Archive for septembrie, 2010

Stroia A. Gheorghe:,,DE VORBĂ CU O…MINUNE”

Curtea, plină de salcâmi a bunicului, se umplu de o adiere diafană de primăvară. În aer se auzeau deja bondarii, care bâzâiau printre crengile pline de floare ale copacilor. Gardul bunicului, înalt ca o fortăreaţă, păstra pe vârfuri, urmele albe ale unei ninsori căzute fără veste, ca ultima răzbunare a unei ierni trecute. Printre scândurile bătute rar, dar cu meşteşug, se putea vedea drumul, plin deja de verdeaţă, din care ieşeau timide şi încă nedumerite pâlcuri de floricele galbene sau roşii. În curte, aşezat pe scăunelul lui făcut dintr-un butuc, bunicul zăreşte venind , ţopăind de bucurie, pe soarele lui – Ghiocel, nepoţelul cel drag şi scump. Era destul de departe dar, când Ghiocel îl observă pe bunicul stând în curte, strigă cu putere multă:

– Buuuniicuuleeee!! se auzi glasul ca un ecou al lui Ghiocel. Eşti acasă?!

– Acasă sunt, dragul bunicului! Unde aş putea fi la ora asta, aşa de dimineaţă?

– Ajung acum, să nu pleci nicăieri, bunicule !

– Hai, vino la bunicul, soarele meu strălucitor, vino să te sărute tata moşul !

Intrând în curte cu viteza unui uragan, copilul sări direct în braţele bunicului, aproape răsturnându-l de pe scăunel.

– Încet bunicule, că doar nu dau turcii! Privind lung către copil, se miră din nou de frumuseţea sa. Avea părul blond şi des, în care soarele râdea în mii

de sclipiri, parcă stelele cerului căzuseră toate în părul lui. Obrajii îi erau plini de sănătate, cu bujori ca focul ce pârjoleşte. Deşi micuţ de vârstă, era bine crescut, înalt şi bine legat. Dacă te strângea de mână, îl simţeai având puterea unui…bărbat adevărat.>>>>>>>>>

septembrie 27, 2010 at 12:30 am

CEZARINA ADAMESCU:,,PRIVIRE ÎN INIMA CĂRŢII. O CARTE ÎN FORMĂ DE INIMĂ”

Nicolae Băciuţ, Cartea inimii, Editura Nico,

O carte despre inimă! Văzută din punct de vedere anatomo-fiziologic,  medical, spiritual, literar…Din toate colţurile, inima e luată cu asalt şi  e pusă pe tavă în faţa privitorilor uimiţi care abia aşteaptă să afle cât mai multe lucruri reale şi poveşti despre acest subiect, palpitând şi palpitant.  Cu toţii suntem angrenaţi în acest mecanism biologic, fie că vrem, fie că nu.

Nici nu pronunţi bine cuvântul inimă şi toate fibrele intră în reacţie şi încep să tresalte. Firesc, doar e organul vital, motorul, pompa biologică a fiecărei fiinţe.  O carte „de la inimă la inimă”, prilej minunat de comuniune, nu numai pentru oameni „inimoşi”, sensibili, dar şi pentru cei „cu inima de piatră”, ca să le mai înmoaie inima. Pe copertă, un om aplecat, care-şi cară inima-n spinare. Foarte sugestiv. Cartea cuprinde mărturisiri, informaţii, interviuri cu cel mai de seamă  specialist cardiolog, informaţii despre chirurgia cardiacă şi despre profilaxia bolilor cardio-vasculare, aforisme, poezii (şi aici, har Domnului! Ar fi suficient material pentru sute de cărţi,) pentru că nu există poet care să nu fi scris ceva despre inimă, fie şi despre inimă albastră.

Nu se poate să fii om şi să nu fii cucerit de un asemenea domeniu care oferă nenumărate terase de abordare.

Şcoala de chirurgie cardio-vasculară de la Târgu-Mureş şi-a făcut un renume mondial prin specialiştii săi eminenţi şi prin colaborarea cu fraţii Barnard, doctorii chirurgi Christian şi Marius care  au reuşit performanţe extraordinare în această parte a lumii şi au dus faima Şcolii de chirurgie de la Târgu-Mureş. Nu există om să nu fi auzit de  „miracolele” pe care aceştia le-au înfăptuit, de-a lungul deceniilor, prin transplanturi de inimă. Noutatea absolută a  anilor ’60-’70 – primul transplant de inimă – realizat la Târgu-Mureş, a devenit demult un fapt banal în zilele noastre, când operaţiile sunt foarte frecvente şi realizate cu instrumente performante şi cu o tehnică foarte avansată. Trebuia însă „transplantată”, ori măcar sădită, mentalitatea în sensul solidarităţii umane.>>>>>>>

septembrie 27, 2010 at 12:01 am

Cezarina ADAMESCU:,,CE-A VISAT ÎNTR-O NOAPTE BIJOU”

Întâi şi-ntâi a visat nişte lei fioroşi şi flămânzi care nechezau ca nişte mânji. Apoi leilor le-au crescut aripi verzi, precum ochii la berzi. Până să zboare un zbor de acomodare, a venit un cocor, sus pe cuşcă şi se prefăcea că-l împuşcă. Avea un cioc mare şi roşu şi semăna cu creasta lui Gogu cocoşu’. Suratele berze se ascunseseră printre verze. Nu voiau nicicând să mai plece, deşi se făcuse vreme rece.

Pe urmă a visat raţe cu ciuf, perne şi saltele de puf pe care-şi odihnea mădularele Buldogul Ilie, maimarele mahalalei.  Apoi, o turmă de oi şi de miei şi un câine ciobănesc care tot învârtea un retevei să le facă s-asculte, fiindcă se ştie, oile nu sunt prea culte şi pot cădea dintr-o dată, zdup!  drept în gura cumătrului lup.

În grădină năpădiseră nişte mâţe de pe maidanul vecin şi toate voiau să-l jefuiască de ciolanul rămas din ajun, la festin. Atunci el s-a zvârcolit puternic în cuşcă de-ai fi zis că şi pe tine te muşcă. A mârâit de trei ori la cârdul de ciori pripăşit peste noapte, a mirosit din nou gutuile coapte şi puse să lumineze-n pridvor, l-a mârâit pe motanul cel chior care pândea la uşă, poate-poate îi pica ceva în guşă. A clempăit, cleamp-cleamp de câteva ori din castronul cu apă, cât să încapă în jumătate de burtă. Şi-a ascuns în pământ bucătura de turtă zvârlită de gospodină, a mai tras o lătrătură fără surdină, până din nou a aţipit, că era ostenit.>>>>>>>

septembrie 21, 2010 at 12:30 am

Elena BUICĂ:,,ZILE ÎNSEMNATE”

Fără să fim superstiţioşi, când cernem evenimentele care au rămas înscrise mai viu în memorie, constatăm că apar de-a lungul mai multor ani câteva date în care se succed întâmplări înrudite între ele şi dacă le punem cap la cap, dau o anume culoare vieţii noastre. În afara zilelor de naştere şi a sărbătorile care se succed anual, se încheagă făptura unor date care ne privesc personal. Pentru toată lumea civilizată, ziua începerii anului şcolar este o zi care ne întoarce faţa cu ani în urmă la lungul şir al începutului de an şcolar, cu precădere spre ziua de neuitat a clasei întâi, a primului contact cu şcoala, cu banca şi draga noastră învăţătoare, DOAMNA, în cuvântul căreia credeam aşa cum credeam că ziua urmează după  noapte.

Trăiesc şi eu ca oricare adierea primelor amintiri pentru pregătirea anului şcolar, cu uniforma nouă, cu ghiozdan în care, pe vremea mea, stătea la loc de cinste tăbliţa marcată  cu liniuţe roşii pe o faţă şi cu pătrăţele pe cealaltă, iar  pe marginea de lemn, printr-o găurică, erau legate de două sforicele buretele de şters tăbiţa şi condeiul de care trebuia să avem grijă să nu se frângă şi să ne aducă  vărsarea de lacrimi pentru o asemenea întâmplare. Lângă tăbliţă, stăteau alături puse cu multă grijă, aritmetica şi abecedarul cu multe poze colorate şi cu primele litere şi cuvinte pe care le memorasem din zbor, dar simulam descifrarea cu o anume intonaţie care însoţea degetul arătător plimbându-se pe pagină: O-I…OI.  În clasele următoare grija mare era pentru felul cum duceam în mână călimara cu cerneală, ţinută drept, ca să nu se verse, în timp ce tocul cu peniţa stăteau în penar aranjate cu multă grijă. Peniţa era controlată atent să nu aibă vârful despicat, căci pe atunci caligrafia era la loc de mare preţ. Mai apoi, un motiv de semeţie era rostitirea tablei înmulţirii fără răsuflare, pe o melodie lineară, dar ritmată. Simt şi acum fiorul necunoscutului acelor începuturi de an şcolar. Aveam unghiile tăiate, urechile şi gâtul curat, batista în buzunar era spălată şi călcată, dar eram îngrijorată de ce-o zice DOAMNA de degetele mele de culoarea maronie a cojilor de nuci care nu voia să se ducă oricât îmi frecam mâinile cu nisip, căci săpunul nu ajuta la nimic.>>>>>>>>

septembrie 21, 2010 at 12:05 am

-Lazăr LĂDARIU:,,CÂNTECE DE SEPTEMBRIE”

S-APRIND PRIN VII LĂMPAŞE DE LĂMÂIE

Ca nişte clopote abia întoarse

Se clatină uimiţi ciorchinii-n vie,

Stă bruma sus, în deal, cu frigu-n oase,

Chemând prin ceţuri toamna belalie.

.

Se culcă iarba-n caier printre dealuri,

Urechea la pământ îşi pleacă vântul,

Se tânguie un vaiet printre valuri,

Pădurile-şi încep în murmur cântul.

.

Pasc turme grase pe cerul adormit,

În vechiul corn un tânguit învie,

Moţăie gutuii sub un vânt uimit,

S-aprind prin vii lămpaşe de lămâie.

>>>>>

septembrie 20, 2010 at 11:35 pm

HORIA NICOARĂ: ,,Pleacă vara…”

Pleacă vara- frunză arsă,

Nu mai pot să o amân

Şi de mine nici nu-i pasă

Amărât dacă rămân…

Rece şi amară-i huma

Ca o umbră de cucută,

Pleacă vara, cade bruma

Peste amăgirea mută…

Cât a stat cu noi la cină

A fost tristă şi săracă

Şi cu ce  sunt eu de vină-

Pleacă vara şi ce-i dacă?…

HORIA NICOARĂ

1 Septembrie 2010.

septembrie 20, 2010 at 11:19 pm

-Mihai Ştirbu:,,CĂLĂTORII PE DOUĂ ROŢI-UNDE M-AM NĂSCUT…”

Asemeni oricărui om, am văzut şi eu lumina zilei undeva.

Dintotdeauna m-am ştiut romaşcan însă în buletin, la rubrica respectivă este trecută comuna Cârligi, jud. Bacău.

Tatăl meu lucra în învăţământ şi, în drmul spre Roman a trecut prin Porceşti, Cârligi şi  Săboani. Aşa se face că după ce m-am născut, ai mei repede s-au mutat de acolo, Romanul fiind oraşul meu.

Mergând deseori spre Bacău cu maşina, aproape de fiecare dată observam în zona Filipeşti indicatorul rutier spre Cârligi. Neavând nici un fel de amintiri de acolo, constatam lucrul ăsta înregistrându-mi-l în memorie, şi atât. În timp, am mers şi cu bicicleta pe distanţe lungi, spre locuri considerate obiective culturale, istorice, memorealistice e.t.c.; mai zilele trecute am constatat cu mare surprindere, că niciodată nu-mi propusesem, ca ţintă de atins pe două roţi, locul unde mă născusem.

Fratele meu, fiind mai mare cu vreo 5 ani, are mai multe amintiri din acea perioadă; în urmă cu două săptămâni trecuse pe acolo, chiar la pe la familia care ne găzduise – familie ai cărei membri fuseseră catalogaţi ,,chiaburi’’  la vremea respectivă.  Un unchi, profesor de română, fusese repartizat prin anii 1954-1955 la şcoala din Cârligi, al cărei director era tata. El mi-a stârnit interesul pentru acele meleaguri şi pentru că-şi amintise că tata, după ce fusese numit în funcţie, firesc, inspectase toată clădirea, fost conac boieresc (în zilele noastre devenit obiectiv istoric).  Umblând prin podul casei, desoperise, ascuns după o grindă, ,,Capitalul’’ lui Karl Marx, un exemplar deosebit, legat în piele. De ce ascuns?! De mirare, având în vedere  regimul care deţinea puterea, iar foştii proprietari nu cred să fi avut vreo aplecare spre  comunism… A predat cartea bibliotecii şcolii.>>>>>>>>

septembrie 2, 2010 at 12:49 am


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

septembrie 2010
L M M J V S D
« aug.   oct. »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930  
free counters