-Iulian Bostan:,,COMORILE MELE”

Pădurea…plaiurile…munţii…luna,

Izvoare cristaline şopotind,

Privighetori în noapte triluind,

Comori le-am socotit, dintotdeauna!

.

Sub felurite chipuri vieţuind,

Mi-s toate dragi, nu-i de prisos niciuna!

De-aş sta să număr una câte una,

Tot regnul lor n-am cum să îl cuprind!

.

Comori nepreţuite îmi oferă

Diversa lume care nu cuvântă,

Îmi bucură privirea, mă încântă!

.

Le-admir intens căci viaţa-i pasageră…

Şi când hidoasa moarte mă va frânge,

Doar după toate-acestea eu voi…plânge.

Iulian Bostan

25.11.2010

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: