-Elena Farago:,,Căţeluşul şchiop”

Eu am numai trei picioare

Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,

Râd când mă-ntâlnesc copiii

Şi mă cheamă „cuciu şchiop”.

Fraţii mei ceilalţi se joacă

Cu copiii toţi, dar eu

Nu pot alerga cu dânşii,

Că sunt şchiop şi cad mereu!

Şi stau singur toată ziua,

Şi plâng mult când mă gândesc

Că tot şchiop voi fi de-acuma

Şi tot trist am să trăiesc.

Şi când mă gândesc mai bine,

M-aş juca şi eu acum,

Şi-aş lătra şi eu din poartă,

La copiii de pe drum…

Cât sunt de frumoşi copiii

Cei cuminţi, şi cât de mult

Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,

Să mă joc şi să ascult.

Dar copiii răi la suflet

Sunt urâţi precum e-acela,

Care m-a şchiopat pe mine,

Şi nu-i pot iubi de fel…

M-a lovit din răutate

Cu o piatră în picior,

Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,

De credeam că am să mor.

Acum vine şi-mi dă zahăr

Şi ar vrea să fie bun,

Şi-aş putea să-l muşc o dată

De picior să mă răzbun.

Dar îl las aşa să vadă,

Răul, că un biet căţel

Are inima mai bună

Decât a avut-o el.

(Reproducere după: ELENA FARAGO, Căţeluşul şchiop, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1989, Ilustraţii de Maria Constantin).

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: