-IOANA STUPARU:,,ELEGII DE ODINIOARĂ”

(din volumul recent apărut: , Sfeşnic târziu, Editura Rawex Coms SRL, Bucureşti, 2011)

 

Grădina cu pruni

 

 

La casa cu balconul către soare

Ce-o străjuiau doi duzi mari şi bătrâni,

Mă poartă gândul fără încetare

Să mai străbat grădina cu mulţi pruni.

Parcă mă văd cum alergam desculţă

Prin iarba-nrourată ce-mi răcorea piciorul!

Eram pe-atunci decât o copiliţă

Ce nu ştia ce-i grija şi ce-i dorul.

În cămăşuţa de bumbac ‘nălbit

Ce mi-o strângeam pe lângă trupul crud,

Mă aşezam pe-un bulgăr înverzit,

Grădina fremătând să o aud.

Alăturea de mine cânta mama

C-un glas ce-n veci n-am să i-l pot uita,

Iar printre prunii ce-şi legănau poama,

O altă filă-a vieţii se scurgea.

 

………………..

 

 

 

Nostalgie

 

 

Mă cheamă dorul “de pe-acasă”

Să-alerg desculţă iar, prin lunci,

Să mai petrec o noapte-n sat,

Dar să am vârsta de atunci.

Să-l mai ascult pe Başalderu

Zicând din fluier un rustem,

Să chiui ca odinioară

Si satu-ntreg la joc să-l chem.

Să mi se-afunde în ţărână

Piciorul gol, până la gleznă,

Abia să-şi mai trimită luna

Plăpânde razele-i prin beznă.

Iar pulberea să se ridice

Ca-n urma unei vijelii

Învăluind pe Başalderu

Cu-ai lui însoţitori cheflii.

Să zică-apoi o «Boierească»

O horă lentă, spre-odihnire,

Pe care-o-ntreagă săptămână

Ai tot juca-o fără-oprire.

Nici să nu simţi când trece timpul,

Să-ţi dea de veste cântătorii

Că tot jucând s-a scurs o noapte

Şi se ivesc în zare, zorii.

Un pui de somn să tragi în fugă

Din zori şi până dimineaţa,

Să simţi în inimă-mpăcarea,

Să spui cu drag: « Frumoasă-i viaţa! »

 

………………..

 

 

 

Din casa cea albă

 

 

Din casa cea albă, cu brâu la mijloc,

Codana de fată

La trup sălcioară, la inimă foc,

Se-ndreaptă spre lumea ce saltă în joc

Azi e prima dată.

Obrajii-i sunt roşii ca para de foc,

Tot trupu-i văpaie,

Când tânărul chipeş se lasă de joc

Şi printre mulţime grăbit face-şi loc

Spre draga bălaie,

Cu vorbe duioase o cheamă la joc,

Dar nu vrea, nebuna…

Flăcăul o prinde atunci de mijloc

Şi-n iureşul horei o-nvârte cu foc

Ea râde întruna.

La stânga, la dreapta, bat pasul pe loc,

‘Nainte, ‘napoi,

Din ochi, din călcâie le scapără foc,

Din hora cea mare rămas-au în joc

Doar ei amândoi.

 

………………..

 

 

 

Prinde-mi gândul

 

 

Prinde-mi gândul alb-albastru

Ce continuă să zboare

Intră-n jocul lui măiastru

Prinde-mi gândul de pe floare

 

Prinde-mi gândul de pe stele

De pe zbuciumul de mare

De pe zbor de rândunele

Prinde-mi gândul de pe soare

 

Prinde-mi gândul de pe-acasă

De pe nori purtaţi de vânt

De pe salcia pletoasă

Prinde-mi gândul din cuvânt.

 

………………..

 

Daţi-mi un fluier

 

La frunză v-aş zice o doină din sat,

Cântată fiind cândva, într-o vară,

Compusă de-un Ion pentru-o Mărioară.

Iubire rămasă făr’ de rezultat.

.

Răchita doinea şi ea-n ulicioară,

Şi grâul în spicul abia secerat;

Sălta la fereastră boboc de muşcat’,

Răscrucea vuia în fiece seară.

.

Aduceţi un fluier sau daţi-mi un pai,

Ce chef am de-un cântec de dor şi de drag!

Să zboare ca vântul acolo, pe-un plai,

Să simt cum tresaltă ţărâna din prag,

Să-mi stâmpăr un foc ce mă mistuie, vai!

E mult prea departe iubitu-mi meleag!


%d blogeri au apreciat asta: