– ,,Trăsura viselor „

Trăsura viselor

Doi fulgi mici şi doi mai mari,

Prin văzduh zburdând hoinari,

Şi-au făcut o trăsurică

Dintr-o frunză mititică.

.

I-au făcut căluţi şi roţi

Şi băncuţe pentru toţi,

Din suflare vântului

Şi lacrima gerului.

.

Dar o rază, mai glumeaţă,

Îi transformă-ncet în ceaţă…

Doar trăsura a rămas

Visului, tainic popas…

………………..

Doar pentru copiii buni

-Sănioară, cum de zbori

Şi mă înalţi printre nori,

Fără aripi sau căluţi,

Fără iepuraşi drăguţi?

.

-Sunt copila vântului

Şi nepoata gândului,

Tălpi am razele de soare

Şi alunec prin ninsoare,

.

Purtată de gândul tău

De copilaş bun, nu rău!

Pe copiii răi, când vin,

Eu în spate nu îi ţin!

Zvon de primăvară

Ninge, ninge!… Pe o creangă,

Stă o vrabie pribeagă.

Strop de humă zburător

Ciripind într-un picior.

.

Vântul care saltă, saltă

Peste case neaua toată,

Se uită la ea mirat:

-Cum de-i arde de cântat?

.

Vrăbiuţa ştie bine:

-Iarna!?… sigur nu mai vine!

C-a zărit, sub marea albă,

Ghiocei şi-un fir de iarbă.

.

Iar în vârf de rămurea

S-a topit în verde-o stea,

Şi s-a strecurat uşor

Într-un mugur-mâţişor.

.

Doar un strop de aşteptare

Şi-o să fie încântare!

Fluturi, flori, căldură, soare:

Primăvară! Înălţare!

Camelia Ciobotaru


%d blogeri au apreciat asta: