-Georgeta RESTEMAN:,,ELEGII DE TOAMNĂ”

Tristeţe de toamnă

 

Răsar din rug de suflet triste gânduri
Ce-aştern culori de toamnă în petale
Se scutur’ frunzele pe-alei… rafale
De vânt pribeag alungă flori şi fluturi.
.
Distinsa toamnă în amurg se-adapă
Din lacrimi crude ce roiesc sub gene
Se-mbată-n linişti pătrunzând alene
În rostuiri de gând, se unduie şi pleacă…
.
Prin ramuri dezgolite plâng regrete
Strivite-s surd în tâmple triste doruri
Romanţele târzii din dulci fioruri

Cu dansul ploii ce se-sparge-n plete.
.
Trăiri pierdute-n ceţuri, marmorate
De plânsetul şi zbuciumul ce doare
În toamna tristă ruginesc ponoare

Suflete scrise-n file de vise spulberate…


Săcuieu, 17 noiembrie 2009

 

………………………………….

 

Nu te vreau, toamnă!

Mi-e frică de tine, toamnă!

ştiu că spulberi corole

şi alungi speranţe

rătăcindu-mi gândurile

bruma ta arde iarba crudă

şi-ofileşte

una câte una

petalele

adâncindu-mi ridurile…

.

Nu te vreau, doamnă de aramă!

vreau verde şi flori

şi vise-mplinite,

curcubeie-n culori

zămislite din abur de suflete

şi mai vreau să admir

poala grădinii mele

udă de-atâtea lacrimi de rouă

străluciri de stele vreau

şi picuri de mir…

.

Nu te vreau, toamnă

când bate vântul puternic

plângând printre ramuri dezgolite

şi-ntr-una plouă…plouă…

GEORGETA RESTEMAN

Oradea, 16 august 2010


%d blogeri au apreciat asta: