-Viorel Martin:,,COPII FĂRĂ COPILĂRIE „

La casa de copii

M-ai aruncat la casa de copii, mamă,

Cu ce ţi-am greşit ?

Fără tine de orişice frunză mi-e teamă,

Iar nopţile, nopţi sunt fără sfârşit.

.

Am o bucată de pâine, să zicem că am,

Dar nopţile, mamă, se fac covrig ca un câine

Şi-mi zgreapţănă, şi-mi urlă noaptea la geam.

.

Nimic din ce fac nu e bine şi sunt pedepsit,

De orişice zâmbet dau seamă,

Din toate locurile sunt izgonit

Şi nimeni, nimeni nu se joacă cu mine, mamă !

.

Au venit nişte fete

Şi ne-au adus nişte ghete, adevărată minune!

Sunt mari dar sunt bune!

Şi cate-o pungă cu bomboane ne-au cumpărat…

Şi a venit o bătrână şi m-a sărutat.

.

Când ne mai lasă prin curte,

Ne jucăm cu frunze şi cu ţărână…

Întind mâna prin gardul de fier,

Câte-o mângâiere să cer

De la vreo femeie bătrână.

Prin gardul de fier sunător

Văd copiii cum trec

De mână cu mamele lor

Şi mi se pare, sau nu văd eu bine,

Dar parcă se strâmbă la mine !

.

Am hăinuţa ruptă la subsuoară,

Că m-a bătut un băiat.

Am plâns până târziu către seară,

Nimeni nu m-a împăcat…

Numai motanul, prieten sărman,

(E la bucătărie un motan)

În braţele mele s-a cuibărit,

Voia şi el să fie iubit.

L-am mângâiat pe spinare…

Ştii ce blană pufoasă are ?

.

Închei aici scrisoarea frumos:

.

Să ştii că sunt bine şi sănătos

Şi la şcoală învăţ bine,

Citesc cărţi cu poveşti

Şi, mamă,

Dacă aş şti cine eşti,

Ţi-aş trimite o floare

Şi, poate, această scrisoare,

Dar, uite, pedagogul ne cheamă,

Săru’mâna, mamă !

………………………………………

Au căzut multe ploi pe cărare

Şi uite că m-am făcut şi eu mare,

Am de toate acum şi mi-e bine,

Dar tare mi-e dor, mamă, de tine!

Viorel Martin (Bucureşti)

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: