeniei şi frumuseţii sufleteşti. Femeia a fost cântată din cele mai vechi timpuri şi acest subiect nu va fi epuizat niciodată, căci fiecare femeie este unică şi nicio iubire nu seamănă una cu alta.>>>>>

martie 7, 2010 at 12:46 am

Ion Ionescu-Bucovu:,,DE 8 MARTIE PENTRU VOI…”

imnul umanităţii
( închinat tuturor femeilor din lume)

Dragele mele,
ştiţi voi cât preţuiţi pe pământ?
voi sunteţi dragoste, creaţie, floare,
tot ce-i mai frumos în lume,
iubite, mame, amante, surori,
în voi învie dorul,
voi mişcaţi lumile,
pruncii în braţele voastre
sunt zeii care ne duc mai departe viaţa,
mâinile voastre,
când mângâie,
sunt leacul dorului împlinit.
ce-i viaţa fără voi?
un etern întuneric,
voi naşteţi genuni,
declanşaţi resorturi nebănuite
în inimile iubiţilor,
sunteţi ape curgătoare
peste inimile noastre,
vinul care ne-mbată,
motorul lumii şi mormântul ei,
voi sunteţi viaţă
şi sunteţi moarte,
fericirea sau nefericirea noastră,
inimile noastre n-ar putea să zboare
fără inimile voastre,
voi sunteţi darul
pe care Dumnezeu
l-a făcut ochilor noştri
şi inimilor noastre,
voi ne topiţi în iubire,

>>>>>>

martie 6, 2010 at 11:58 pm

Cornel C. COSTEA:,,MAMA”

MAMA

Cu tine, Mamă, azi totul se-nnoieşte,

Iar din tăcuta-ţi taină lumina înfloreşte

Şi urcă-ncet spre locul ce-n linişte aşteaptă

Să fie-umplut de Tine cea pură şi-nţeleaptă.

.

Din Tine, Mamă, azi toate se vor naşte

Aşa cum orişiunde lumina te cunoaşte

Şi înspre Tine-aleargă cu sufletul deschis

Iertare  să îţi ceară, aici, ca şi în vis.

.

Spre Tine, Mamă, se-ndreaptă-a mea chemare,

Ascultă-mă şi vino-mi întru întâmpinare

Şi-adu cu Tine, Mamă, al tău surâs divin

Ce noaptea-o luminează şi-mi face somnul lin.

.

În Tine, Mamă, veşnic căta-voi adăpost,

Eu ştiu că-a ta iubire tot timpul e ce-a fost,

Priveşte-mă, sunt liber să vin la pieptul tău,

Eşti liberă, priveşte, eu sunt copilul tău!

––

CORNEL C. COSTEA

martie 6, 2010 at 3:31 am

Cornel C. COSTEA:,,Poemele primăverii”

ANOTIMPURI

Sunt Primăveri ce-aduc un dor de împlinire

Ascuns în întuneric, dar plin de strălucire

Veghează în tăcere, fiind sigur că-ntr-o zi

A sa lumină sfântă ne va dezvălui

Că Verile sunt trepte spre Infinit şi mare

Ce ne îndeamnă-n pace să căutăm în soare

A dragostei făclie de-a pururi neatinsă

De umbrele-ndoielii şi care e nestinsă

Chiar dacă înspre Toamnă călătorim cu toţii

Şi uneori visăm să trecem pragul porţii

Ce e mereu deschisă, dar care pentru noi

E încă zăvorâtă cu gânduri de noroi.

Iar Iernile-s prilejuri de-a ne-ntâlni în taină

Cu întreg Universul, cântând aceeaşi doină

Şi retrezesc în inimi lumina regăsirii

Ce ne călăuzeşte pe calea fericirii.

Lechinţa, 6 februarie 2003

>>>>>

martie 6, 2010 at 2:46 am

Tatiana Scurtu:,,Acorduri vii de primăvară”

Peisaj

Pian şi candelă de ceară,

Acorduri vii de primăvară

Şi note umede din noi

Vibrează peste amândoi.

E o iluzie că sunt

În haină rece de cuvânt,

Cascadă zgomotoasă-n ierbi,

Ci-n trup de humă mă discerni

Dintr-o minune o vioară,

Când rătăcirea mă-nfioară,

Întinsă între stea şi rouă

Mă frâng precum o coardă-n două.

Să strâng pre sufletu-ţi rebel,

Robind pământul infidel,

Îngeri cărunţi cu glasuri mute

Tăcerea noastră s-o asculte.

Vibrează peste amândoi

Şi note umede din noi,

Acorduri vii de primăvară,

Pian şi candelă de ceară.

>>>>>

martie 6, 2010 at 1:53 am

Miron MANEGA:,,Povestea zăpezii”

Era o ţară-n care nu ningea…

Cu oameni negri e povestea mea:

Atât de negre lacrimi, şi de triste,

Înăbuşeau în negrele batiste

Încât, odată, un străin le-a zis

(Avea străinu,-n braţe, un cais)

C-ar fi de-ajuns o lacrimă de-a lor

Să piară şi cais, şi călător!

Ei l-au privit cu ochiul stins şi tâmp,

Dar cum strângeau tăciunii de pe câmp

Şi timp n-aveau de vorbe – au tăcut.

Şi dus a fost străinul cel limbut.

.

A mai trecut o noapte şi ceva.

Şi-n ţara asta-n care nu ningea

Nici barem printre gânduri, uneori,

Veni pe lume un copil din flori…

>>>>>

martie 6, 2010 at 12:48 am

Cezarina ADAMESCU:,,HAI LA TEATRU!”

Unu, doi, trei, patru,

Hai să facem un teatru.

Un teatru de păpuşi.

Când? Curând. Acuşi, acuşi…

.

Iute-un loc să căutaţi

Unde-o scenă să-njghebaţi.

Nu aici şi nu aici

În grădină la pitici.

.

Să legăm un pled de doi

Copăcei dar mai de soi;

Astfel, scena este gata,

Cu biletele şi plata

O să-l punem pe Bursuc,

Tot stă singur ca un cuc.

>>>>>

martie 6, 2010 at 12:41 am

Ion IZVOR – ,,ARMONIILE NATURII”

lacrima Pământului

„Din Cosmos, Pământul se vede ca o lacrimă;

aşa o fi fost proiectul ?” (V. Ghica)

Pământul lăcrimează

atunci când creşte

înflorind pe lume

pomul –

se-aude o melancolie

încingându-ne

ca un meridianse-

aude câte-un foşnet

prin oglinzi o

umbră adorată

care scapă iar

şi iar răsare

luminând

tainiţa de văzduh orb

se-aude chiar suspinul dintr-o carte

şi-n bezna pâinii

pune aur vântul

se-aude Steaua lunecând din cer …

dar nu-i nimic – a lăcrimat Pământul!

.

>>>>>

martie 6, 2010 at 12:40 am

Cezarina ADAMESCU:“Jocuri nimerite şi cât se poate de gratuite”

VIETĂŢI MARINE

Un crevete cu cravată

O meduză învoalată

Şi-o broscuţă bosumflată.

-Ba şi-un peşte care creşte

într-un iaz de lângă sat

şi înoată neîncetat.

-Eu de asta n-am aflat.

Scoici, moluşte, mormoloci,

Crustacee şi boboci.

-Nu vrei dragă să te joci,

cu aceste vietăţi

care-n apă-şi fac cetăţi

din corali şi din mărgean?

Joaca-i fără nici un ban.

-Aş putea să înfirip

chiar castele de nisip.

>>>>>>

martie 6, 2010 at 12:39 am

Stănescu Aurel Avram:,,Eterna copilărie”

TANDREŢE COPILĂREASCĂ

De câteva zile suntem asediaţi de toţi căţeii vecinilor şi ţinem poarta închisă.
De obicei nu este aşa, dar acum ,,vinovata“ este Missy… Vişla mea de vânătoare, singura căţeluşă de pe strada mea. Îl aud pe Radu, nepotul meu… are 4 ani, s-a cocoţat pe poartă şi strigă:
– Sonia… Sonia… vino şi dă-mi un pupic!
Din partea nevăzută se aud zgomote nedesluşite… aud din nou:
– Hai Sonia… vino şi dă-mi un pupic!
Sonia, o zvârlugă de fată, nepoţica vecinilor, e mare – are deja doi ani şi jumătate!
Desluşesc vocea cristalină, puţin repezită a fetiţei:
– Mă duc la ’adu să-i dau un pupic!
Glasul vecinei se aude limpede:
– Îţi dau eu un pupic, de nu poţi să-l duci!
-T’ebuie să mă duc… ale poa’ta închisă…
…………………………………………….
Scena se repetă în alt timp… alţi actori… acelaşi scenariu!

>>>>>>

martie 6, 2010 at 12:38 am

Angela Baciu:,,POEZII PENTRU PREŞCOLARI ”

“CUŢU – CUŢU”

Doi ochi mari şi curioşi,

Drăgălaşi, mereu voioşi,

Urechiuşele ciulite,

Îl strigi “Cuţu!”, stă cuminte.

.

Latră blând când vrea mâncare,

Leneş, stă mereu la soare,

Cu copiii să se joace

Toată ziua, tare-i place!

.

Face giumbuşlucuri multe,

Tot îi place să asculte

Şi nu-i pasă de nimic,

E căţelul meu voinic.

………………..

>>>>>>

martie 5, 2010 at 2:42 am

Dan SÎRBU:,,DIMINEŢILE PATRIEI”

Dimineţile patriei

… patria mea –

m-ai născut în limba română

şi mi-ai dat să gust din sarea tulnicului

ascuns în fiecare lacrimă,

mi-ai înrădăcinat simţirea

şi m-ai învăţat să respect stejarul

ce moare în picioare –

nu-ţi pot da decât ce-am jurat:

sângele meu…!

–––––––––-

>>>>>>

martie 5, 2010 at 2:23 am

Cezarina Adamescu:,,Din tezaurul verde-TISA”

În pădurea deasă creşte

Şi e prima ce-nfloreşte

.

Flori mărunte are, zeci;

Frunzuliţele sunt teci

.

Iar sămânţa-i clopoţel.

Sună şi mata din el!

.

Tisa scoate-n Făurar

Floricele multe-n dar

.

Cu sepale şi pistil

Înfloresc până-n Aprilie.

.

Solitare flori, stinghere.

Nu le rupe, cavalere!

.

Iar staminele sunt scut

Apără polenul brut

>>>>>

martie 5, 2010 at 1:10 am

Ioana STUPARU:,,Armoniile primăverii”

Daţi-mi un fluier

La frunză v-aş zice o doină din sat,

Cântată fiind cândva, într-o vară,

Compusă de-un Ion pentru-o Mărioară.

Iubire rămasă făr’ de rezultat.

Răchita doinea şi ea-n ulicioară,

Şi grâul în spicul abia secerat;

Sălta la fereastră boboc de muşcat’,

Răscrucea vuia în fiece seară.

Aduceţi un fluier sau daţi-mi un pai,

Ce chef am de-un cântec de dor şi de drag!

Să zboare ca vântul acolo, pe-un plai,

Să simt cum tresaltă ţărâna din prag,

Să-mi stâmpăr un foc ce mă mistuie, vai!

E mult prea departe iubitu-mi meleag!

>>>>>>

martie 4, 2010 at 11:47 pm

Elena OLARIU:,,Poem luminii albastre”

Lumina acestui sfârşit de februarie

Primeneşte fruntea ghiocelului;

În tainica placentă a pământului

Să răzbată omătul, se zbate,

Iubirii să-i cânte…

Lumina acestui început de martie

Ascunde nori ca plumbul,

Focul de afară să-l stingă

Pacea în suflet s-aducă…

Lumina aceasta, pământeasca privire

Orbeşte

Căci fruntea – din fire – plecată

Nu vrea Stăpânul s-asculte…

…Şi din mijlocul câmpiei,

Firava floare

Mâine va cânta…

martie 4, 2010 at 11:45 pm

Georgeta RESTEMAN: ,,POEME DE PRIMAVARĂ”

Renaşterea

Sublime miresme înoată-n albastru,

Cireşi înfloriţi, sălcii verzi, alb de nufăr

Privesc cu sfială spre-a zilelor astru,

Încet mă strecor înspre vis… nu mai sufăr!

Văd firul de iarbă cum creşte-n tăcere

Şi muguru-i gata plesnit, ce splendoare!

Narcisa-mi zâmbeşte-unduind de plăcere

Redând bucuria în suflet de floare.

Şi-un zumzet sălbatec îmi umple-universul

Un zgomot de-aripă uşor mă pătrunde

Deschid călimara lăsând tandru, versul

Să picure-n calde, mirifice unde.

Încet las departe tristeţi adunate,

Mă umplu fiori de o dulce dorinţă

De viaţă, ce simplu trăită-mi dă Pace

Cu linişte-mi dăruie-ntreaga fiinţă.

Renasc idealuri, adun bunătate,

Cu flori presărate pe file-mi iau zborul,

Plutesc înspre nouri şi-n eternitate

Cuprind infinitul şi-n taină-mi ţin dorul.

>>>>>>

martie 4, 2010 at 10:59 pm

Cezarina Adamescu:,,Din amintirile unui băieţel – CUM AM ÎNTÂLNIT-O PE…MAMA”

Bunica mă dăscălise pe drum:

-Ai grijă să fii cuminte, să răspunzi frumos la întrebări, să spui cum te cheamă şi câţi ani ai. Să nu mă faci de ruşine. Promiţi?

Am promis.

Când am ajuns în faţa blocului, am uitat tot. Nu mai mersesem niciodată cu liftul şi la început mi-a fost frică. M-am ţinut de mâna bunicii. Eram aşa de mic. Nu prea ştiam de nici unele. Mamaia a sunat la uşă. S-a auzit un clopoţel frumos din două sunete: cling-clang!

Eu aş fi vrut să mai apăs pe buton, să-l mai aud, dar mamaia mi-a interzis, spunând că nu-i frumos să suni mult la uşa cuiva.

A apărut o femeie cu ochelari, brunetă, puţin grasă. Nu ştiam cine e. Mi s-a făcut frică, nu ştiu de ce şi nu prea voiam să intru. Ea era fâstâcită şi noi la fel. Am intrat înghiontit de bunica. Femeia aceea străină m-a ajutat să mă dezbrac şi m-a îmbrăţişat strâns. M-am intimidat foarte tare. Când m-a întrebat câţi ani am, i-am zis: trei. Nu ştiu de ce mi-a venit să zic trei, când aveam cinci. Mamaia mi-a făcut semn cu cotul. Abia mai târziu, când am mers la şcoală, amintindu-mi întâlnirea aceasta, m-am gândit în sinea mea: „Dacă sunt copilul ei, de ce m-a întrebat cum mă cheamă şi câţi ani am?”

Oamenii mari sunt tare complicaţi şi nu prea ştiu ce vor, se încurcă mereu. Noi nu suntem aşa, dar nu  avem atâtea pretenţii.

Apoi ea m-a strigat:  „Cătălin!”

Nimeni nu mă mai strigase aşa. Acasă îmi ziceau: Georgel. Dar atunci nu m-am gândit deloc. Îmi plăcea casa. Totul era frumos şi curat. Ea îmi dăduse o minge şi o rachetă, o maşinuţă şi un pulover galben, Avea o mulţime de păpuşi şi două maimuţele din cârpă, una mai mare şi alta mai mică, iar eu nu ştiam la care să mă uit şi cu care să mă joc mai întâi. Aş fi vrut să nu mai plec niciodată de acolo. Dar oamenii mari nu fac întotdeauna ce vor copiii.>>>>>

martie 4, 2010 at 10:22 pm

Valeria TAMAŞ: ,,Mamei”

Între sânii albi ca două izvoare
Din care laptele curge vârtos
Copilul cârlionţat adoarme frumos
Precum copilul Isus în braţele Tale.
.

Ea nu-i pune nici Beethoven nici Bach
Nici arii din Verdi şi nici din Ravel,
Ea-i cântă un cântec făcut pentru el,
La sânul ei cald strângându-l cu drag.
.

Nu-i dă lapte praf, nu-l freacă-n unsori
Ea-l spală mereu în apă de flori,
La ureche-i şoptind rugăciune
Îl învaţă cine-i stăpânul în lume.
.
Aceasta-i măicuţa cu privire albastră,
Ce-şi ţine bucătăria sub ie,
Şi-şi poartă prucuţul pe glie
Cu ceru-i deasupra fereastră.
>>>>

martie 4, 2010 at 8:51 pm

Cezarina Adamescu:,,Darurile primăverii”

DARUL PRIMĂVERII

Mărţişoare, mărţişoare,

Pentru fete şi fecioare

Pentru mame şi bunici

De la fii şi de la fiici.

Un trifoi ca să-ţi aducă

Primăvara, dor de duuuucă.

O potcoavă azvârlită

Peste umăr, sorocită

Ca să-ţi cheme de îndată

Vestea cea neaşteptată

Că a poposit la noi

Primăvara în zăvoi.

Dar mai bine-o inimioară,

Palpitând ca-ntâia oară

Când o să te-ndrăgosteşti

>>>>>>

martie 3, 2010 at 1:45 am

Cezarina Adamescu: ,,Donald şi Mickey Mouse” – scenetă muzicală

(Se poate juca în orice spaţiu, în clasă, afară, oriunde. Cele trei personaje

sunt interpretate de copii. Povestitorul poate avea un costum de arlechin.

Donald şi Mickey Mouse cu elemente din  desenele arhicunoscute, eventual,

urechi, cioc portocaliu, labe aplicate. Se alege o muzică veselă, din filmele

de animaţie)

POVESTITORUL (intrând în scenă):

Walt Diesney le-a creat, copii

în ipostaze mii.

Poveştile-s adevărate-n

desene multe, animate;

au personaje şi eroi

ca mine şi ca voi.

Poate-un pic exagerate

da, vă cred, aveţi dreptate.

Toate au un scop, să ştiţi

să vă facă fericiţi.

>>>>>

martie 3, 2010 at 1:10 am

-CEZARINA ADAMESCU: O POVESTE ADEVĂRATĂ DESPRE CĂRTURARUL CEL BUN NUMIT ARTUR SILVESTRI

coperta I

Toate poveştile încep cu „A fost odată ca niciodată…” Când, nu se ştie…. Cine să stea să socotească?

Dar aceasta nu e o poveste ca toate poveştile. Este una adevărată. Şi, mai adevărată, nici că se poate închipui.

A fost nu demult. Până  mai adineauri. Şi mai este. Şi va fi veşnic în amintirea noastră, în sufletul celor care l-au cunoscut.  Ori, mai bine, „Va fi odată, aşa cum a şi fost”, un Om minunat, cu totul special, un Om Mare şi Vrednic. Aşa ar trebui să înceapă povestea cea adevărată.

A fost şi  rămâne, un Cărturar,umanist dăruit, care şi-a închinat viaţa cărţilor, faptelor bune, studiului, prieteniei, iubirii.

S-a născut acum  56 de ani, la Bucureşti. A studiat la şcoli înalte, şi-a luat doctoratul. A devenit Profesor.  A citit mii, zeci de mii de cărţi, reviste, studii de specialitate. A scris 2.500 de articole şi studii şi 50 de cărţi. De asemenea, a scris circa 200 de studii pe teme de istoria literaturii române. A obţinut titluri universitare. A obţinut înalte distincţii şi medalii.

El a plecat dintre noi la zi sfântă, în noaptea   Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie 2008, lăsându-ne  moştenire o operă titanică.

Se află într-un loc liniştit, vegheat de îngeri şi de măicuţe, la Mănăstirea Pasărea aproape de Bucureşti. Îl poate vizita oricine doreşte să-i lase un gând, o vorbă, un crâmpei de lumină.

Îi plăcea  mai presus de toate, Adevărul. Îi plăcea Lumina. Privirile lui cercetătoare şi limpezi din ochii expresivi şi frumoşi, căutau spre Infinit, spre Poarta înaltă prin care, o dată intraţi, pătrundem într-o grădină fermecată. Atunci când va veni vremea să păşim, fiecare.

Aici e Poarta Vieţii. Care se deschide, o singură dată.

Pe lângă multele daruri cu care era înzestrat de la Bunul Dumnezeu, Omul mare, pe numele său Gabriel Artur Silvestri, mai avea unul:  el voia să alcătuiască, din oameni aleşi, cărturari şi intelectuali iscusiţi, o Românie Tainică, o grădină minunată, cu flori înmiresmate, de toate culorile şi parfumurile. O grădină în care el, Grădinar Dăruit, să cultive Frumosul, Iubirea, Adevărul, Speranţa. Şi mai ales, Credinţa. Credinţa în Dumnezeu, în Neamul Românesc, în Limba Română, în cultura şi tradiţiile poporului nostru, pe care-l iubea cu toată fiinţa.>>>>

martie 2, 2010 at 3:20 pm


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

martie 2010
L M M J V S D
1234567
891011121314
15161718192021
22232425262728
293031  
free counters