,,ANOTIMPURI DUNĂRENE”

IARNA PE DUNĂRE

Dunăre, ce singurică

Ai rămas, nu-ţi este frică,

De îngheţuri, vânt şi noapte,

Crengi trosnite, umbre, şoapte?

.

Nici ţipenie pe maluri…

Unde-s falnicele valuri

Netezind nisipul ud?

S-au refugiat spre sud.

.

Unde-s albii pescăruşi,

Cormoranii, unde-s duşi?

Dar locuitorii tăi,

Crăpuşteni, bibani, şalăi?

.

Specii mici sau mari de peşti,

Racii înzestraşi cu cleşti?

S-au ascuns, s-au culcuşit,

Dorm acum negreşit

.

În cotloane căptuşite

De cu toamnă pregătite.

Dunăre, am hotărât

Să îţi ţinem de urât.

.

De aceea noi venim

Uneori să te privim.

De pe mal te salutăm

Şi bineţe noi îţi dăm!

………………

COPIII  DUNĂRII

Azi ne-a dat compunere

Despre mândra Dunăre.

Cum să scriu despre-un meleag

Care mi-e nespus de drag?

.

Ce cuvinte să îmbin

Să aleg şi să închin

Mândrei Dunăre albastre

Leagănul prunciei noastre?

.

Ea e pentru noi, se ştie,

Fluviul scris în veşnicie.

De ţi-e foame – te hrăneşte,

Setea-ndată-ţi potoleşte,

.

Tuturora dând ceva

Din mărinimia sa.

Când e cald, neapărat,

Te îmbie la scăldat.

.

Iarna, chiar de-i rece – sloi,

Ne plimbăm în pas vioi

Pe faleză, chiar pe chei.

Soră Dunăre, nu vrei

.

Să ne spui mereu poveşti,

Despre raci şi despre peşti?

Despre-al tău meleag iubit

An de an întinerit?

.

Despre pescăruşi hoinari

Fraţi cu bunii marinari?

Dragă Dunăre, dorim

Fiii tăi să devenim!

CEZARINA ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: