-CEZARINA ADAMESCU: O POVESTE ADEVĂRATĂ DESPRE CĂRTURARUL CEL BUN NUMIT ARTUR SILVESTRI

Toate poveştile încep cu „A fost odată ca niciodată…” Când, nu se ştie…. Cine să stea să socotească?

Dar aceasta nu e o poveste ca toate poveştile. Este una adevărată. Şi, mai adevărată, nici că se poate închipui.

A fost nu demult. Până  mai adineauri. Şi mai este. Şi va fi veşnic în amintirea noastră, în sufletul celor care l-au cunoscut.  Ori, mai bine, „Va fi odată, aşa cum a şi fost”, un Om minunat, cu totul special, un Om Mare şi Vrednic. Aşa ar trebui să înceapă povestea cea adevărată.

A fost şi  rămâne, un Cărturar,umanist dăruit, care şi-a închinat viaţa cărţilor, faptelor bune, studiului, prieteniei, iubirii.

S-a născut acum  56 de ani, la Bucureşti. A studiat la şcoli înalte, şi-a luat doctoratul. A devenit Profesor.  A citit mii, zeci de mii de cărţi, reviste, studii de specialitate. A scris 2.500 de articole şi studii şi 50 de cărţi. De asemenea, a scris circa 200 de studii pe teme de istoria literaturii române. A obţinut titluri universitare. A obţinut înalte distincţii şi medalii.

El a plecat dintre noi la zi sfântă, în noaptea   Sfântului Andrei, pe 30 noiembrie 2008, lăsându-ne  moştenire o operă titanică.

Se află într-un loc liniştit, vegheat de îngeri şi de măicuţe, la Mănăstirea Pasărea aproape de Bucureşti. Îl poate vizita oricine doreşte să-i lase un gând, o vorbă, un crâmpei de lumină.

Îi plăcea  mai presus de toate, Adevărul. Îi plăcea Lumina. Privirile lui cercetătoare şi limpezi din ochii expresivi şi frumoşi, căutau spre Infinit, spre Poarta înaltă prin care, o dată intraţi, pătrundem într-o grădină fermecată. Atunci când va veni vremea să păşim, fiecare.

Aici e Poarta Vieţii. Care se deschide, o singură dată.

Pe lângă multele daruri cu care era înzestrat de la Bunul Dumnezeu, Omul mare, pe numele său Gabriel Artur Silvestri, mai avea unul:  el voia să alcătuiască, din oameni aleşi, cărturari şi intelectuali iscusiţi, o Românie Tainică, o grădină minunată, cu flori înmiresmate, de toate culorile şi parfumurile. O grădină în care el, Grădinar Dăruit, să cultive Frumosul, Iubirea, Adevărul, Speranţa. Şi mai ales, Credinţa. Credinţa în Dumnezeu, în Neamul Românesc, în Limba Română, în cultura şi tradiţiile poporului nostru, pe care-l iubea cu toată fiinţa.

Avea idealuri frumoase, înalte, sublime. Pe cele mai multe le-a atins, s-a înălţat până la ele şi i-a ridicat şi pe cei scumpi ai inimii sale, pe culmile acestea, în care, aerul  tare e prielnic doar celor puternici şi liberi. De unde, poţi învăţa uşor Zborul. Libertatea zborului.

De acolo, e atât de aproape Infinitul. Poţi să-l atingi cu un deget.

Nu i-a fost uşor să ajungă pe culme. Pentru aceasta a trebuit să trudească, să studieze, să lupte cu sine, să se depăşească, să năzuiască, nu numai pentru el, dar şi pentru alţii. Nimic nu e uşor dacă vrei să atingi desăvârşirea.

Prin toate acestea, Gabriel Artur Silvestri a fost şi a rămas un temerar, un deschizător de căi, un Om care arată Calea cea dreaptă. Chiar dacă nu e lesne.

Drumul pe care el l-a deschis, are multe trepte. Dar sus, e o privelişte încântătoare şi se vede clar, o stea luminoasă. Este steaua sa veghetoare. Când începi s-o întrezăreşti, vei şti că aproape ai ajuns. Şi că a meritat toate eforturile pentru a o atinge, întreaga migală şi străduinţă depuse pentru acest nobil ţel.

Cărturarul ales numit Gabriel Artur Silvestri – nu ştia să trăiască doar pentru sine. Raţiunea lui de a fi era să se dăruie. Să împartă din azima sufletului său curat,  împrejur, celor care doreau să primească.

Iubea copiii cu toată fiinţa. Era pentru ei, părintele, prevenitor, grijuliu, plin de atenţii şi gingăşie. Nu ştia ce să le mai dăruie ca să-i ştie fericiţi, să crească frumos, să înveţe ce-i bun şi adevărat, să se realizeze, dar să nu uite nicicând de unde au plecat.

Şi într-o zi, a ştiut ce trebuie să  le dăruiască.

Lor, adică vouă, le va lăsa o Carte minunată, o Carte cu adevărat românească, din care se pot înfrupta cei însetaţi şi flămânzi de Lumină.

O Carte cu de toate, pe toate gusturile. O carte care să-i facă fericiţi pe cei care o citesc.

O aveţi în faţă. Trebuie doar s-o deschideţi. Şi luaţi aminte la părintele ei, care a gândit-o şi şi-a pus gândirea în faptă.

Profesorul Artur Silvestri iubea viaţa, iubea natura, tot ce-i frumos, toate vieţuitoare.

Câinele său favorit, Zgăbonţ – un animal cât se poate de nostim şi credincios, i-a fost bun tovarăş şi prieten, timp de 13 ani. Se ştie că, la oamenii buni, trag necuvântătoarele. Aşa veneau în preajma lui, vieţuitoarele, fel de fel. Animale şi păsări îl înconjurau şi-i dovedeau credinţă şi dragoste, răsplătite pe măsură de Omul care le îngrijea adăposturile,şi nu numai atât. El i-a îndemnat pe toţi să iubească animalele, florile, natura, tot ce este creat de Dumnezeu.

Omul bun se cunoaşte după fapta sa şi după câtă Lumină răspândeşte în jur. Şi profesorul Gabriel Artur Silvestri – iradia Lumină din întreaga sa fiinţă.

Nu ştia să duşmănească pe nimeni. N-a cunoscut invidia, orgoliul, meschinăria, minciuna. Era un creştin adevărat. Drept şi frumos. Cinstit şi demn.

Un chip armonios, expresiv, cu ochi luminoşi, frunte măreaţă, întreagă faţa lui fiinţă răspândea bunătate şi armonie.

Comportamentul său moral era fără cusur.

Oameni aidoma lui nu se nasc atât de lesne. Cine să ştie,la timp potrivit, ce cuvânt   spună ca să-ţi ia suferinţa cu mâna?

De unde ştia? Era scris în firea  lui cea bună.

A fost un pacifist toată viaţa.

Un om menit să împace, să modereze, să stingă conflictele.

Îl căutau oameni vestiţi de pe toate continentele. A avut conexiuni cu marile spirite ale neamului, cu patriarhi, mitropoliţi, arhiepiscopi, oameni de cultură şi artă.

A luptat aprig pentru păstrarea patrimoniului naţional. O formă de patriotism autentic, rar întâlnit în ziua de azi, izvorât din simţire.

Îşi făcea timp pentru toţi discipolii săi, cunoscuţi ori mai puţin cunoscuţi, nu refuza pe nimeni. Toţi aveau loc în inima lui generoasă, deopotrivă.

Niciodată nu ţi-ar fi dat impresia că eşti de prisos, că eşti mai prejos, mai simplu, că nu te ridici la acelaşi nivel de erudiţie, de cultură.

Cei care au beneficiat de cuvintele sale calde, bune, generoase, delicate, se pot socoti fericiţi. Mai ales pentru acele „doriri de bine” care încheiau scrisorile sale, atât de frumoase.

Un spirit înalt care a răspândit peste tot, Pace şi Bine! Principii cristice.

Un Om frumos la chip şi la suflet. Un Om dăruit care ştia să se dăruie.

Omul acesta ne-a lăsat un tezaur. Un tezaur alcătuit din miliarde de cuvinte. Pentru ca tuturora să le ajungă şi nimeni să nu rămână cu mâna goală şi cu jindul că nu au avut şansa să se bucure de generozitatea şi prietenia lui.

Cărţile sale, într-un număr atât de mare, articolele lăsate în sute de reviste din ţară şi din străinătate, tot ce s-a adunat în decurs de o viaţă, stau mărturie.

O mărturie vie este şi CĂRTICICA  ROMÂNEASCĂ DE COPII, dăruită vouă.

E adevărat că oamenii sunt de neînlocuit.  Ca şi unele lucruri, de altfel. Însă, din acele lucruri pe care credem că le-am pierdut, vor creşte altele şi vor da şi ele roade.

Din acelaşi fruct, din acelaşi bob de sămânţă.

La Mănăstirea Pasărea, pe locul odihnei sale, răsar mereu luminiţe, din ochii săi, din inima sa, din mâinile sale, din cuvintele lăsate moştenire.

Păream eu însumi o lumină/ în universul luminos” – spunea şi poetul basarabean care s-a grăbit să-l urmeze.

Dl. Profesor Artur Silvestri este pentru noi toţi, şi trebuie să fie şi pentru voi, copii, Modelul. Un model existenţial, uman, spiritual, un model al Omului Mare, după cum i-a plăcut să caute, la rându-i, de multe ori, modele, în alţii.

Şi acest Model străluceşte azi, precum un Luceafăr printre steluţele mii, pe care le-a adunat în jurul său cu o putere de magician şi o forţă de atracţie inimaginabilă.

Să nu pierdem din ochi nicicând acest luminos astru, pentru că, sub puterea razelor sale benefice, vom învăţa să fim mai frumoşi, mai buni, mai  drepţi şi mai curaţi sufleteşte.

Aidoma Cărturarului dăruit, numit Gabriel Artur Silvestri.

Una din expresiile cele mai semnificative ale acestei dăruiri necondiţionate a Cărturarului Artur Silvestri este iubirea de om, de aproape. Nimic nu poţi face fără iubire. E un postulat biblic, dar care e izvorât din viaţă.

Gabriel Artur Silvestri a fost un mare patriot şi a  iubit Ţara şi Neamul, Limba şi tot ce reprezenta cultura autentică.  A depus pentru Neamul  românesc o activitate culturală impresionantă, timp de peste 30 de ani, s-a ocupat de rădăcinile strămoşeşti ale geto-dacilor. Considera acest lucru o datorie morală înaltă, ca fiecare om să ştie de unde purcede şi unde se îndreaptă.

A înfiinţat o Asociaţie care se numeşte Asociaţia Română pentru Patrimoniu, menită să salveze şi să păzească valorile de patrimoniu, clădiri, opere de artă, scrieri literare preţioase.

A înfiinţat pe Internet multe reviste în care, toţi iubitorii de cultură, de istorie, de artă, şi-au oferit expresia gândirii şi simţirii lor, în artă, literatură sub toate genurile şi speciile. În paginile acestor reviste se regăsesc  sute de scriitori, istorici, preoţi, oameni de cultură români, din întreaga lume, din USA, Australia, Canada, Germania, Franţa, Italia, Spania, fiind citiţi în întreaga lume.

Domnul Artur Silvestri era animat de gândul bun de a trezi în  conştiinţele cititorilor, fie mari, fie mici, dragostea pentru Carte, pentru literatură, pentru Limba Română, pe care trebuie să o păstreze ca pe un tezaur sfânt, să o cultive şi să o îmbogăţească. De asemenea, opera lui a fost tradusă în numeroase limbi de circulaţie internaţională.

S-a spus despre Domnul Profesor Artur Silvestri că a fost un Mecena al culturii româneşti. Mecena este un protector al artelor  şi al culturii.

Dl. Artur Silvestri a fost o personalitate enciclopedică, cu largă deschidere spre oameni.

Noi ne aflăm în Taina Timpului nemărginit” – scria Artur Silvestri în volumul „Mărturisirea de credinţă literară”, vol. I, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2005.

„Nimic nu este încă pierdut definitiv şi, aşa cum avem un trecut, vom avea şi un viitor” ( din volumul: „Cuvinte pentru urmaşi, vol. II”, Editura Carpathia Press, Bucureşti, 2007.)

Încă de la înfiinţarea Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, Dl.Artur Silvestri a fost Preşedinte al acesteia, fondator al Asociaţiei Scriitorilor Creştini din România (2005), Preşedinte de onoare  al Ligii Scriitorilor din România, iar în 2006 a creat o reţea impresionantă de reviste şi un program cultural on-line, însumând peste 100 de pagini web, dintre care, 25 de publicaţii periodice cotidiene, săptămânale şi lunare şi cinci reviste literare în limbi străine. A iniţiat şi susţinut contacte cu reviste şi publicaţii din străinătate punând scriitorii în comuniune spirituală.

Dintre cărţile sale, amintim câteva titluri:

Modelul Omului Mare (2004);

Memoria ca un concert baroc (vol. I-III);

-Vremea seniorilor;

-Semne şi peceţi;

-Mărturisirea de credinţă literară (vol. I-II);

-Cuvinte pentru urmaşi (vol. I-II) şi multe altele.

Domnul Artur Silvestri a dorit întotdeauna să ne conştientizeze că Modelul existenţial românesc este străvechi şi nu e cu nimic mai prejos decât cel al altor ţări şi civilizaţii.

De asemenea, s-a preocupat de începuturile literaturii române, de operele de patrimoniu, de locurile sfinte şi de cele cu statut de rezervaţii.

Îi plăcea să fie mereu în mijlocul oamenilor şi al evenimentelor, din  care, precum înţeleptul, extrăgea esenţialul, îl prelucra în creuzetul minţii şi al sufletului său şi îl transfigura artistic în opera sa.

Iscusit mânuitor al scrisului, cu harul de a pătrunde la suflete, şi nu numai la mintea omului, Dl. Artur Silvestri ne-a lăsat şi multe studii de istorie a culturii.

Sensibil la realităţile vremii, Dl. Artur Silvestri avea darul de a sensibiliza şi mişca sufletele prin tot ce scria, mobilizând, răscolind, motivând scriitorii în demersul lor cultural, prin scrierea unor lucrări de bun simţ, care să edifice sufleteşte.

Toate aceste ofrande, toate aceste „treceri de gânduri în aerul timpului”, ni le-a pus la dispoziţie gratuit, nouă.

Cu preţul greu, al jertfei sale, la masa de scris, în ceas de noapte, migălind neobosit şi generos peste măsură, cu o înţelepciune şi o vorbă aleasă, cultivată, curgătoare, iluminată în pagini, opera sa precum şi a altora.

Un om doritor de bine, care respira binele precum aerul dimineţii.

Cu bune doriri” sau „cu doriri de bine” – acestea erau formulele sale de  încheiere a epistolelor  – mii – pe care le-a scris şi le-a răspândit, prietenilor săi, scriitorii din întreaga lume.

Pentru opera sa vastă, incredibil de vastă pentru o singură viaţă de om, pentru toate aceste merite, sperăm că istoria, apreciind la justa valoare strădaniile sale, îi va rezerva Cărturarului Prof. Dr.  Gabriel Artur Silvestri, locul pe care-l merită în cultura şi civilizaţia românească.

Iar voi, puteţi deveni emisari silvestrieni sau arturieni, făcându-i cunoscută opera, ducându-i-o mai departe ca pe o scumpă comoară rămasă Neamului românesc şi neamului cosmic.

Galaţi, 16 februarie 2009

Cezarina Adamescu

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: