-MONOTONII HIBERNALE- Iulian BOSTAN:,,STIHUIRI IN VERS DE CULOAREA ZAPEZII”

Ce monotonă e viaţa

în zile de iarnă

la ţară !

Noian de alb

se-aşterne pe dealuri ;

zilele se preling

printre-ale timpului

maluri, alternând

când reci ,

când cu moină…

Norii poartă zdrenţe

până-n pământ

şi burniţează pe ei

de-atâta apă,

iar ceaţa plutind în aer

sublimează

pe crengile copacilor

în ghirlande albe

de promoroacă

cum n-am văzut

niciodată la oraş…

Fulgi de nea

se adună în horă,

iar apoi când vremea

se zburleşte

ca părul din coama

mistreţului,

încing câte-o

fantastică sârbă !

Ce monotonă e viaţa

în zile de iarnă

la ţară !

Noroc că se mai fură;

ba un nepot

vinul mătuşii Dora,

ba alt tâlhar

de la ţaţa Dumitra

păpuşoii din coşar,

ba câte-o găină

şi alte găinării

pe care babele

şi le împărtăşesc

cu blesteme

după ce ies duminica

de la sfânta biserică…

La ţaţa Anica

s-a-nfundat băgeacul

şi tot fumul îi iese în casă…

Acu’ baba-ntr-un fel

îi bucuroasă

c-a auzit ea un zvon

cum că se va pune

taxă pe fumărit

şi ea n-o să plătească…

Ce monotonă e viaţa

în zile de iarnă

la ţară !

Şi cum orice om

piere pe limbă

de clopot,

noroc  că mai moare

câte-un ţăran,

altfel satul

ce-abia se conturează

în ceaţă

ar fi mort

ca toţi morţii !

Ce monotonă e viaţa

în zile de iarnă

la ţară !

Iulian Bostan


%d blogeri au apreciat asta: