Archive for noiembrie, 2011

JIANU LIVIU-FLORIAN:,,LAUDĂ ŢĂRII-CÂNTEC DE ZIUA ROMÂNIEI”

E ziua României. Să mai plantăm un pom.

Să ne rugăm să plouă. Să ningă. Să mai crească

Eroi, profesori, mentori, din spiţa românească.

Să facem, de nu totul, doar Raiul, pentru om.

E ziua României. Să mulţumim acelor

Ce ne-au adus-o-n suflet. Azi, simpli pensionari.

Sau tainice  morminte. Să mulţumim şi celor

Ce vor veni – să-i fie luceferi, şi stejari.

 .

E ziua României. Să-i fim, în inimi, Cozie,

Tismana, Voroneţul, Ceahlău, sau Sihăstrie –

Să îi plivim, din suflet, neghină, ştir şi bozie,

Şi să-i slăvim eroii şi sfinţii vii, din glie –

>>>>>>>>>>>>>

noiembrie 25, 2011 at 10:27 pm

Adrian BOTEZ:,,Fiul Zânelor”

                                                        – poveste japoneză –        

Au fost, demult, tare demult, în Japonia, doi bătrâni săraci. Dar cea mai mare sărăcie era că nu aveau copii  –  şi se simţeau precum pomul uscat şi fără rod, bun de aruncat în foc.

Într-o zi, bătrânul, dus cu treburi prin pădure, ca de obicei ( căci era lemnar, de cei care scobesc şi crestează lemnul cu tare frumos meşteşug, de veacuri învăţat şi transmis din tată-n fiu  –  dar el, cărui fiu să-i transmită meşteşugul?)  –  adormi la poala unui pin, doborât de gânduri şi de vechea-i amărăciune.

Şi visă. În vis se făcea că apar, de după copaci, zâne frumoase şi bune, plutind în aer ca fluturii. Şi se prindeau de mâini, şi-ncepură o horă în jurul pinului, la rădăcina căruia dormea bătrânul. Şi râdeau zânele, şi râdeau…Şi din lumina râsului zânelor, se năştea o pată gălbuie, care plutea în văzduh, ca o frunză desprinsă de ram. Şi o zână, mai frumoasă şi sprinţară ca toate, prinse pata cea galbenă, din văzduhul răvăşit de dans –  şi o puse lângă bătrân.

Ajuns cu visul aici, bătrânul se trezi. Care nu-i fu mirarea, când zări, lângă el, pata galbenă pe care o visase. Şi nu era pată, ci era un copil, un băieţel, cu faţa rotundă ca luna şi frumos ca soarele, şi care râdea, râdea  –  precum zânele din vis.

Se uită bătrânul în stânga, se uită în dreapta  –  se uită în toate părţile şi prin toate tufişurile, pe după toţi copacii  –  nimeni şi nimic. Se cam fâstâcise. Ce să facă  –  să ia copilul? Dar dacă îl apucă de umăr cineva şi i-l cere înapoi  –   zână sau ce-o fi?

Şi copilul tot râdea. După vreun ceas, bătrânul se hotărî: fie ce-o fi, îl duce acasă, şi cui o întreba de copil  –  o vedea el ce i-o zice şi ce-o mai face. Deocamdată, n-o să lase copilul, peste noapte, în pădure…

Ajuns el acasă cu copilul care râdea într-una  –  mult se mai bucură şi bătrâna, nevastă-sa, numai la vederea pruncului râzăreţ. Îi povesti, tot, femeii.>>>>>>>>>>>>

noiembrie 25, 2011 at 10:13 pm

STAN VIRGIL –,,BUNICA FLOAREA”

Depăn amintiri înşirând pe aceste pagini segvenţe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate la răscruci de vremuri.

Eram prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani şi când începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viţă de vie. Să nu-mi fie frică să stau singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă şi de familie, mă însoţea şi bunica, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră.

La circa cincizeci de metri distanţă de lotul nostru de viţă, avea şi tata mare (tatăl mamei) un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că îl păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copţi?

Înainte de a ne instala ca paznici ai lotului cu viţă de vie, mai întâi tata scotea uşa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză din fuior de cânepă ţesută de mama irna la război, lua câţiva chirpici din tizic[1] şi îi încărca în căruţă, apoi bota cu apă, o putină pentru a avea şi apă pentru baia săptămânală, pirostriile pentru găleata mare din aramă, un calup de săpun de casă, lemne din salcâm pentru construcţia propriu zisă a colibei, carton asfaltat şi alte obiecte de strictă necesitate pe termen mai lung.

Când ajungeam noi la vie pe la începutul lui august, de obicei abia începeau să se pârguiască boabele de struguri ale soiurilor timpurii. Incepeam paza aşa de timpurim mai ales să alung graurii care ciuguleau boabele date în pârgă.


[1] Material combustibil obţinut din paie şi dejecţii animale presate, apoi tăiate în calupuri pătrate şi uscate la soare pentru evaporarea apei. Se folosea în sobele oarbe din curţile gospodăriilor dobrogene. N.A.

>>>>>>>>>>>>

 

noiembrie 23, 2011 at 11:08 pm

IOANA STUPARU:,,ANOTIMPURILE COPILĂRIEI”

Îţi aminteşti?

Zburdam copii ferice prin luna lui Cuptor,

Strunind până şi timpul în frâie de mătase.

Un colţ de cer, magnific în rubiniu pictase

Doar pentru noi Slăvitul-AtotulCreator.

.

Amurgul înfăşase al zilei Astru-n scutec

Şi-l luase Maica-Noapte în braţe, să îl culce.

Fără a ţine seamă de timpul ce se duce,

Greieri în fracuri negre se măiestreau în cântec.

.

Uimiţi priveam cum cerul stea după stea-şi anină

Clădind deasupra noastră dumnezeiesc décor!

Duh Sfânt ne trimisese AtotulCreator,

Prin aer se plimba parfumul de “Regină”.

>>>>>>>>>>>>>

noiembrie 23, 2011 at 10:48 pm

MIRCEA DORIN ISTRATE:,,FILE DE ISTORIE GLORIOASĂ. ETNOGENEZA POPORULUI ROMÂN”

ISTORII                   

 

Din veacuri ce-s uitate în dungă de vecie,

Din cele amintite din câte vremea ştie,

Din borne ce străbunii le pus-au la hotare,

În candele de stele, pe-a vieţii lor cărare,

Ni-i scrisă veşnicia în file-ngălbenite,

Să ştim a da crezare la vremile slăvite.

.

Când din topite timpuri, rămase amintire,

La cele începute făcutu-s-a zidire,

În urcătoarea vreme, pe coaste de Carpaţi,

Noi început-am lumea, cu bravii noşti bărbaţi.

>>>>>>>>>>>>>>>

noiembrie 23, 2011 at 10:15 pm

IOANA STUPARU:,,ELEGII DE ODINIOARĂ”

Grădina cu pruni

 

La casa cu balconul către soare

Ce-o străjuiau doi duzi mari şi bătrâni,

Mă poartă gândul fără încetare

Să mai străbat grădina cu mulţi pruni.

Parcă mă văd cum alergam desculţă

Prin iarba-nrourată ce-mi răcorea piciorul!

Eram pe-atunci decât o copiliţă

Ce nu ştia ce-i grija şi ce-i dorul.

În cămăşuţa de bumbac ‘nălbit

Ce mi-o strângeam pe lângă trupul crud,

Mă aşezam pe-un bulgăr înverzit,

Grădina fremătând să o aud.

Alăturea de mine cânta mama

C-un glas ce-n veci n-am să i-l pot uita,

Iar printre prunii ce-şi legănau poama,

O altă filă-a vieţii se scurgea.

>>>>>>>>>>>>>

 

noiembrie 23, 2011 at 10:02 pm

CEZARINA ADAMESCU:,,UN DAR DE LA CRĂCIUNIŢE – CĂRTICICA MEA DE CRĂCIUN”

Cărticica mea de Crăciun, Poezii pentru copii, Editura Maria Cristina, Bucureşti, 2011. Colectiv de autori. Prefaţă: Elisabeta Petcu.

De când e lumea, se ştie că Sărbătoarea Crăciunului, aduce cu sine, inevitabil, sumedenie de daruri, fie aşezate sub pomul de iarnă, fie în ghetuţe, fie direct în braţele copiilor care se bucură nespus şi abia aşteaptă acest prilej de bucurie sublimă. Ca să nu se dezică de acest încântător obicei, un grup de scriitoare, foarte generoase, au coordonat un proiect care s-a finalizat prin editarea acestei frumoase cărticele numită sugestiv, “Cărticica mea  de Crăciun”, adică a fiecăruia dintre noi, apărută la Editura Maria Cristina în noiembrie 2011.  Aceste inimoase scriitoare învîluite în mantii virtuale de Crăciuniţe, sunt: Mariana Dobrin, din partea site-ului Negru pe Alb, Valeria Tamaş şi Patricia Lidia, din partea Editurii Maria Cristina şi Liliana-Corina Glogojeanu-Boia, ca redactor corector. Însă lista nu ar fi completă, fără talentata pictoriţă după a cărei icoană pe sticlă, Mirona Tărţan a întocmit coperta, foarte atractivă şi veselă, ca de asemenea şi ilustraţiile alb-negru şi color, după icoane pe sticlă, existente în conţinutul cărţii.

            Câteva “Gânduri înainte de citire” – prefaţează volumul, alcătuind un tablou hibernal de vis, numai bun pentru invitaţia de a intra în poveste.

            Fără ninsoare, fără aroma îmbietoare de cozonaci proaspeţi, fără focul din vatră, credeţi că ar mai exista sărbătoare? Clipe imaculate! – scrie Elisabeta Petcu. Parcă intrăm şi noi în febra pregătirilor. Să privim puţin pe geam ce se întâmplă acolo, în Cărticica mea de Crăciun!

            Scrisorile trimise de copii acelui enigmatic Moş, care vine cu sania trasă de reni tocmai din Laponia, sunt subiecte amuzante de poezie ori de poveste. De asemenea, fermecătoarele lor năzbâtii care sunt “mărturisite” în faţa Moşului, sub bradul feeric luminat, constituie alte şi alte poveşti frumoase, poveşti adevărate din care copiii pot trage învăţăminte. >>>>>>>>>>>>>>

noiembrie 23, 2011 at 9:42 pm

Articole mai vechi


CĂRTICICA ROMÂNEASCĂ DE COPII – O MOŞTENIRE SPIRITUALĂ DE LA CĂRTURARUL________ ARTUR SILVESTRI

Prof. Dr. Artur Silvestri

Ca un adevărat părinte iubitor de copii, Domnul Prof. Dr. Artur Silvestri, acest cărturar de excepţie al culturii româneşti şi universale, pe lângă cărţile de excepţie pe care le-a scris de-a lungul întregii sale vieţi, care cuprind o arie foarte largă de subiecte, de la istoria neamului, civilizaţie, filozofie, morală, economie, literatură, artă, a avut o generoasă idee, aceea de a oferi celor mici, reviste şi cărţi pentru lectură, o veritabilă bibliotecă şcolară pe internet şi, în cadrul editurilor pe care le susţinea, s-a îngrijit mult ca în programul de editare să fie un loc însemnat şi pentru acest segment de cititori, poate cel mai fidel şi mai atras de lectură.>>>>>

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Artur Silvestri iubea foarte mult cărţile...

coperta

... și animalele, mai ales câinii

A Silvestri

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

ARTUR SILVESTRI în lumina eternităţii - film documentar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~

O NOUTATE !

______________________________________ UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> _______________________________________ PENTRU "CARTICICA ROMANEASCA DE COPII " CONTACTE -colaborari , propuneri >>>aici>> _______________________________________

CUVINTE SI CULORI

aurel-anghel De la scriitorul Aurel Anghel : un desen ce va lua loc în cartea " Crângul cu pitici şi bunici ", la care lucrez .Este un desen al nepoţelei în vârstă de 9 ani care locuieşte la Shanghai . _________________________________

LA MUZEUL SATULUI 3 MAI 2010

_________________________________ COPII DIN MARAMURES ALATURI DE SCRIITOAREA ELISABETA IOSIF _________________________________ cutiuta-fermecata __________________________________

POEZII ŞI POVEŞTI PENTRU COPII

REFERINŢE / click pe tema preferată

noiembrie 2011
L M M J V S D
« oct.   dec. »
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  
free counters