-VALENTIN MARICA:,,COLINDE ROMÂNEŞTI”

Lăsaţi Crăciunul în case?

E cerul lapte dulce,

Văzduhul este râu.

Mir îşi ia pământul,

Pe tălpi şi peste brâu.

Gura nu înfometează.

Pasul n-are îndărăt.

Se frământă pâinea serii,

Din tămâie şi omăt.

Fiecare stea-i un înger.

Fiecare stea-i vestire.

Naştere fără de nuntă

Înfloreşte peste fire.

Are smirnă colţul mesei.

Gândul – aur şi trezvie,

Când e gângurit, în staul,

Cel-nainte de vecie.

Crăciun la Zoreni

Genunchiul e în abur de sărut…

Semnul crucii e albie de zi.

La orişice fereastră bate o minune,

Ca Nesfârşitul să-nceapă a-nflori.

Iar e  răcoare-n vinul de pe mese.

Îi arde mamei faţa într-o pâine.

Nu sunt trup. Sunt revărsarea stelei.

Pun nuci pe pieptul lumii, pe suspine.

Fântâna îmi aşteaptă chipul.

Zăpezile s-aştern, să vin la cină.

Cu mâna-deal, pe frunţi de îngeri…

E casa cer… Cuvântu-i fără vină.

Seară de Crăciun la Zoreni

E seara-n care icoanele tresar…

Vor prinde rădăcina lumii-n ramă.

Colindători iau frigul de la porţi,

Cerând nesomnul nostru…vamă.

Pe omătul mesei, sub obraji de pâine,

Se toarnă-n blide abur de iubire.

Mâini se-nmlădie-n brâu de mir.

Steaua poartă-n colţuri preamărire.

Cel ce vrea să-i fim şi zori şi ziuă,

Agale-ntinde pe nămeţi pruncie

Şi ne împarte merele luminii,

Miez din Înainte de Vecie…

Adoarme Prunc în turtă dulce…

Cămaşa-i albă se destramă în ninsori.

Se-nchide rana-n ape fără mâluri,

În rai de vorbe…, pân’ la cântători.

––

VALENTIN MARICA


%d blogeri au apreciat asta: