Cezarina Adamescu:,,Bună ziua, limba română”

JOCUL OMONIMELOR

Pot să vă fac o destăinuire?

Tot am chef de tăifăsuire;

Aşa că veniţi iute

Împrejurul acestui fotoliu comod

Şi-o să aflaţi, sigur, un mod

De-a scăpa de  plictiseală

Când afară nu-i vreme

De hoinăreală.

.

Am să vă învăţ un joc

Care se joacă stând pe loc

Oriunde vreţi voi,

Pe fotoliu, pe covor,

Pe iarbă,  în şură,

Sau pur şi simplu în pridvor.

.

Iată: se propune un cuvânt

Cum ar fi de pildă: VÂNT,

Iar tu, ce mă asculţi

Trebuie să descifrezi înţelesul,

Mai pe scurt, să sugerezi

Şi să faci cum face vântul

Răscolind întreg pământul

Primăvara pe câmpii.

Sau să şuieri şi să fluieri

Când se-apropie îngheţul.

Asta într-un timp record.

De acord?

.

Însă uneori există

Înţelesuri, două-trei,

Sau mai multe, dacă vrei,

Le încerci atunci pe toate

Pe gândite,

Jumătate pe ghicite,

Dar prin semne,

Nu prin vorbe sau desemne.

.

Să luăm cuvântul TOC.

Foloseşti la scris un toc,

La pantof ai înc-un toc,

Toc la un pistol de joc,

Uşa care înc-un toc.

Ochelarii se-odihnesc

Tot în toc când nu citesc.

.

Tu dezvoltă mai departe,

Tot cu-acelaşi nume, adică,

OMONIME, va să zică.

.

Jocul are şi-un revers,

Poţi să-l joci în sens invers:

Dacă un copil sau doi

Sugerează astfel gândul,

Ceilalţi găsesc cuvântul

Potrivit şi cu temei.

Hai încearcă, dacă vrei.

.

Eu îţi spun: aşa un joc

Nu-i plictisitor deloc…

Nici nu e costisitor

Şi se joacă-aşa uşor.

E un fel de jucărie,

Într-o casă de…hârtie…

………………………..

CERCEI DE VORBE

De prin sarici, de prin torbe

Vă ofer cerce de vorbe,

Să le puneţi la ureche

Ca pe vişine – pereche.

.

Vă mai scot din pălărie:

Minunată jucărie:

ALFABETUL ROMÂNESC,

Taina lui v-o desluşesc

Să deprindeţi pe-ndelete

LITERELE-n cete-cete

Şi VOCALE şi CONSOANE

O duzină de bomboane

Pentru când vă va fi foame

De lumină şi de har,

Preţios, de suflet dar,

Ce ni l-au lăsat părinţii

După iscusinţa minţii….

……………………….

CASTEL DE CUVINTE

Mi-am făcut din cuvinte un joc

Pe care pot singur să-l joc.

Pe foaie, verbal sau în minte

Ridic un castel de cuvinte.

.

Deasupra hârtiei mă leg

Şarade, enigme dezleg.

Cuvântu-l alin, îl dezmierd

Fără teama, vreodată că-l pierd.

.

N-am nevoie de bani sau merinde

Pentru jocul cel plin de cuvinte.

Uşi, ferestre din ele clădesc,

Dreg şi stric până ce nimeresc.

.

Când socot că e gata, m-aşez

Pardoseala încep să-i pictez.

Un perete arată cam şui,

Pe deasupra mai am şi-un cucui.

.

Câteodată mă simt ispitit

Cu un deget să-l fac năruit.

Nouă vorbe încurc de necaz

De cuvinte  într-una fac haz.

.

Divulg un mister şi o linişte

În castel am iarăşi nelinişte.

Tot aşa eu înnod şi deznod

Pun cuvintele pe calapod.

Şi gândesc că am mare noroc

Fiindcă ştiu un asemenea joc…

…………………………………………….

CEZARINA ADAMESCU

24 octombrie 2009