-PETRU DINVALE:,,POEZIA DORULUI DE STRĂBUNI”

MAMA

N-o ştiţi pe mama, nu puteţi s-o ştiţi

Cum noi copiii ei o ştim de-acasă.

Ea-n jurul sobei şi cu paşi grăbiţi

Noi aşezaţi ca puii toţi la masă.

.

Când ne punea mâncare-n farfurii

Spunea câte-un cuvânt la fiecare

Ca un maestru de ceremonii

Pornit să-mpartă daruri de mâncare.

.

Apoi la treabă ne mâna grăbit

Să ştim că viaţa dă, dar ne şi cere

Iar noi credeam că totu-i gratuit

Aveam şi punctul nostru de vedere.

.

Nu ne bătea prea rar, dar nici prea des

Atât cât socotea ea că-i nevoie

Şi nu uita să ierte mai ales

Dorind s-o ascultăm de bunăvoie.

.

Altfel femeie simplă, cu bun simţ

Ascultătoare chiar în umilinţă,

Dar neînduplecată ca un prinţ

Atunci când era vorba de credinţă.

.

N-o ştiţi pe mama, numai noi o ştim

Aşa cum ea a fost şi încă este:

Un înger păzitor, un heruvim

Sau poate Zâna Bună din poveste.

……………………


PORT CHIPUL TĂU

 

            (tatălui meu)

 

Port chipul tău când râd sau când mă doare

Şi tot la fel ca tine şi iubesc:

Livezi, păduri, fâneţe şi ogoare

Şi portul nostru mândru jienesc.

.

Te văd venind spre mine în oglindă

Cu lama pe obraz alunecând

Pornită-n barba deasă s-o desprindă

De chipul tău rămas la fel de blând.

.

Vreau să mă ierţi că n-am dat mai departe

Întregul chip pe care mi l-ai dat

Însă din duh i-am dăruit o parte

Nepotului ce-n suflet l-ai purtat.

.

I-am dat ce am avut la îndemână

Iubire, simplitate şi cuvânt

Ca-n miezul firii noastre să rămână

Tot chipul tău purtat în alt veşmânt.

……………………

 

BĂTRÂNII NOŞTRI

 

Păşesc în brazda proaspăt răsturnată

De plugul tras de cai şi nu de boi

Şi glasul holdelor de altădată…

Străbunii mei, vă cheamă înapoi.

.

Vă cheamă stânele cu oi puţine

Şi strunga răvăşită în apus.

Din drumul  vostru nimeni nu mai vine

Să pot să-i spun ce aş avea de spus.

.

Vă strigă ciobăneştii care latră,

Livezile prin fânul necosit,

Poienile cu rănile de piatră

Şi lanul ars de soare-n asfinţit.

.

Vă cheamă grebla, sapa şi toporul

Şi coasa care nu mai ştiu s-o bat.

Dinspre grădini mă-ntâmpină cuptorul

Şi vântul ce vă caută-n lung şi-n lat.

.

Vă cheamă uliţa de voi uitată

Potrecile cu iarbă şi noroi…

Păşind în brazda proaspăt răsturnată

Străbunii mei, mi-e tare dor de voi!

 

 

            PETRU DINVALE

 

 ––––––––––––––

 

CÂTEVA DATE DESPRE AUTOR

 

 

PETRU BLAJ (pseudonim literar, ca poet, PETRRU DINVALE)

 

Născut la 23 martie 1951 – localitatea Petroşani, jud. Hunedoara.

 

Profesia: medic primar, Tecuci.

 

Volume apărute:

 

„Creştinismul părinţilor noştri” – antologie de citate paleo şi neocreştine, apărută în patru ediţii.

 

„Eseuri despre omul-OM”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2008.

 

„Poeme liturgice – vademecum doxologic”, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 2010.

A apărut în diverse culegeri şi Antologii de poezie.

 

 

 

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: