-Dan SÎRBU:,,DIMINEŢILE PATRIEI”

Dimineţile patriei

… patria mea –

m-ai născut în limba română

şi mi-ai dat să gust din sarea tulnicului

ascuns în fiecare lacrimă,

mi-ai înrădăcinat simţirea

şi m-ai învăţat să respect stejarul

ce moare în picioare –

nu-ţi pot da decât ce-am jurat:

sângele meu…!

––––––––

Sentimente româneşti

Sunt un ecou al vechii românimi

Ce îşi plângea prin clipe-albastre dorul,

Iar sufletul îşi regăsea fiorul

Demnităţii peste mărginimi.

Sunt drept urmaş al lui Cotyso, bravul –

Şi-am învăţat ca dacii să respir,

Prin vene-mi curge Dunărea, în vadul

În care-mi plânge naiul lui Zamfir.

Şi din Banat până-n Moldova sfântă,

La umbra falnicului Făgăraş,

Îmi plânge pleoapa dorul ce m-avântă

Acasă-n taragotul lui Fărcaş.

Când Dromihete m-a ’nvăţat onoarea,

Iar Iancu mi-a şoptit ce-i libertatea,

Durerea mi-a spălat-o, toată, marea

Şi de atunci iubesc românitatea.

––––––––––-


Trecutul la prezentul viitor

Ne sunt străbunii ascunşi printre cărbuni,

Plângând cu chihlimbar nemărginirea

Din care, astăzi, doar ne tragem firea

Să devenim, la rându-ne, străbuni.

Şi frunzele ne rătăcesc prin vânturi

Ce-şi cheamă-n taină verdele din ramuri,

Iar foşnetul se zbate printre geamuri –

Surâs înconjurat de mii de gânduri.

Ne scapă răsăriturile printre gene

Înrourate, prematur sau nu,

Desprinse din ecoul unui… Nu

Sclipind târziu… sau poate prea devreme.

Oricum ne va izbi în lacrimi toamna

Şi vom privi ’napoi spre primăveri,

Zâmbind ascuns trecutelor dureri

Cicatrizate-n veri ce-anunţă iarna.

Şi revolta-se-vor cărbunii din străbuni

C-am tulburat răşina-n chihlimbare,

Că n-am lăsat decât priviri amare

Acelora ce le vom fi străbuni.

DAN SÎRBU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: