-Valentin Marica:,,VERSURI PENTRU CEZARA”

Întoarce valul mâinii

Cezarei Codruţa la 15 ani de la moarte

Între malul alb al răbdării

Şi albul ochilor de miei,

Luciul apei lăcrimează…

Întoarce valul mâinii, de vrei…

.

Să pui în umblet tăinuit, cu grijă,

Şoapta că mai ştii ce e cu mine…

Să scuturi zori, să pot veni Acolo,

Din ora învrăjbitelor feline…

.

Pleoapa încă unui pas o-nchid

Peste strigarea mărului…că eşti!

Arată-mi ploile dintre oglinzi

Şi despre cer să-mi povesteşti.

……………………

Ultimul castel de nisip

Cezarei Codruţa

Pare un pustiu asfinţitul.

Ce spaimă l-a făcut să tresară?

Apele au secat într-o clipă,

Urmele lor se înfioară.

.

Gura fântânii adulmecă

Sunetul Carului Mare.

Trec ploile în sângele tău,

Irisul se înveleşte-n zare.

.

Pendula ierbii mai bate

O singură dată-n oglindă.

Concertul de flaut învie…

Murmurul lui e osândă.

………………

Fără Cezara Codruţa

(I)

Dacă mi-ai fi lăsat încă un surâs,

Cerul ar fi rămas albastru deschis.

Dacă mi-ai fi strigat încă o dată numele,

Toamna, nu mai cădeau brumele.

(II)

Am îngenuncheat în lunga noapte…

Ai îngenuncheat în lunga zi…

Numai prin cerul alb, de piatră,

Numai prin cer ne mai putem privi.

……………

Ruginiu amar

Cezarei Codruţa

Între nădejdile toate, amvon,

Unde nu mai e loc de mirare,

Duci potir cu miere la îngeri,

Amforă cu apă pentru fiare.

.

Bob de grâu pentru pasărea

Ce te ţine sub aripi, cuvânt,

Să porţi în alergare celestă

Vina că ai fost pe pământ.

.

Te joci, înşirând veşnicii,

Cu toate zăpezile,…iar…

Laşi printre degete să-ţi scape

Văzduhul făcut chihlimbar.

.

Dacă semn îmi vei face, încet,

Când mă voi împietri între ape,

Voi şti că povestea n-are sfârşit…

Doar sfârşitul meu e aproape.

.

Pe prispa albă voi întinde mărul

Ce-a scânteiat prelung, să nu mă pierd…

În vaietul de umbre din culcuşuri,

Până la rană vie te dezmierd.

 

–––-

Valentin Marica


%d blogeri au apreciat asta: