-Cezarina Adamescu:,,Povestea rogojinei fermecate”

Te poftesc, copile-ndată,

Pe-o carpetă fermecată.

E din papură, uşoară

Dar înspre Tărie zboară.

.

Numai să te sui pe ea

Şi te duce unde-ai vrea.

Cât cu ochii vei cuprinde

Rogojina se întinde

.

Şi acoperă o lume

De poveste şi de glume,

De legende, poezie,

Cred ţi-ar plăcea şi ţie.

.

Nu ştiu din a cui pricină

Se numeşte: rogojină.

Netedă şi cam lucioasă,

Gălbioară, arătoasă,

.

Ea ţinea de cald, odată,

Când era bunica fată,

În odăile mai mici,

De la ţară, de pe-aici.

.

Nu-s născuţi cu toţii-n puf,

Ci, pe rogojini de stuf

Căpuşorul şi-au plecat

Odihnindu-se ca-n pat.

.

Unii oameni când dormeau

Tot cu ea se înveleau.

Se înfăşurau covrig

Să nu-i ciupă Domnul Frig.

.

Alţii, harnici şi blajini,

Împleteau la rogojini

Pe-un război mai vechi, de casă

Şi băteau c-o spată groasă

.

Foile de păpuriş

De prin bălţi, din stufăriş,

Puse la uscat la soare,

Gălbenele la culoare.

.

Străbunica, rogojina,

Fermecată-i, bat-o vina!

Căci pe ea de poposeşti

Afli-o mie de poveşti,

.

De la ţară, din oraş,

Pentru tine, copilaş.

Tolănit pe burta ei

Poţi visa că zbori pe stei.

Alelei! Ce pui de zmei!

.

Ca pe-un murg ţintat, rotat,

Care-odată s-a-nălţat

Jar mâncând, înspre tărie

Până în Copilărie!

.

Care-i Ţara ţărilor,

Infinitul zărilor.

Eu îţi fac, dacă vei vrea

Loc pe rogojina mea.

.

-Hai şi noi, copii pe ea,

Că-i aproape, ici-colea,

La o margine de stea.

-Chiar acuş venim! Păzea!

–––––

Cezarina ADAMESCU

28 ianuarie 2009


%d blogeri au apreciat asta: