-George Topîrceanu:,,Fabule pentru copii”

BIVOLUL ŞI COŢOFANA

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,

Se plimba o coţofană

Când în sus şi când în jos.

Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

-Ah, ce mare dobitoc!

Nu-l credeam aşa de prost

Să ia-n spate pe-orişicine…

Ia stai, frate, că e rost

Să mă plimbe şi pe mine!

.

Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt,

Se piteşte la pământ

Şi deodată – zdup! – îi sare

Bivolului în spinare…

.

Ce s-a întâmplat pe urmă, nu e greu de-nchipuit.

Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,

Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi

Să-l răstoarne

Să-l ia-n coarne

Şi cât acolo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

.

-Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?

Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport

Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni

Şi de alte spurcăciuni.

.

Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?

Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,

Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,

Să te port degeaba-n spate?…

ÎNTREBARE ŞI RĂSPUNS

Rumegând cocenii de pe lângă jug,

S-a-ntrebat odată boul de la plug:

.

-Doamne, pe când alţii huzuresc mereu,

Pentru ce eu singur să muncesc din greu?…

.

La-ntrebarea asta, un prelung ecou

I-a răspuns din slavă:

-Pentru că eşti bou….

.

BOIERUL ŞI ARGATUL

Un boier, călare pe-o frumoasă iapă,

Trebuind să treacă într-un loc o apă

Peste-o punte-ngustă – şi fiind grăbit,

Şi-a chemat argatul şi i-a poruncit:

-Ia-mi în spate iapa

Şi mi-o trece apa!

-Nu pot, zise omul lăsând nasu-n jos.

-Hm! făcu boierul foarte mânios:

Leneşul la toate

Zice că nu poate…

.

LEUL DEGHIZAT

Leul s-a-mbrăcat odată

Într-o piele de măgar,

Să colinde ţara toată

Din hotar până-n hotar,

Ca să vadă cum se poartă lupii (marii dregători)

Cu noroadele-i blajine de supuşi rumegători.

.

Deci, trecând el într-o seară la o margine de crâng

Ca un biet măgar nătâng,

Nişte lupi, cum îl văzură, se reped la el pe loc

Şi-ntr-o clipă îl înşfacă, grămădindu-l la mijloc.

.

-Staţi, mişeilor! ajunge, – că vă rup în dinţi acuşi!

(Strigă leul, apărându-şi pielea cea adevărată.)

Astfel vă purtaţi voi oare cu iubiţii mei supuşi?…

.

Lupii, cunoscându-i glasul, îndărăt s-au tras pe dat,

Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi.

-O, măria-ta! Iertare!

Zise cel mai diplomat, –

Semănai aşa de bine

C-un măgar adevărat!…

.

OMUL ŞI RAŢA

Unui om, săracul, într-o dimineaţă,

I-a murit o raţă,

Bietul om, de ciudă, tare s-a-ntristat

Când văzu că-i moartă cu adevărat.

Dar la scurtă vreme, în aceeaşi lună,

I-a murit şi soacra – tot de moarte bună…

.

Morala:

Să nu pierzi nădejdea, orice-ar fi să fie:

După întristare, vine bucurie.

.

DOI PRIETENI

Un beţiv din lumea toată

(Care se numeşte Nae),

Ce fusese rupt odată

De nevastă-sa-n bătaie,

Auzind cum că nevasta unui prieten i-a cârpit

Şi aceluia o palmă, foarte mult s-a veselit…

Morala:

Râde ruptul de cârpit.

.

CIN’ S-A FRIPT CU CIORBĂ…

Fratele nevestei unui negustor

A venit odată pe la casa lor,

Zicând că la noapte, mâine, cine ştie,

Are gând să plece în călătorie

Şi că, prin urmare,

Vrea să-şi sărute sora la plecare.

.

-Ba să nu pui gura pe nevasta mea,

A strigat bărbatul, că intri-n belea!

-Şi de ce să nu pun gura, măi cumnate,

Când ştii că mi-e soră şi că eu i-s frate?

-Poţi să-i fii şi tată! zise omul scurt,-

Cin’ s-a fript cu ciorbă suflă şi-n iaurt.

.

VĂDUVA ŞI PITICUL

Zice că demult, odată,

Un pitic s-a însurat

Cu o văduvă bogată,

Ce fusese măritată

Cu un mare om de stat.

Şi-o fi dus ea, altădată, o viaţă mai tihnită,

Dar la urmă şi piticul a făcut-o fericită…

Cu muncă şi cu răbdare,

Poţi face cât unul mare.

.

MĂGARUL ÎN GREVĂ

Un măgar s-a pus în grevă, nu se ştie pentru ce…

Eşti folositor, vezi bine,

Dar să nu crezi că pe lume nu se poate fără tine.

PLOUĂ

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,

Nu ţine ca la noi un ceas ori două.

Că ziua plouă, plou pe-nserat,

Şi când se crapă iar de ziuă – plouă.

.

În faptul zilei, streşinile plâng.

Pădurea stă plouată ca o curcă.

Natura calcă cu piciorul stâng:

Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!

.

Iar când se-arată soarele sărac

De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,

N-apuci a scoate nasul din cerdac,

Că până la întoarcere, – te udă.

.

Există şi răstimpuri când se moaie,

Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,

Şi cerul câte-oleacă, spre apus,

Se luminează puţintel – a ploaie.

.

Atunci se cheamă că e timp frumos

(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),

Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,

Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură….

.

BIMBIRICHIŢEL

…………………………..

Fraţii lui, bieţi şi fete,

Au crescut pe îndelete,

Toţi plângoci şi dolofani.

Cel mai tânăr dintre şapte

Se numeşte Papă-lapte

Şi-a-mplinit abia doi ani.

.

Toată ziulica ţipă –

Nu stă locului o clipă,

(Cere lapte), vrei-nu-vrei.

Biata mă-sa la tot pasul

Trebuie să-i şteargă nasul

Şi să-l aibă-n grija ei.

.

N-au nici capră, n-au nici vacă.

Mama-o văduvă săracă.

Numai Bimbirichiţel

O ajută câteodată

Când o vede supărată…

Ce s-ar face fără el?

II

Într-o seară, o vecină

Zice: – Viu de la grădină,

Dintr-o margine de sat.

Mă dusesem, eu cu fata,

Şi-am luat şi pe cumnata,

Să culegem zarzavat.

.

Dar nici nu intrasem bine:

De sub gard, de lângă mine

Ţâşt! Un iepure şoldan!

Arză-l focul să mi-l arză,

Mi-a mâncat un car de varză,

Toată munca dintr-un an!…

.

Bimbirichiţel deoparte

Stă uitându-se-ntr-o carte,

Parcă nici n-ar auzi

Chestia cu zarzavatul…

Dar a doua zi băiatul

S-a sculat în zori de zi.

.

Unde pleacă? La grădina

Unde ieri a fost vecina,

Într-o margine de sat,-

Căci făcuse noaptea planul

Cum să prindă el şoldanul

Care fură zarzavat.

.

(Selecţiuni din volumul GEORGE COŞBUC, POEZII, Cu o prefaţă de Al. Săndulescu, Bucureşti, Editura EMINESCU, 1972, Biblioteca „Eminescu”)

(n.r. În redactarea textelor s-a folosit grafia vremii).


%d blogeri au apreciat asta: