POVEŞTI PENTRU PUIU-JIANU LIVIU-FLORIAN:,,CURĂŢENIA”

Bunica are grijă de Puiu până vin părinţii lui acasă. Dar nu are numai grija lui. Găteşte 4 feluri de mâncare. Plus desert. Spală vasele la fântâna din curte, cu burete de sârmă, şi nisip.  Spală hainele . Le clăteşte. Le stoarce. Le întinde pe sârmă. Le calcă. Le coase. La măreşte, sau micşorează, după silueta celui care le poartă. Le aşeaza pe fiecare la locul ei, în dulap. Dă cu crema toţi pantofii din dulapul de pantofi. Apoi îi face lună, cu peria de lustru. Şterge praful de pe mobilă. Mătură toată casa. Scoate covoarele afară. Spală parchetul şi îl dă cu petroxin. Bate covoarele. Le spală cu peria înmuiată în oţet. Le lasă la uscat. Le rulează. Le pune pe umăr. Le întinde inăuntru. Le îndreaptă toţi ciucuraşii.  Pune scara. Dă jos perdelele. Spală toate geamurile. Le freacă cu hârtie de ziar. Spală perdelele. Pune perdelele la loc. Îl pune pe Puiu pe oliţă. Îi dă să mănânce. Spală vasele după Puiu, la fântână. Merge după cumpărături la magazinul din colţ. Aşează borcanele în cămară. Face dulceaţă. Face clătite. Face orez cu lapte. Face piure de cartofi. Face sarmale. Face budincă. Face fasole. Face mazăre. Face caltaboşi. Face macaroane cu brânză. Face macaroane cu nucă. Face prăjituri. Mătură prin curte. Spală toaleta şi baia. Pune clor la toaletă. Merge la piaţă. Ia apă de la fântână. Udă florile.

Estimp, Puiu se joacă. Îi place parchetul strălucind de ceară, şi mirosind a petroxin. Deschide uşiţa cenuşarului de la sobă. Înăuntru, lăcaşul cenuşii  căzute  din cămăruţa lemnele arse, este trei sferturi plin. Puiu se bucură. „Ce de grăunţe pentru păsărele!” Gângureşte, pe limba lui, Puiu. Ia cenuşa în mâini, şi începe să o împrăştie pe parchetul cerat. „Veniţi, păsărelelor!Pe aici!  Şi pe aici! Şi pe aici! Ce de  mâncare veţi avea, când veţi veni la fereastră!”. Puiu întinde cenuşa peste tot. Acum, decorul s-a schimbat. Este afară. Şi bate nisipul cu lopăţica. „Ce de nisip! Uite, aici, lângă birou, am să fac un palat!” Şi Puiu bate bine cenuşa, pe parchet, cu mâinile, si lopăţica, să nu o ia ploile…

Bunica intră în cameră. Puiu este plin de cenuşă pe hăinuţele albe. Pe mâini. Pe obraji. Toată camera făcută lună de bunica, cu puţin înainte, este spoită cu praf de cenuşă.

„Să nu te mai joci aşa, dragule! Să ai grijă! Să ţii curat!” Spune bunica, oftând.

Şi o ia de la capăt.

Lui Puiu îi pare rău, pentru o clipă. Dar cum o păsărică vine la fereastră, uită repede. Începe să gângure pe limba lui:

„- Îmi pare rău, guguştiucule! Ai întârziat la masă. Şi ce tort de cenuşă îţi pregătisem!…”

2 iunie 2011

 

JIANU LIVIU-FLORIAN

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: