GALAXII LIRICE-N.N.Negulescu:,,POEME ÎNTRU ETERNITATE ”

Epifanie

 

Mi-ai dat aripi la cuvinte

ochii ninşi cu haruri sfinte,

sufletul de curcubeu

Doamne, Dumnezeul meu !

.

Spune-mi : câte Ceruri am

în etericul meu hram

Şi ce Rai din Galaxii

creşte-n floarea inimii ?

 

……………………..

 

 

Biserica din  Cuvânt

 

 

Sunt chemat în muntele Tabor

îngenunchi pe stele de zăpadă,

las în plângeri trupul lumilor

şi mă dau Hristosului ofrandă

 

Nu am gând, nici semne de pământ

sufletul e firavă lumină,

în Biserica  din  Cuvânt

iubirea mea se-nchină

 

 

……………….

 

 

 

Eu Sunt

Sunt eternul, mit şi cale

cruce, ningere, visare

Sunt icoana întâiului Pământ

oglindit în astre şi Cuvânt

Sunt văzduhuri, vămi, înfiorare

moarte sunt, viaţă, înălţare

Sunt lumină, umbră, sunt netimp

sunt izvor, cunoaştere, Olimp

Sunt pecete, focul din potcoavă

sunt nectarul vidului, octavă

Sunt un semn, sămânţă, curcubeu

eu sunt Sfera lacrimei din Zeu

 

 

……………………

 

Îngerul Alb

Roteşte,Doamne,

Căile Lactee

(ce Înger Alb

şi-a fluturat veşmântul!)

în noaptea mea

s-a luminat Cuvântul,

ce imne se vor naşte

în femeie …

Cometele luminii

însetează

ninsorile mai arse

în sărut,

ce Duh a zămislit

adânc femeia

a infinita punte

de trecut ?

ce rugă nerostită

prin cuvinte

a troienit o tâmplă

de poet

rănit de carnavalele

tăcerii

un Înger Alb

mi-a răsărit în piept …

 

 

 

26 august 2011

 

N.N.Negulescu


%d blogeri au apreciat asta: