-APA TRECE, PIETRELE RĂMÂN(proverbe româneşti)-Alege-ţi un proverb!

A

A ajuns oul mai cuminte ca găina.

A ajuns un papugiu,

Ţipă ca un surugiu.

A amesteca vorba ca făcăleţul mămăliga.

A apuca luna cu dinţii.

A apuca luna

cu mâna

şi soarele

cu picioarele.

A ars şura dar şi ochii şoarecilor au plesnit.

A aruncat cu scalda şi copilul.

A asculta căţelul pământului.

A asculta la gura cuiva ca la o carte.

A ascunde ac în miere.

A astupa soarele cu degetul.

A asuda (a se năduşi) sub limbă.

A aştepta pe cineva cu patru (cu patruzeci) de ochi.

A aştepta să-i pice mură-n gură.

A atârna cuiva pielea-n pod.

A auzi mâine.

A auzit clopotul dar nu ştie la care biserică.

A auzit-o cât un bold

şi a făcut-o d-un cot.

A avea bogăţiile lui Por Împărat.

A avea capul ca dovleacul.

A avea clavir la cap.

A avea dinţi de papură.

A avea faţa scrisă-n icoane.

A avea ferestre şi prin vârful casei.

A avea greieruşi în cap.

A avea (a fi cu) inima aproape de gură.

A avea mila cucului.

A avea nouă băieri la pungă.

A avea peri pe limbă.

A avea puterea ţânţarului.

A avea slovă frumoasă.

A bate apa să aleagă unt.

A bate cu fruntea-n nori.

A bătut vântul de când e pământul

Şi va bate vântul cât va fi pământul.

A băga lumina în sac.

A băut apă după gheaţă.

A bea vin de unde cântă broasca.

A brodit-o ca ţiganul miercurea la stână.

A cădea (a şedea) muscal pe capul cuiva.

A călca în (a umbla după) străchini verzi.

A căra apă cu ciurul.

A căra lemne în pădure.

A căta coada prepeliţii.

A căta (a trece prin) vămile cucului.

A căuta ca iarba de leac.

A căuta cofe de Moşi.

A căuta cu lumânare

Ziua în amiaza mare.

A căuta cuiva în barbă.

A căuta iepuri în biserică.

A căuta nod în papură şi pete în soare.

A căuta păduchi în capul altuia.

A căuta peri în palmă.

A căutat ce n-a pierdut (ziua de ieri).

A căzut cu nasul în terci.

Acel cu pricină

Şade în odihnă

Şi cel fără vină

Plânge şi suspină.

Acela ce n-are milă de dobitoc

Nici de om n-are deloc.

Acela este om care se pleacă vremii, ca iarba vântului, când o pleacă la pământ.

A cerca vinu pe-o ureche.

A cere lapte de la o vacă stearpă.

A cere lână de la broască.

A cere stele fripte din cer şi smochine rupte din pomii Rusalimului.

A cerut traista să golească desagii.

A creşte iarba pe sub el.

A creşte inima cuiva cât un bostan (de o şchioapă).

A creşte pielea pe cineva.

Acu nu cântă cucul,

ci urlă lupul.

A cui e iapa e şi mânzul.

Acul este mic dar scumpe haine coase.

Acum e la largul lui şi la strâmtul meu.

Acum tâlharii nu mai sunt la pădure ci prin oraşe.

A cunoaşte pe cineva de urât şi de frumos.

A cuprinde un lucru cu patru mâini.

A da (a fi purtat, a-l purta) cu capul pe la icoane.

A da cu căciula-n câini.

A da cu luleaua-n nas.

A da flămândului scobitoare.

A da năvală ca porcu la dovleac.

A da sabia în mâna celui nebun.

A dat burduful de brânză în sama câinilor.

A dat Dumnezeu boale dar a dat şi leacuri.

A da Nan

e găvan.

A dat peste mierea ursului.

A deschide urechile în patru.

Adeseori drumul ce vrei să-l scurtezi e cel mai lung.

Adeseori în cotruţă găseşti lucruri bune.

Adeseori te înşeli dacă te iei după coaja copacului.

A despica vântul.

Adevărul de proastă marfă.

Adevărul e cum te văd şi cum mă vezi.

Adevărul umblă cu capu spart.

Adio şi un praz verde!

A dormit,

Dar norocul nu i-a dormit.

A duce (a pipăi) vorba cu băţul.

Aduci nora cu scripca

şi n-o poţi scoate nici cu sapa.

Adună argint la tinereţe

ca să ai aur la bătrâneţe.

Adună vara şerpi, că iarna sunt peşti.

Aduni cu ţârâita

şi împarţi cu nemiluita.

Adu-ţi aminte de mama ta şi de tatăl tău, când şezi în mijlocul celor mari.

A face albeaţă în călcâi.

A face bortă în apă.

A face comorile lui Iov.

A face gâtul leică

şi pântecele balercă.

A face mămăliga cu ciomege.

A face rachiu pisicii.

A faptelor rele începătură spre rău sfârşit pleacă.

A făcut-o buzoienească.

Aferim! cucoş, cum te bat găinile!

A fi aproape, ca turcu de împărtăşanie.

A fi botezat cu zeamă de varză.

A fi bun de pus cu perje.

A fi busuioc de pus la icoane.

A fi ca Neaga-Rea care s-a înecat pe apă în sus.

A fi chiabur cu trei cămăşi.

A fi cu două (a avea multe) limbi.

A fi delicat ca ursul pe ploaie.

A fi de râs

Până-n prânz

Şi de ocară

Până-n sară.

A fi din cei cu oase sfinte.

A fi din satul Nemâncaţi Flămânda.

A fi fecior de ghindă

fătat în tindă.

A fi încă puişor

cu caş la botişor.

A fi murat în varză acră.

A fi oltean cu gura plină de măsele.

A fi pe valea lui Caută.

A fi un suflet în două trupuri.

A fierbe maţele în cineva.

Află nod în papură şi spini în mămăligă.

A fost călare,

s-a dus tare,

Radu l-a chemat.

Ai apucat pisica de coadă, învârteşte-o să nu te zgârie.

Aici nu-i la Bucureşti

Să te fuduleşti.

Ai copii,

ai griji mii,

iar cel ce nu are

cu dorul lor moare.

A-i curge din mână numai miroznă.

A-i fi milă

Ca ţiganului de pilă.

Ai început să crapi lemnul, despică-l.

Ai la noi să mănânci nimica.

A intrat viţel şi a ieşit de nu-i încap coarnele pe uşă.

A i se bate sufletul în tindă.

A încăleca pe breazu,

Ca un Mihai Viteazu.

A învăţa păsăreşte.

A învăţa carte

Pe departe,

Şi condei

Pe la Covei,

Şi plaivaz

Pe la Izlaz.

A învăţa carte până la glezne.

A învăţat ce au uitat alţii.

Ajunge din cal măgar

Şi catâr din armăsar.

Ajunge o bâtă (o măciucă, un ciomag) la un car de oale.

Ajută-te şi cerul te va ajuta.

Alba-n deal,

Alba-n vale,

Amândouă merg pe cale.

Albina cea bun nu se pune pe o floare vestejită.

A lega calul de coada cipercii.

A lega cartea de gard.

A lins miere de pe degete până ce şi le-a mâncat.

A lipsit de acasă nouă ani

şi s-a întors cu doi bani.

A-l iubi ca sarea-n ochi şi ca piperu-n nas.

A-l lăsa numai cu o mână de suflet.

Alta e floarea de grădină

Şi alta e floarea

de câmp.

Alt miros dă florăria

Ş-alt miros bălăria.

A luat ca zestre toţi iepurii din comună.

Am ajuns ce n-am gândit,

şi mă mir ce n-am găsit.

A mai fost unu aşa ca dânsu voinic;

l-a călcat un boboc pe cap şi a murit.

Am dugheană cu chirie

Şi marfă pe datorie;

Cinci câştig zece mănânc,

Ce rămâne pun în pungă.

Amânarea e hoţul timpului.

A mânca cinstea cu lingura şi ruşinea cu pumnii.

A mânca joia post şi vinerea carne.

A mânca şi din barbă a nu mişca nu se poate.

Am învăţat la undrea,

Ce voi să ştiu de dumneata.

Am un leu

Şi vreau să-l beu.

An n-ai câştigat; estimp ai păgubit; la anul tragi nădejde.

Apa câr de mare vine,

Piatra tot în vad rămâne.

Apa, cât de tulbure, tot stinge focul.

Apa lină face mult noroi, iar cea repede şi pietrele le spală.

Apa, vântu şi gura lumii nu o poţi opri.

Apără-mă de găini, că de câini nu mă tem.

Apă şi dulceţi,

Cu capu de pereţi;

Cafea amară

Şi pe uşă afară.

A poftit şi el la lapte de bou.

A poruncit cânelui şi cânele pisicii, şi pisica şoarecelui, iar şoarecele de coadă şi-a atârnat porunca.

A prăji urzicile cu zama mămăligei.

A pune căpăstru în coada calului.

A pune pe cineva cu picioarele într-un papuc.

A purta frică

de furnică.

A rămâne cu aţa mămăligei.

Arătura cu sudoare,

Deşi te doare,

Dar în urmă veselie are.

Arde lumânarea noastră

Pentru socoteala voastră.

Are chip frumos, cu dar,

Şi-i e vorba de văcar.

Are harţag la mămăligă rece.

Are nouă suflete ca pisica.

Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul.

Are patru boi

Şi o sută de nevoi.

Are să-i ia roatele de la sanie.

Ar fi lesne a judeca pe altul, dar nu poţi împărţi un pai la doi boi, iar vorba aspră prăpădeşte capul.

Aripa când se frânge

Pasărea zace în sânge.

Aruncă binele tău în dreapta şi în stânga şi la nevoie ai să-l găseşti.

Ascultă cu urechile, vezi cu ochii, dar taci cu gura.

Ascultă învăţătura tatălui tău şi nu uita poveţele maicei tale.

Ascultă tot, dar nu crede tot.

Ascunde-ţi ciomagul de câini, că mai rău te muşcă.

A se bucura ca de o casă aprinsă.

A se face Dunăre de mânie.

A se înăduşi sub limbă.

A se învârti ca musca fără cap.

A se lăsa ca iarba vântului.

A semănat castraveţi

Şi au răsărit scaieţi.

A se ţine de lume ca mânzul de iapă.

A spune ( a merge) drept ca funia în sac.

A spune lumii că mortul ţi-e dator

Nu ai făcut nici un spor.

A sta cu dinţii la stele.

Asta-i asta:

Mi-a mâncat lupii nevasta.

A sta înaintea cuiva ca luceafărul.

Astăzi am plecat şi mâine cât mai avem?

Astăzi lumea-i cât o vezi,

La nimeni să nu te-ncrezi.

A stoarce lapte din piatră.

Asudă mâncând

Şi îngheaţă lucrând.

Aş plânge dar nu pot de râs.

Aşteaptă să-i zboare porumbi fripţi în gură.

Aş veni deseară la voi, dar mi-e ruşine de câini.

Asta-i tot

Şi lada-n pod.

(va urma)

(Selecţiuni din volumul: „Apa trece, pietrele rămân. Proverbe româneşti”, Ediţie îngrijită, prefaţă, glosar şi indice de George Muntean, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1966, Colecţia Biblioteca pentru toţi).

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: