-STANISLAV LACOMCHIN: POEMELE SENIORILOR -,,POMULVIEŢII”

 

                                   Privesc la pom cu resemnare

                                   La viaţa mea  ce-ncet dispare.

                                   Şi număr zilele rămase

                                   Că peste ani voi fi doar oase.

.

                                   Văd una…două…şapte, nouă;

                                   Dar mai zăresc pe-o creangă, două.

                                   Stau atârnate-n pomul vieţii

                                   Şi-aşteaptă  clipa judecăţii.

.

                                   Stârnit de  vânt, în pom sunt şoapte,

                                   Că  zilele rămas-au şapte.

                                   Pe şase le-a luat furtuna,

                                   Iar pe un ram se zbate  una.

.

                                   De-aş mai trăi un an, o lună,

                                   Sau poate doar o săptămână…

                                   Dar atârnând de-un fir de aţă

                                   Mi-a mai rămas o zi din viaţă.

.

                                   Cât de curând Regina Nopţii

                                   Înfăşurată-n toga morţii

                                   Va poposi prin rămurele

                                   Ducându-mi zilele la stele.

.

                                   Sosi-va clipa despărţirii,

                                   Pe-altarul sfânt al nemuririi.

                                   Atunci vreau pace fără plângeri,

                                   Acum ADIO!!!!…Zbor la îngeri!

19 februarie 2011


%d blogeri au apreciat asta: