-Valentina Teclici:,,De la noi din grădiniţă”

SCRISOAREA

Pe desen apare

o fetiţă zâmbitoare.

Lângă ea un miel

creţ şi voinicel

şi-n multe culori

flori, frumoase flori,

şi mărgele roşioare

bune de mâncare.

Mama pune o-ntrebare:

-E desen ori e scrisoare?

-Eu am desenat aici

o scrisoare la bunici.

Hai să o citim,

să ne lămurim:

„Vine Sânziana la voi,

Mielul să-l pască-n zăvoi,

să culeagă flori şi fragi

pentru bunii ei cei dragi!”

CUI SĂ-I MULŢUMESC?

Mamă, acul acesta mic

vrednic e ca un voinic:

coase-ntruna şi mă-mbracă

de plimbare şi de joacă

şi brodează şi cârpeşte,

n-are somn, nu oboseşte.

Tare-aş vrea să-i mulţumesc,

dar de stau şi mă gândesc,

cred că mâna ta, mai mult,

trebuie să o sărut!

TÂMPLARUL ISCUSIT

Eu sunt tâmplarul iscusit:

Au! Degetul mi l-am strivit.

Dar vinovat e doar ciocanul

că prea cu foc şi-a luat elanul.

Şi mâna când o pun pe cleşte,

scot cuie cât ai zice peşte.

De mine-a început să  ştie

până şi grupa mijlocie.

Repar căluţi, dulapuri, uşi,

bucătării pentru păpuşi…

Am de lucrat, dar am şi spor

că tata-mi este ajutor!

E DESEN SAU E GRĂDINĂ?

-Cine poate desena

o grădină ca a mea,

cu legume, zarzavaturi

şi gătite  flori în straturi?

-Cine? Eu! hârleţul strigă.

-Şi eu! sare-o săpăligă.

-Ai desenul cu de toate,

şi cu flori şi cu bucate,

spune Dan din grupa mare,

desenând o stropitoare,

şi-o fetiţă şi-un băiat

că grădina-i de săpat!

CROITORAŞUL VESEL

Luni, marţi, miercuri, joi

croiesc haine la pisoi.

Vineri toată ziua cos

şi-apoi sâmbătă descos.

Chiar de obosesc, nu stau

că mă ceartă Pis şi Miau,

care torc şi tricotează

duminica la amiază.

DOCTORIŢA

Mă vedeţi? Sunt o fetiţă!

dar mai sunt şi doctoriţă.

Am seringă, am şi ace…

Ia veniţi voi trei încoace!

Ăştia-s pacienţii mei:

Miţu, Anda şi Grivei.

Anda e o păpuşică,

Miţu o pisică mică,

iar Grivei care-a lătrat,

e un câine-adevărat.

Căţeluşul şi pisica

nu stau blânzi nici atâtica,

nu prea vor să ia aminte…

Doar păpuşa e cuminte!

Lasă că mă fac eu mare,

şi-o să-mi dea toţi ascultare,

şi-o să-mi spună ce îi doare!

MECANICUL

Am un tren, dar s-a stricat

şi-s nespus de supărat,

fiindcă m-am jucat frumos

şi nu l-am trântit pe jos.

Trenul meu stă nemişcat…

Jur că nu sunt vinovat.

Dar de ce să-l tot privesc?

Nu-i mai bine să gândesc?

Linia e pusă bine,

trenul stă exact pe şine…

Stai, că mi-a venit ideea:

am uitat să-nvârtesc cheia!

CÂNTEC DE LEGĂNAT PĂPUŞA

Nani, nani, ochi de stea,

Hai, adormi, păpuşa mea.

Eu te legăn pe picioare

Tu vrei joacă şi plimbare.

Toată lumea s-a culcat

Obosită de jucat,

Chiar găina cea moţată

Face nani în covată.

Hai închide ochii mari,

Că de nu chem doi ţânţari

Care joaca n-o prea ştiu…

Nani, nani, e târziu!

STAI, CĂLUŢ!

Azi pe-o foaie am   pictat

un căluţ înaripat.

Dar căluţul a zburat

şi degeaba i-am strigat:

-Stai, căluţ, să urc şi eu

că-s voinic şi nu mi-e greu!

Poate-n lume va da veste

că nu vine din poveste

ci doar din penelul meu:

-Stai, căluţ, să urc şi eu!

Dacă asta mi-e răsplata,

n-am să-l mai pictez şi gata!

După-atâta osteneală

să rămân cu foaia goală?

Mai fac altul, că nu-i greu:

-Stai, căluţ, să urc şi eu!

HĂRNICICA

Chiar de sunt la gripa mică

sunt o fată hărnicică:

palmele-mi sunt mititele,

dar am mare spor cu ele.

Le dau puilor mâncare

şi ieduţului lăstare.

Iau hârleţul şi-o lopată

şi-aranjez grădina toată.

La cămin, pe policioare

pun hârtie lucitoare

şi adun cu alţi copii

jucăriile-n cutii.

Chiar şi mama câteodată

mă alintă-nduioşată:

-Cum îmi mai ajuţi, tu, mie

draga mamei, Hărnicie!

CIREŞELE

-Măi cireşule, nu vrei

să-mi faci dar nişte cercei,

dacă tot mi baţi în geam,

cu bobiţe dulci pe ram?

-Ba eu vreau, că-s inimos

şi-am să-mi las o creangă-n jos!

……………………………………..

Dar fetiţa de îndat’

toţi „cerceii”… i-a mâncat!

(Selecţiuni din volumul: VALENTINA TECLICI, De la noi din grădiniţă, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1986. Ilustraţii: Stela Creţu).

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: