-Valentin Marica:,,Crăciun fără mama”

Crăciun fără mama

La căpătâie, dâre de surâs, ningând,

Acoperă, încet, rotundul unui măr.

Proptită-i uşa-n sloiuri de-ntuneric…

Nu mai arde lemnul Lerului cel Ler.

.

Înviază  Craii în abur selenar.

În geamul cel sihastru, iluzie-i mâna

Ce năvădea, odată, firele de miere

Să aibă tihnă leagănul şi cina.

.

Fac cale-ntoarsă Craii. Începe alt colind.

Sub streaşină de noapte, în tăceri de ceară,

Se înveleşte pieptul crucii-n prapur…

E ne-mpletit colacul. Lampa-i fără pară.

.

Mai rătăceşte-un înger să colinde-ncet,

Scrijelind silabe pe buzele de ger…

Sub genunchi de miei ţi-e noaptea, mamă!

Dă-mi drumul tău să-mi fie lăicer!

.

La cântători, târziu, când Craii răsădesc,

Mărgăritare-n iesle, trup de viaţă,

Zori se destramă din alba ta cămaşă…

Cu ape limpezi să ne spălăm pe faţă.

 

Valentin Marica


%d blogeri au apreciat asta: