-Otilia Cazimir:,,Poveşti de primăvară”

FLOARE LA URECHE

Proaspătă şi sperioasă,

Rază nouă-mi intră-n casă.

Întârzie cu mirare

Peste prag, peste covoare,

.

Se ridică la fereastră

Ca să vadă ce-i în glastră,

Poleind cu aur dulce

Un mănunchi de busuioc

(Poate-şi caută un loc

Să se culce?)

.

Şi rămâne aninată,

Nebunatică şi vie,

De-o garoafă de hârtie

Ruptă şi decolorată.

.

Şi deodată, floarea veche

Râde, roşie ca para,

Că şi-a pus-o la ureche

Primăvara…

……………….

PRIMĂVARĂ ÎN GLUMĂ

Ger târziu de primăvară,

Ger uitat de iarna sură

Prin zăvoiul zgribulit,

Cu omătul netopit.

.

Pe sub tufe de răsură,

A adus cu el aseară

Vânt din munte,

Ploi mărunte,

Grindină cât un grăunte

Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.

.

A trecut pe ulicioară

Şi s-a dus

Pe deal în sus,

Şi pe geamuri mi-a lăsat

Fir de ferigă presat,

Flori de zahăr, stele reci

Şi căsuţe de culbeci.

.

Şi-n lumina dimineţii,

Geamurile mele par

File dintr-un vechi ierbar,

Unde-ar fi presat băieţii

Ierburi nalte şi-nfoiate,

Albe flori înfrigurate,

Adormite-n fund de lacuri

Din răscrucea altor veacuri.

……………….

SE TOPEŞTE BRUMA-N SOARE

Se topeşte bruma-n soare…

Prin grădini,

Pe lilieci,

Stau ciorchini

De muguri plini,

Crisalide verzi din care

Scoate-n vânt corniţe reci

Frunza verii viitoare…

……………….

DIN SĂMÂNŢĂ DE ARŢAR

Din sămânţă de arţar

(Ştii c-avea drept aripioare

Solzi subţiri de chihlimbar?)

Printre bulgări se arată

Pui de copăcel sălbatic,

Frunză crudă şi crestată,

Parcă-ntinde un buratic,

Ca să vadă dacă-i cald,

O lăbuţă răsfirată

De smarald…

……………….

E PRIMĂVARĂ IAR…

Azi am văzut întâia rândunică:

O slovă ascuţită, subţirică,

Cu care mâna nu ştiu cui

Însamnă pe albastrul cerului

Că iar e primăvară.

.

(A câta oară?)

De-un băieţel sălbatec şi hoinar

Ce se juca pe sub fereastra mea

Călare pe căluţu-i de nuia.

.

Era copil străin, al nimănui,

Cu ghete rupte, cu hăinuţă veche,

Dar îşi punea căciula pe-o ureche,

Plesnea din bici şi fluiera haihui,

De parcă drumul tot era al lui.

.

Într-un târziu, –

Pe-o zi din altă primăvară,

Când vântul dulce clătina copaci

Cu frunză rară, –

Am întâlnit o-ngropăciune de săraci:

.

Trecea copilul, legănat, într-un sicriu,

Ţinea cruciş pe piept mânuţe mici,

Nu mai avea căluţ, nu mai plesnea din bici…

Deasupra-i, cerul cald şi străveziu

În îmbia-n zadar cu rândunici.

.

Şi-acum, când toţi ai lui l-or fi uitat,

Când pe mormântul mic s-o fi uscat

Şi cel din urmă fie de tămâioară, –

Eu l-am văzut trecând în primăvară

Călare pe căluţu-i de nuia,

Şi i-am trimis, de la fereastra mea,

Acelaşi zâmbet – ca odinioară.

……………….

BĂBUŢA

E primăvară?

Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate,

O babă a ieşit pe-afară

Cu şalul vechi în spate.

.

Când s-a topit omătul din ogradă?

E-un firişor de iarbă pe cărare,

Ori i se pare?

De n-ar durea-o trupul cum o doare,

S-ar apleca să-l vadă…

.

Întinde mâna sarbădă şi rece,

Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare,

Pomana primăverii care trece.

Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte

De-un nepoţel cuminte.

.

Şi pentru că i-e cald la mâini

Cum nu i-a fost de-atâtea săptămâni,

Zburătăceşte-n treacăt o găină.

Aruncă o privire spre fereşti

Şi, mărunţică, trece drumul la vecină,

Ca să mai afle veşti…

……………….

(Selecţie din volumul: OTILIA CAZIMIR, BABA IARNA INTRĂ-N SAT…şi alte poezii, Ediţia a II-A. Text îngrijit şi Cuvânt înainte de GEORGE SANDA, Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1985, Ilustraţii şi copertă: Coca Creţoiu Şeinescu).

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: