-Daniela Voiculescu-,,Poeme”

CHILDHOOD

copilăria este un vis,

ce nu trebuie pierdut!

copilăria este cerul senin

şi baloanele colorate,

ce ne zâmbesc pierdut…

copilăria este gândul bun

din poveştile spuse de bunici.

noi suntem dornici mereu

să ne copilărim, să ne jucăm,

ca licuricii prin păduri…

ne este dor de copilărie,

când o pierdem…

copilăria este un vis,

ce nu trebuie niciodată

pierdut!

1 iunie 1993

FLOAREA VIEŢII

copilul

este floarea vieţii!

cerul din picături,

strălucind!

dacă întinzi mâna

şi strigi viaţa,

ea vine,

precum primăvara,

înflorind!

dublat te simţi

când mergi pe drum,

şoptind…

şi zarea este aproape,

răsăritul este gândul!

8 ianuarie 1997

PAPOOSE

inima noastră poate că nu doreşte

prea mult –

poate că are coajă subţire,

de măr verde,

poate că are gust de viaţă

schimbată pe seminţe de pomelo!

inima noastră poate că ne zâmbeşte,

dar noi ne pierdem prea mult –

poate că are speranţe şi vise,

de avocado,

poate că are timp de viaţă

schimbată pe seminţe de rodie!

ar trebui să ne întinerim privirile,

ar trebui să ne prelungim ramurile

gândului plecat spre simplitate…

ar trebui să fim îmbrăţişare

de trunchiuri de copaci, de inimi

cu sevă de pământ, fără vină…

poate că ar trebui să rotim

cercuri de ceasuri, să ne bucurăm

în cercul vieţii…

fără să tremurăm, fără să trişăm –

aşa de uşor putem să răsfirăm iarba,

să ascultăm cântecul inimii…

sau nobila rugăciune a copilului indian.

17 ianuarie 2007, 19:25

ARUSHA

relaxare de leopard,

mirare de cimpanzeu,

gândire sub coamă de leu…

în Tanzania, zebrele se colorează

cu alb de Kilimanjaro,

cu negru strălucitor…

fiecare animal are un mister

şi din pene de struţ… un evantai!

fiecare… îl citeşte pe Hemingway!

în Tanzania, viaţa se eliberează

de curgerea timpului –

este un tablou cu figurine tinga-tinga!

cine cumpără acest tablou…

poate să găsească copilul din el

şi drumul spre începutul lumii…

19 ianuarie 2007, 19:37

NIRVANA

când eşti copil…

crezi în victorie –

ţi-alegi cel mai bun scenariu

şi fredonezi, cu aer important.

când rămâi copil…

crezi în happy-ending –

ţi-atingi sufletul şi te aşezi,

ca un porumbel alb, pe pervaz…

20 ianuarie 2007, 23:59

NSOROMMA

nouă cercuri s-au rostogolit,

nouă luni s-au rotunjit…

şi l-au ales pe 9 ianuarie, 1994.

am aşteptat un zâmbet mic,

dar ochii lui m-au certat –

era un copil supărat, înţelept.

şi-acum… jocul lui se află

în sfoara care-i atârnă lui nouă,

şi trage de ea… să-i prindă cercul!

în fiecare zi, privirea lui se înnoieşte,

îmi trezeşte cerneala roşie, a vieţii…

este o nouă ispitire, spre nemurire…

21 ianuarie 2007, 17:06

COLINA MARELUI ŞARPE

printre amintirile mele…

tu ai fost chipul timpului –

ai filozofat despre trecere…

şi m-ai făcut să uit de iubire.

dar cine poate uita iubirea,

când primăvara îi înverzeşte

sufletul?

acum… primăvara e altfel,

dar cine poate uita speranţa,

când zâmbetul de copil

îi înverzeşte sufletul?

şi vreau să alerg…

şi vreau să mă joc…

şi jocul ăsta nu se trece!

3 februarie 2007, 08:51

DE N. GRIGORESCU

este atât de uşor…

să apropiem palmele,

să înclinăm capul,

să ne rugăm…

este atât de uşor…

să fim copii,

să fim calzi,

să ne iubim…

este atât de uşor

un înger,

este atât de uşor

un suflet…

care îşi deschide inima!

zborul îngerului începe

cu o simfonie de slavă

lui Dumnezeu…

şi doar copiii o scriu!!!

11 martie 2007, 20:36

CALEA LACTEE

până nu-ţi simţi pântecul

o casă,

până nu-ţi simţi sânul

plin de lapte,

nu poţi să pricepi cuvântul

mamă!

tot ce se leagă între copil

şi mamă…

se cheamă sfântă iubire,

lumină pentru lumină!

cea mai mare greşeală

este să îţi uiţi mama,

să închizi fereastra

care ţi-a arătat lumea…

să îţi uiţi copilul

înseamnă să arunci

viitorul…

să închizi zâmbetul

în întuneric.

până nu simţi obrazul roşu,

până nu simţi ochiul senin,

copilăria nu te mai recunoaşte,

nu te mai întorci spre suflet.

cea mai mare greşeală

este să îţi uiţi sufletul,

să închizi visul…

să îţi uiţi speranţa

înseamnă să arunci

viitorul…

să închizi zâmbetul

în întuneric.

26 martie 2007, 00:40

SHAMROCK

nu trebuie să fii irlandez,

ca să fii verde,

shamrock…

trebuie să fii doar copil,

cu ochii verzi,

de trifoi…

şi lumea să o aduni

după ghidul

lui Hristos…

trebuie să fii doar copil,

cu o seninătate

îngerească…

nu trebuie să fii irlandez,

ca să fii verde,

shamrock…

30 martie 2007, 09:00

FANTASIA

unde te duci, copile?

cheamă-mă!

prin grădini cu lalele,

prin minuni simple…

lăsate de Dumnezeu!

am lacrimi, şirag,

de dor de lume albă,

vise de perle,

ascunse în mări

cu suflet grecesc…

cheamă-mă, copile!

fără tine…

nu am unde să mă duc!

nu-l pot găsi pe Dumnezeu!

1 aprilie 2007, 21:27

RECVIEM PENTRU COPILĂRIE

în ziua când chipul morţii

este doar un tablou,

care ia cu el un trup…

îţi dai seama că timpul

se măsoară în cer…

că, de fapt, lumea este

un puzzle cu chip de copil,

tras spre masca iluziei

de a fi ceva mult mai complicat.

şi-atunci, când recunoşti

că sufletul are bagheta magică,

nu trebuie decât să cauţi

formula veşnicei copilării…

2 aprilie 2007, 19:50

LUMINA ÎNGERILOR

de ce să alegem copilăria?

pentru că el, copilul,

are ochii pe care Dumnezeu

i-a ales să semene

cu lumina îngerilor…

curcubeul ne aduce aminte

de copilărie, de bucurie…

este timpul fără timp!

nu am să vorbesc doar,

am să-mi deschid aripile

şi am să zbor…

am să caut curcubeul

şi am să râd, cu tot sufletul!

asta e copilăria…

timpul fără timp! infinit!

9 aprilie 2007, 21:40

VIVERE

sufletul meu e un lan de grâu –

lumina lui se răcoreşte într-un cer

senin… mângâiat de nori albi.

ochiul meu adună zilele şi nopţile –

rotunjeşte viaţa într-un poem senin…

mângâiat de Isis.

şi visul meu creşte, dorinţa lui creşte,

aleargă spre locul unde iubirea

uneşte izvoare, înfrunzeşte copaci…

da! copilul meu creşte…

şi timpul ne încercuieşte…

24 ianuarie 2007, 09:27

(din cartea NSOROMMA,

lansată pe 30 mai 2007)


%d blogeri au apreciat asta: