-,,Poezii pentru copii”

DAR  DE  ZIUA  MAMEI

Mami! Azi, de zi ta,

Ţin soarele-n palma mea!

Şi din raze am să fac

Pentru tine…un hamac!

.

Îl voi aşeza în casă,

Numindu-te-mpărăteasă!

Şi-am să-ţi prind în păr cunună,

Din steluţe şi din lună.

.

Iară din iubirea mea,

Am să-ţi fac, mami, perdea!

Somnul să îţi ocrotească,

Sufletul să-ţi odihnească!

MINUNILE  ZBURĂTOARE

Privesc mii de flori, în zare,

Dar că zboară mi se pare…

De tulpină s-au desprins

Şi plutesc încet, ca-n vis?

.

Sunt imagini… uimitoare!

Soarele, din raze, pare

C-a făcut steluţe mii,

Să-i încânte pe copii.

.

Le pictează tot mereu,

Din culori de curcubeu,

C-o pensulă fermecată,

Să încânte lumea toată.

.

Nu mă dumiresc şi pace!

Dar priveliştea îmi place!

Tot alerg şi-ncerc să prind,

Cu mânuţa să cuprind,

.

O steluţă lucitoare,

Sau floare cu aripioare.

-Mami! Mami, unde eşti?

Parcă suntem în poveşti!

.

-Fluturaşi sunt, dragul meu,

Şi ei zboară tot mereu.

Dacă-i prinzi în palma ta,

Nu vor mai putea zbura!

.

Şi când stam mai încurcat,

Pe năsuc s-a aşezat,

Mic şi blând un fluturaş,

Cu privire de poznaş.

.

Nu-i steluţă şi nici floare!

E-o minune zburătoare,

Creată de Dumnezeu,

Să ne-ncânte tot mereu.

GHIOCELUL

De sub pătura de nea

Care glia încălzeşte,

Blând, firav şi alb ca ea,

Ghiocelu-n zări priveşte.

.

Este mic şi zgribulit,

Dar continuu „clopoţeşte”:

-Primăvara a sosit

şi zăpada-ncet topeşte!

.

Dar în jur, omătul greu

Să-l audă, nu prea pare!

Iar din cerul mohorât

Cade… încă o ninsoare!

.

Câmpul doarme liniştit…

A greşit cumva momentul?

Este cam neliniştit!

Unde-i oare regimentul

.

De soldaţi cu cască albă

Şi cu săbii de verdeaţă,

Care-n glie, dimineaţă,

Îi şopteau că-l vor urma?

.

Dintre nori, o rază mică,

S-a îndrăgostit subit,

De firava creatură

Care-abia a răsărit.

.

Îl prezintă la surate

Şi în juru-i roată fac!

Iar încet, pe ne-aşteptate,

Neaua, s-a schimbat… în „lac”!

.

Bucuros, nevoie mare,

El, cu raza s-a-nsoţit!

Cuprinzând-o-ntre petale,

Clopoţeşte-nsufleţit:

.

-Hai” soldaţi”! Ieşiţi la soare!

Primăvara a sosit!

HOŢI DE RAZE

Azi, soarele obosit,

Cu nori negri s-a-nvelit

Şi s-a supărat pe toţi

Că suntem de raze hoţi.

.

Ieri, un băieţel drăguţ,

Din ele-a făcut căluţ,

Iar în joacă, o fetiţă,

Le-a prins funde pe rochiţă.

.

Chiar şi micul licurici

Din raze-a furat sclipici.

Numai eu n-am mai găsit!

Azi… soarele-i  obosit!

LICURICIUL  M-A-NVĂŢAT

Am prins ieri un licurici

Şi l-am pus într-o cutie,

Ca să-mi fie… far în noapte,

Sau lămpiţă pentru carte.

.

Licuriciul s-a-ntristat,

Sub capac s-a aşezat,

“Beculeţele” şi-a stins

Şi mi-a spus cu glas şoptit:

.

“  Pui de om cu râs zglobiu,

Far nu pot acum să-ţi fiu,

Căci luminile-mi s-aprind,

Numai când sunt fericit.

.

Fii deci bun şi mă strecoară,

Pe o frunză-ncet, afară,

Şi-ţi promit că-n miez de noapte,

De luminăo să ai parte.”

.

I-am dat drumul din cutie,

Şi-a venit cu fraţi…o mie!

Ei mi-au fost blând far în noapte

Şi lămpiţă pentru carte.

.

“Pui” fiind, am învăţat,

Că în viaţă-i important,

Să trăieşti în libertate,

De eşti om, sau vietate.

O FURNICĂ

Pe un colţ de foaie, mică,

Îţi apare… o furnică!

Rătăcită şi stingheră,

Pe câmpia ca de nea,

Pare-un strop din călimară

Ce să scrie-ar încerca.

.

Este triiistă furnicuţa!

N-a găsit nimic în cale

Şi nu poate, sărăcuţa,

Fără-o boabă în spinare,

Să se-ntoarcă la surate.

Ar fi  mare, mare jale!

.

Că la muşuroi, se ştie,

Din senin s-a abătut,

Un potop de apă…Multă!

Şi cămările-a umplut!

Tot ce-au strâns întreaga vară,

Dintr-o dată-a dispărut!

.

Iar acum s-a rătăcit

Pe o foaie de hârtie!

Şi se teme, că nu ştie

Dacă cel care-o priveşte,

Este bun să o ajute,

Sau e rău şi-o oropseşte.

.

De-i cumva pe foaia ta,

Copil drag, să fii cu minte!

O fărâmă de-i vei da,

Sigur te va ţine minte!

Pentru tine-i un nimic,

Pentru ea…înseamnă viaţă!

Fii dar bun şi generos

Şi îndrum-o către casă!

CHIRIAŞUL

Într-un colţ, un greieruş,                                                           Sprijinindu-se-n arcuş

Mă întreabă, într-o doară,

De cumva e primăvară!

– Chiar acuş?

.

S-a ascuns, în miez de iarnă,

Într-un buzunar la haină,

Iar chiria a plătit…

Cu-n cântat necontenit.

– Pâââân’ la vară?

.

Când l-am acceptat, în fine,

Vrea să plece de la mine!

De aceea tot întreabă.

I s-a făcut dor de iarbă!

– Şi de cântece… divine!

SPIC

Pitulându-se în cuşcă

Şi făcându-se covrig,

Cu blăniţa-i gălbioară,

Ce nu-i ţine-acum de frig,

.

Căţeluşul meu cel mic

Care, taaare mă iubeşte,

Botezat, în taină, Spic,

De toţi acum se fereşte.

.

Astă noapte-a hoinărit,

Fără ştire prin tot satul

Şi s-a-ntors cam pricăjit.

Sigur s-a bătut cu altul!

.

Acum este speriat!

Să se liniştească!? Pace!

Tremură neîncetat

Şi boticul nu-i mai tace.

.

Drept urmare, am cerut,

Explicându-le şi lor,

Aprobarea să îl mut,

La mine în dormitor…

.

Dar părinţi-au refuzat,                                                          Invocââând… mii de pretexte!

Eu, sunt tare supărat!

Spic?… Tresare fără veste!

.

Ca prieten bun ce-i sunt,

Am găsit o rezolvare!

Bagajul mi l-am făcut.

Mă mut eu… în cuşca-i mare

CÎMPUL CU „SORI”

– Am văzut un câmp cu sori !

– Nu copile, sunt doar flori !

.

– Dar au raze lucitoare !?

– Pui iubit, sunt doar petale !

.

– Am văzut şi nori verzui !?

– Sunt doar frunze, dragă pui !

.

– Dar erau pe bolţi cereşti !

– Trebuie doar să mai creşti !

.

–  Au un nume ? Poţi să-mi spui ? –  Sunt…  florile soarelui !

Sunt…U N I C…

(  dedicată copiilor cu deficiente de auz )

Frumoasă eşti copilărie

Chiar de eşti „ prea tăcută ” pentru mine…

.

Dar mai frumos mi-e jocul îngeresc

Pentru că nu pot azi, prin vorbe, să jignesc…

.

Şi chiar de par mai diferit ca altul,

La fel de-aproape ni-i  Înaltul…

.

Iar cel ce vrea cu-adevărat să mă cunoască,

Îmi va citi-n privirea-mi îngerească

.

Şi vorbe… şi dorinţe… şi durereri…

Şi ce simt azi… şi ce-am trăit mai ieri…

.

Şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că braţe mi-a lăsat

Atunci, când graiu-n ceruri „mi-a uitat”,

.

Să pot părinţii-n braţe să mi-i strâng

Şi să-i iubesc atunci când plâng

.

Gândindu-se, că poate-i vina lor…

Şi nu-mi pot fi mereu de ajutor.

.

Să le pot şterge lacrima uşor

Şi să le desenez, încetişor,

.

O inimă , o floare şi un fluturmic

Să  înţeleagă că de fap… eu sunt …U N I C…

RUGĂ

În zori de viaţă crudă

Păcatul mă priveşte,

Gândirea-mi nouă, pură,

Perfid o urmăreşte.

.

Nu-i place rugăciunea,

Nici pavăza iubirii,

Şoptindu-mi amăgirea

Şi pervertirea firii.

.

O luptă neştiută,

Îmi năpădeşte firea,

Insist în rugăciune,

Mai tare-i pervertirea,

.

Căci vine cu-argumente

Din lumea cea văzută,

Umbrind minuni mărite

Din lumea nevăzută.

.

Şi-mi amăgeşte ziua,

Şi noaptea-mi amăgeşte,

Iar sufletul, ca neaua,

Simt că mi-l pângăreşte.

.

Invoc în rugăciune

Şi îngeri buni şi sfinţi,

Şi-i chem la plecăciune

Pe dragii de  părinţi,

.

Să-mi stea mereu aproape,

Cu ruga lor fierbinte,

Curs să nu dau ispitei…

Ajută-mi Doamne Sfinte!


%d blogeri au apreciat asta: