– Eugen Dorcescu:,,Întâlnire în amurg”

Aseară, piticuţul Barbă-Cot

(De care şi uitasem, mi se pare),

Pe strada, prefăcută în cărare,

M-a-ntâmpinat, străin, ca un robot.

Am tresărit, o clipă, amândoi:

Îl mai cunosc? Mă ţine, oare, minte?

Ci iată-l că alunecă-nainte.

Ci iată-mă că lunec înapoi…

În jurul lui, un pâlc de prichindei,

Alina, Ralu, Lizu, şi Andrei,

Roxana, Dana, Oli…Cine ştie

Ce nume poartă-această gălăgie?

Şi-acolo-n depărtare, unde nu-i,

Nici soare-ntreg, nici umbra nimănui,

Ca prin minune, eu sunt, iar şi iar,

Gonind din calendar în calendar,

Până mă aflu-ntocmai cum eram,

În clasa-ntâi, cuminte, lângă geam,

Căznindu-mă să scriu şi să socot,

Cerând, în şoaptă, sfat lui Barbă-Cot.


%d blogeri au apreciat asta: