-Anca BARBU:,,Poezii”

ANCA BARBU (GALAŢI)

Bogăţie

Am tot cerul sub aripi,

Am tot soarele prin vene,

Am tot cântecul nebun

Al mărilor serene…

.

Am toţi macii dintre spice,

Am toţi stropii dintr-o ploaie

Am tot murmulul de înger

Al copilei mult vioaie…

.

Am un suflet prea ferice

Că vă am pe amândoi

Două stele luminoase

Ce formeaz-un mare NOI.

……………….

Respiră

Respirăm clipa ta

Făptură de viată,

Fiinţă de cântec

… bătaie de inimi …

.

Respirăm mersul tău

Fir de iarbă şoptitor

Stea pierdută în neant,

… sclipire …

.

Respirăm braţele tale

Îmbrăţişare,

Zbor de porumbi

… Aripi de înger …

.

Respirăm gândurile tale

Silfidă de doruri

Şoapte de noapte

… Mângâieri calde …

.

Respirăm, respiri, respiră!

Aerul e

Şi umbletul ei

prin venele tale

Prin respirările

tale…

.

Respir-o încet, apăsat

Pentru că îmbrăţişarea

este prea săracă

Pentru a o iubi!

………………………..

Din tine… Pentru tine

Femeie …

În privirea ta

Se amestecă zâmbetul

Cu lacrima .

.

Femeie …

În braţele tale

Se amestecă miere

Şi migdale .

.

Femeie …

Citesc pe fruntea ta

Cum trece timpul,

Rămâne dragostea .

.

Femeie …

Ascult în tăcerea ta

Şoaptele nopţii

Şi paşii de stea

.

Respirările mamei

Sunt aerul

Primăverii.

……………………

Crucea ta

Când pui mâna să ridici

Crucea ta de lemn,

Niciodată să nu zici

Ca e un blestem!

.

Este o sfântă minune

– prin sudoare şi necaz –

Să primeşti di astă lume

Cheie-n veşnicul extaz.

.

Orice plâns, orice suspin

Va schimba a ta viaţă

Nu în amar şi în chin,

Ci-ntr-un câmp larg cu verdeaţă

.

Fiecare-ngenunchere

La icoana Maicii Tale

Îţi picură-n suflet miere

Şi cunună pe-a ta cale.

.

Iară bobul de sudoare

O să-ti spele tot mereu,

Într-un chip de taină mare,

Drumul către Dumnezeu !

…………………

Tot de sus

Tare suflă vântu-afară

Şi le zice dintr-o nară

Şi se mânie pe noi

Şi ne umple de nevoi

.

De gheboşi ce suntem, frate

Nu mai ştim ce e dreptate

Ce e Mila şi Iubirea,

Umilinţa şi Trăirea.

.

Aşa că urlă,turbate

Şi ne umple de detoate

Fiindcă Îngeraşul meu

Duce el tot ce e greu

.

Iar eu îl mai ajut

Spunându-i  c-am început

Să învăţ ce e Iubirea

Umilinţa şi Trăirea.

…………………….

Îngeri blânzi

Îngeri blânzi de ani de zile …

Frumoşi ca nişte stropi de rouă

Primiţi cu zâmbet fiecare fire

Ce e stă cuminte ca din fire

.

Şi zboară fluturi din voi către lume

Ciocnind în ecouri o limbă de clopot

Şi se întorc către noi cu miere în dune

În care ne prindem picioarele-n ropot.

.

Şi-un dans  suav al sufletelor bune

Porneşte cu paşii către-nceput

Şi ochii blajini de îngeri minune

Nu mai ştiu înapoi către necunoscut.

.

Dar eu vă spun , curat şi tare,

De timp şi spaime să vă rup,

Că veţi rămâne, cât e soare

Copil în suflet , copil în trup !

.

Încet, cu paşi timizi , ca de gazelă

Păşiţi printre rânduri de suflete noi

Şi picuraţi  deasupra, cu o putere rebelă

Sfaturi calde şi vorbele mai moi.

…………………….

ANCA BARBU, profesoară,

Şcoala nr. 17 „Nichita Stănescu”

GALAŢI


%d blogeri au apreciat asta: