-Bartolomeu Valeriu Anania

Cântec de Leagăn 

 

Nani, negură străbună
Limpezită pe genună!
Nani, ritmică rotundă
Înzilită din secundă!

 

Dormi în dulce dormitare
Ca un somn cu ierbi amare
Care vrea dintr’o surcea

Lumii sâmbure să-i dea. 

 

Bate vânt
De sub pământ,
Trupul ritmului s’a frânt.
Bate boare
Dinspre soare,
Din frântură prunc răsare.
 

 

Nani, formă ne’ncepută,
Viu surâs de alăută,
Lin ca fulgurul de sus,
Alb ca somnul lui Isus!
 

 

Dormi în valul cald şi’nnoată
Ca o spumă desnodată
Care cearcă’n repejune
Chip statornic să-şi adune!
 

 

Bate fir
Dintr’un zefir
Spiţa veacului s’o’nfir.
Umbre bat
De vânt turbat,

Fiu din spiţă mi s’a dat.
Nani, nani, pui de dor,
Fruct al ceasului prior,
Ce picaşi din evul greu
 

 

Oaspe leagănului meu!
Dormi aşa cum nici un pui
Nu-i mai domn în faşă lui,
Nici sugarul de tigroaică,
Nici gândacul fără maică.
 


Fă-te’n zi
Cât în vecii
Făr’ să bănui, făr’ să ştii
Că’ntr’un smoc
De busuioc
Vămi şi fulgere se coc.
 

 

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cântec de Prânzişor 

 

Dintre scutece şi fese
S’au trezit două cireşe
Mari şi oacheşe şi coapte,
Pline’n coji cu miez de noapte.
 

 

Mi se joacă-un gând prin cap:
Să le pap, să nu le pap?
Le-aş pândi la o cişmea
Cu răcoare şi le-aş bea.
 

 

Nu mi-e sete, nu mi-e foame
De ochi negri, ci de poame
Şi mi-e cugetul sălbatic
Să le mânce cu jăratic.
 

 

Şi pe când le’ncerc la gust
De mireasmă şi de must
Şi cu buzele le ciugul,
Inima şi-aprinde rugul.


BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
(„Noi”, iunie 1970)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cântec de Mirare 

 

Pui de om, pui de om,
Cât eşti tu de mic şi nou!
Şoaptă plină de ecou,
Mugure flămând de pom!
 

 

Mândru ţânc, mândru ţânc,
Scump şi drag şi dulce plod,
Dă-mi obrajii să ţi‑i rod,
Genele, să le mănânc!
 

 

Cu bau-bau, cu bau-bau
Nici un zmeu n’o mai veni;
Numai eu, la ceas de zi,
Flori şi cântece să-ţi dau.

Copăcel, copăcel!
Fă-te ram şi fă-te trunchi
Să-i stea fluturii’n genunchi
Şi să cânte ceru’n el!

 

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
(„Noi”, Iunie, 1970)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Noapte Liniştită

 

„… Mare-i seara d’astă seară
Ci nu-i seara d’astă seară,
Ci e seara lui Crăciun,
Când s’a născut Fiul Sfânt…”

(Dintr’un colind de demult)

 

Noapte liniştită, noapte desfătată,
Naşti în toată vremea ce-ai rodit odată.
Steaua călătoare, leneşă’n amiezi,
Din genunea clipei ritmic o’ntrupezi
Şi mi-o urci în tindă, lumea s’o
cuprindă
Ca o nestemată prinsă pe oglindă.
Cine te citeşte, cine mi te-arată,
Noapte liniştită, noapte desfătată?
Fluier cu ciobanii, cânt cu ei din flaut
Şi pe la’nceputul cronicii te caut,
Mintea să mi-o stâmpăr, cum de
încăpuşi
În măsura vremii dintre doi ţăruşii?
Umblu’n cartea toată, eşti mereu în
carte.
Foaia te desparte, faţa nu te’mparte.
Îmi surâzi din slova paginii deschise
Şi din tot cuprinsul filelor nescrise,
Zilnic dăruindu-mi viaţă pintenoagă,
Ca o rugăciune scrisă pe zăloagă.
Şi cântări de leagăn cânţi ca şi-a
altădată
Tot atât de vie şi adevărată,
Limpede’n vecie, limpede’n clipită,
Noapte minunată, noapte liniştită!

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
(Calendarul „Credinţa”, 1967)
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Cântec de Leagăn

Cânt la-rai, la-rai, la-rai,
Vise vin în alb alai,
Alb alai pe nori de nea,

Pentru tine, fulga mea,
Cânt la-rai, la-rai.

Şi’n mijloc de alb alai,
Lin alai de tânăr crai,
Tânăr crai săltând în şa
Cum visai şi eu cândva,
Alb şi lin alai.

Cânt la-rai, la-rai, la-rai
Unui crai cu păr bălai
Şi cu ochi de albăstrea

Ce-o porni şi nunta ta,
Cânt la-rai, la-rai,

Şi’mprejur de lin alai,
Alb alai cu dulce grai
Cântec alb îţi va cânta
Cum şi eu, sub albă stea,
Cânt la-rai, la-rai, la-rai,
 

Alb alai şi lin alai.

 

BARTOLOMEU VALERIU ANANIA
(„Noi”, iunie, 1970)

 

Anunțuri

1 comentariu Add your own

  • 1. CEZARINA ADAMESCU  |  Mai 30, 2008 la 8:32 am

    Poeziile Prea Sfinției Voastre sunt atât de gingașe și de minunat scrise încât orice copilaș ar trebui să le aibă la îndemână. Ele-mi aduc aminte cu nostalgie de cele dintâi cărți citite, ale Otiliei Cazimir, George Topîrceanu și a altor minunați scriitori care mi-au luminat copilăria și o ninsoare de petale de cireș mă troienește pe gene.
    Ar trebui să dați luminii și poemele dramatice din GREUL PĂMÂNTULUI și, îndeobște, tot ce ați scris pentru noi, fiindu-ne astfel un sfânt model de scriitor creștin, spre lauda lui Dumnezeu și bucuria aproapelui. Cu respectul cuvenit, Sărutăm dreapta, Cezarina Adamescu.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


%d blogeri au apreciat asta: