AUREL ANGHEL:,,SCRISOARE PENTRU FASOLICĂ DE LA BUNICUL AURICĂ”

Făptură mititică,

.

Îţi dăruiesc  o poveste

luată din soare

şi răsturnată în mare.

O bună dimineaţă,

de frişcă şi de dulceaţă.

Aşa să-ţi fie viaţa, cuminte,

precum cuvintele  cele sfinte,

din povestea ta fermecată,

adunată

şi scuturată

din cărţi de cetire,

din cărţi de iubire,

din fire,

cântată din lyre

de menestrei.

Vrei?

Vrei povestea aceasta  în care

am încercat a-ţi grăi

despre bucuria de a trăi

de a iubi,

DE A TE DĂRUI

celor mari, celor mici,

din povestioarele cu pitici.

.

Şi din viaţa fierbinte,

transpusă în mii de cuvinte,

cu bebeluşi năzdrăvani şi cuminţi

(care te scot uneori din minţi!)

cărora nu  le-au dat încă dinţi,

molfăind cu poftă mare,

în loc de gustare,

chiar degeţelele de la mâini şi de la picioare.

.

Cu bebeluşi ca  nişte păpuşi,

care cresc ca din ape

dorind din pătucuri să scape,

cu dor de „premergător”,

să poată intra buzna în televizor.

.

Dornici să evadeze şi să viseze,

să ia în braţe câmpia,

din cărţile noastre – Poezia

şi din nori – sunete de viori,

care de poartă de subţiori

precum îngeraşii-n Înalt

şi ajungi dintr-un salt

pe Planeta Micului Prinţ,

cu trei vulcani şi cu  baobabi –  puzderie!

Să nu te sperie,

când pe tăpşane

vei auzi numai acorduri de piane.

Către seară, bunăoară,

ritmuri spaniole

de chitară legănată-n gondole…

.

Şi tot ca în poveşti

vei auzi coruri ruseşti

şi vei afla cu adevărat cine eşti.

.

Şi câte şi mai câte,

mai mult frumoase decât urâte,

mai mult mari decât mici,

din grădinile cu pitici…

.

Cu bunici de pitici şi piticuţe,

cu, sau fără părăluţe

în buzunare sau în sertare.

.

Îţi dărui, copile,

aceste file,

aceste poveşti cu „a fost odată”

de când era bunica fată,

poveşti cu zâne şi sfinte bune,

cu ursitoare care să-ţi menească

la scăldătoare,

daruri – prinos,

toate fiind de folos.

.

Care să-ţi descopere Poezia,

ţie, copile, – colţişor de icoană,

imagine diafană,

de pus la rană,

ţie, frăţior sau surioară de Ioană, codană,

verişor-verişoară de Diană,

bunăoară,

nepoţel, nepoţică, de bunic Auric

şi de Matildă, bunică.

.

Ţie, Fasolică,

din păstaia cea mititică,

să vii pe lume,

anume,

să ne întinereşti

cu zâmbetul ca de fiinţe cereşti.

.

Să te iubim,

să ne iubeşti,

în Numele Tatălui,

şi-al Fiului,

şi-al Sfântului Duh,

AMIN!

15 decembrie 2008                                               AUREL ANGHEL


%d blogeri au apreciat asta: