Archive for Ianuarie, 2011

Cezarina ADAMESCU:,,OMAGIU FRATELUI POET GRIGORE VIERU”

„TAINA CARE MĂ APĂRĂ”

Sunt iarbă, nu pot fi mai mult”.

Al Universului tumult

Mă poate într-o zi strivi,

Iar cerul însuşi m-o jeli.

Românule, înfrânge-ţi teama:

Din ceruri mă jeleşte   m a m a.

Mă vor jeli adeseori

În zare, şiruri de cocori.

Pe soare, ploaie ori ninsoare,

Jeli-vor sălcii plângătoare.

Va şuiera amarnic vântul

Şi-n zori mă va jeli pământul.

Vor plânge pruncii şi soţia,

Mă va jeli şi Poezia.

>>>>>>>>>>

Anunțuri

Ianuarie 24, 2011 at 8:52 pm

Titina Nica Ţene:,,Livada de pruni”

In copilărie, acum cincizeci şi opt de ani, eram fascinată de livada de pruni. Primăvara prunii înfloreau alb iar iarba verde contrasta puternic. Creşteau bureţi de prun pe care mama mă trimitea să îi culeg. Eram tare bucuroasă când, la poalele unui prun, dădeam iarba la o parte şi găseam ciupercile albe şi cărnoase. Păsările ciripeau de mama focului. Vara asistam cum prunele mici începeau să crească. Toamna se coceau, erau dulci, altele mai acrişoare. Turtureaua cânta până târziu în toamnă după care dispărea. Nu ştiam unde. Mai târziu am aflat că se ducea în ţările calde. Iarna copacii păreau în floare cu crengile lor ninse.

Am plecat din sat pe la vârsta de  14 ani. De câte ori mă întorc nu pot să nu vizitez livada de pruni.

Intr-o toamnă , prin luna noiembrie, priveam prunii care-mi spuneau atâtea amintiri. O frunză cădea, cu legănări nesigure spre pământ. Păsările amuţiseră. Casa părintească stă să cadă. Părinţii nu mai sunt. O femeie mă întreabă mirată:  ce cauţi în livada cu pruni că doar nu mai sunt prune?

Titina Nica Ţene

Ianuarie 24, 2011 at 8:42 pm

Titina Nica ŢENE:,,Dracu-n farfurie

Auzisem că ezistă draci dar nu văzusem niciunul. Aşa că, într-o seară, când m-am întâlnit cu frusina lui Stancu, o fetiţă de vreo cincisprezece ani, care mi-a zis că mâine să merg la ea, împreună cu fraţii mei ca să ne arate pe dracu-n farfurie, a fost prea de tot. Nu a uitat să-mi spună să aduc şi vreo două lumânări şi o farfurie. Farfurie în care să apară, nimeni altul decât, dracul. Noaptea am avut un somn agitat. Am visat nişte drăcuşori, de culoare roz, cu corniţe mici,  care jucau de mama focului, în farfurie. Dansam şi eu cu ei. Cu frică şi cu bucurie. La ora prânzului, când soarele şi-a trimis raza pe fereastră ca să ne trezească, am sărit din pat, lac de sudoare. În ziua aceea mama nu ne mai dăduse instrucţiuni. Parcă presimţise că aveam alte treburi mai…importante. Am trezit fraţii şi le-am spus că mergem la Frusina lui Stancu, să ne arate pe dracu în farfurie. S-au uitat miraţi la mine.” Ce înseamnă asta? “, au întrebat ei. Nici eu nu ştiu, le-am răspuns, mergem şi vedem la faţa locului.

Am pornit pe drumul prăfuit al satului spre casa Frusinei lui Stancu. Pe lângă noi mai treceau, din când în când, oameni cu sape pe umăr. Ne-am întâlnit şi cu câţiva copii, dar noi nu i-am băgat în seamă. Mai întâi trebuie să vedem cum arată dracul şi apoi să le arătăm şi lor pe acesta. Veta lui Lisandru venea agale cu un sac de buruieni pentru porc. Când ne-a întrebat unde mergem, noi i-am răspuns cu mândrie:” să vedem pe dracu-n fasrfurie!“. A crezut că ne batem joc de ea şi şi-a văzut de drum. Ne era chiar necaz că nu i s-a părut important. Am trecut pe lângă Biserica satului şi ne-am închinat. Dracii pictaţi pe pereţii acesteia dansând în jurul cazanului cu zmoală unde fierbeau oamenii necredincioşi m-au urmărit până la destinaţia noastră.>>>>>>>>>>

Ianuarie 24, 2011 at 8:16 pm

CEZARINA ADAMESCU:,,O ambasadoare a sufletului românesc. Bijuterii din zestrea amintirilor.”

„Scriu din dragoste de oameni”

ELENA BUICĂ, LUMINIŞURI, carte în curs de apariţie

Tumult de lumină ieşită din adâncurile fiinţei. Bijuterii din zestrea amintirilor, toate acestea alcătuiesc noua carte a bravei românce Elena Buică, trăitoare în Canada care dovedeşte, cu fiecare nouă carte că România a rămas pentru ea, nu numai ţara natală, ţara de baştină, dar şi matricea spirituală din care, aşa cum se poate constata, nu s-a rupt niciodată.

Mărturisirile scriitoarei românce aflată în Canada, scrise acum, când se află aproape de înserarea fiinţei, au toate, o trăsătură comună: sunt cât se poate de reale şi sincere, bazate pe experienţa copleşitoare a unei vieţi pline de neprevăzut care a purtat-o pe meleaguri îndepărtate, dar care nu a constituit o piedică pentru şuvoiul năvalnic al amintirilor care au curs nestăvilit, în chip tulburător, parcă mai vii ca oricând, cu cât anii au trecut şi ea s-a statornicit la atâtea mii de kilometri depărtare. Dovadă că departele poate deveni aproape şi chiar rămâne în adânc de fiinţă.

A cincea carte de amintiri, însemnări, dialoguri cu oameni dragi, eseuri, exegeze, portrete şi întâmplări de aici sau de acolo, pe scurt  – scrieri, “un tumult de trăiri” –  sunt dovada peremptorie că omul îşi poartă patria în buzunarul de la piept, oriunde s-ar duce, ca pe o insignă.>>>>>>>>>>

Ianuarie 24, 2011 at 8:15 pm

Titina Nica ŢENE:,,CURCA “

Un cer albastru ca vioreaua prevestea o zi splendidă.Căldura juca în aer. Era ora prânzului. Nu aveam ceas.Dar ştiam de la tata că dacă umbra trunchiului salcâmului ajunge la baza trunchiului mărului din colţul ogrăzi este ora 11.Aşa socoteam timpul, ora 11- prâmzul, ora 16-amiază, umbra salcâmului prelungă ajungea în colţul celălalt, în dreptul coteţului de găini, şi ora 20- seara şi apoi noaptea cu stelele cât cepele puse la uscat de mama în podul casei.

Fiind în vacanţa mare, dimineaţa ieşea din discuţie, că noi ne trezeam numai la prânz, când soarele îşi trimitea o rază pe geam şi găinile se cuibăreau sub umbra salcâmului ajunsă până la măr. Părinţii se “ sculau cu noaptea în cap“ şi plecau la munca câmpului. Când îmi spunea mama că ei se scoală cu  “ noaptea în cap “ eu chiar mă uitam în capul ei să văd unde este noaptea. Împreună cu părinţii, mergeau la câmp şi cei trei fraţi mai mari. Eu, care pe atunci aveam zece ani, stăteam acasă cu încă trei fraţi mai mici. Când raza soarelui, ca o suliţă, intra pe fereastră, mă trezeam prima. Mă uitam pe fereastră să văd poziţia umbrei salcâmului, să ştiu cât este ceasul, şi apoi căutam pe măsuţă biletul de la mama, în care ne scria instrucţiunile pentru ziua aceea. Azi, mama scria:” De trei săptămâni curca nu mai ouă acasă. Urmăriţo! Vedeţi că are obiceiul să meargă în tufişurile de margini din Dadeşu “. Era palpitant. Trezeam fraţii.Mâncam ceva în fugă şi ieşeam în curte. Deşi era prânzul, adică umbra salcâmului era la baza trunchiului mărului, pâcla de ceaţă nu se ridicase de pe Dadeş.>>>>>>>>>>

Ianuarie 24, 2011 at 8:11 pm


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

Ianuarie 2011
L M M M V S D
« Dec   Feb »
 12
3456789
10111213141516
17181920212223
24252627282930
31  
free counters