-,,BUCHEŢEL DE SONETE ANIVERSARE – 8 MARTIE 2010″

Hortensie plăpândă-ascunsă-n lut

Hortensie plăpândă-ascunsă-n lut

E mama ce mă strigă cu glas mut

Din părul eu cresc flori de mărgărint

Udate doar cu lacrimi de absint.

.

Cuvintele-mi aprind o lumânare

Lovindu-se de-o tainică-mirare

Când zilele-nfloresc şi dau în spic

Tu pregăteşte-ţi creanga de finic.

.

Ca la răscruce să-ţi întâmpini, dar,

Pe îngerul de strajă la hotar

Dar bobul tău, de nu e îngropat

Într-un pământ mai rodnic, mai curat,

.

Din el nimic nu va mai răsări

Şi nu vei mai avea ce lăstări.

Atâta vreme cât mai poţi, dă rod,

Şi din iubire construieşte-ţi pod…

……………………………………

Mi-ai aşezat o diademă frunţii

Mi-ai aşezat o diademă frunţii

Cu dragoste să fiu înnobilată

Frumoasă ca în aşteptarea nunţii

În trup femeie şi în suflet fată…

.

Voi pune chiar şi aştrilor halouri

Şi voi striga de-or să răsune munţii :

Din şapte-n şapte întorcând ecouri,

Frumoasă ca de dinaintea nunţii…

.

Frumoasă ca o harpă neciupită

O alăută rezonând din strună

În noaptea sfântă când voi fi iubită

Poem îţi voi ciopli în veche rună.

.

Şi voi striga de-or să răsune munţii:

Frumoasă-s ca de după noapte nunţii!

……………………….

N-am mai urcat de-o viaţă la cumpăna Nedeii

N-am mai urcat de-o viaţă la cumpăna Nedeii

Când soarele răsare de pe la asfinţit.

De-aceea azi mă caţăr pe  culmile ideii

Să văd cam câte vise, avea-voi de-mplinit.

Dar sunt insomniacă, şi-n peştera Nedeii

Pe Obcina cea Mare, în miez de aţipire

Sabinele aleargă la adăpat cu mieii

Nelinişti dau în floare, la cea dintâi iubire.

.

Şi-n timp ce mă-nfioară ceremonii străbune

De lungi tăceri albastre, mi-e trupul răscolit.

Aprind fără de iască tăciune şi cărbune

Şi-n ruga mea smerită, mi-e sufletul golit.

De când te-aştept pe obcini şi gândul mi-a-nflorit

Şi soarele răsare cam pe la asfinţit.

…………………………….

A aţipit lumina din obiecte

A aţipit lumina din obiecte

Doar liniştea din noi a tresărit

Un dans de predicate şi subiecte

În trenă de cometă ne-a-nvelit.

.

Lumina are suflet de copil

Când sunetul devine-amurg de zei

A început să ningă în aprilie

Cu flori albastre ca de funigei.

.

Din depărtare se aud ciacone

Şi sunetele ne întroienesc.

Tresar în glastră roşii anemone

Când degetele se-mprietenesc.

.

Doar liniştea din noi a tresărit

Şi nu-i nimic să ne fi prihănit…

…………………….

Căuşul memoriei – fum despletit

Căuşul memoriei – fum despletit

Solemn dăruit – un flacon de hazard

Şi lipsa lentilelor pentru cetit

Infuzii de tei – în flaconul cu nard.

.

Firidele sării, cerceii de scoici

Meduze şi sepii adună

În mierea odihnei Evghenii şi Voici

Îşi fac din nisip – o cunună.

.

Rotundul ideii e ardere-n rug

Acum şi de-a pururi abundă

La oiştea luminii eu vreau să mă-njug

În timp ce un Duh mă inundă.

.

Mă mustră durerea de-a nu fi iubit

Căuşul memoriei – fum despletit.

……………………………

În menuet, atâtea mlădieri

În menuet, atâtea mlădieri,

Ca-n drăgostire, tot atâtea şoapte

Rămân în clipa veşnicului ieri

Şi te aştept  smerită, zi şi noapte.

.

Dar hai să ne-aruncăm prin zid petarde

Petarde de confetti de lumină

Într-un flacon micuţ, parfum de nard e

Dar eu prefer petale de sulfină.

.

Mă mântuie neprihănirea colii

Şi stau aşa, cu ochii pironiţi

O-mpăturesc ca să obţin infolii

Mi-s paşii măsuraţi şi obosiţi.

.

Dar unde-s depărtatele Sierre?

În menuet, e-atâta mlădiere…

………………………….

Îmi eşti cămaşă de ivor sub piele

Îmi eşti cămaşă de ivor susb piele

Mă-mbrac în tine şi-nfloresc în crini

Se zbate tânăr, sângele-n inele,

Şi-n crengi tremurătoare de arini.

.

Îmi năvălesc sălbatece himere

Şi spaimele-n îndemnuri se prefac

Mănunchi de liliac privirea-mi cere

Şi stingherită lucruri noi (des)fac.

.

Alcătuiri de clipe muribunde

M-ajung din urmă şi uşor m-ating.

Se-ntrec luminile să mă inunde

Cuvintele în cerul gurii-mi sting.

.

Şi-ntr-o inflorescenţă de lumini

Mă-mbrac în tine şi-nfloresc în crini.

………………………………..

Eu vin acum de pe cărări pierdute

Eu vin acum de pe cărări pierdute

În ritmul marianelor litanii

Să-ţi dăruiesc coroană de virtute

Sfielnice catisme şi pisanii.

.

Purtând pe buze doar cântare lină

Spălată în agheasma din cristelniţi

Eu vin în nor de smirnă din cădelniţi

Şi-ţi fac pe frunte-o cruce de lumină.

.

Eu vin înveşmântată-n albă vină

Cu inima necunoscând prihană

Să-ţi şterg sudoarea, oboseala, tina,

Grăbită vin spre tine, ca o Ană.

.

Şi chiar în zid o jertfă de-oi fi pusă

Eu vin, iubite-n calea ta, supusă…

……………………………..

Izvor de taină, cumpănă şi cheie

Izvor de taină, cumpănă şi cheie,

Răspântie şi leagăn în pruncie,

Supliciul sfânt cu numele : femeie

Aş vrea să-ţi fiu : temei de veşnicie.

,.

Hieratic şi teluric împreună

Într-o inflorescenţă roditoare

Când degetele noastre se-ncunună

O, Doamne, ce străluminare!

.

Aş vrea să-ţi fiu, al tihnei, sfânt – izvorul –

În tulburare, calea spre lumină,

Monadă, orhidee, însuşi zborul

Cu numele femeie te alină…

.

Dar ce n-aş vrea? Suavă melopee,

Izvor de taină, cumpănă şi cheie…

………………………………..

Trăiesc în permanenţă un miracol

Trăiesc în permanenţă un miracol

Când amintiri se zvârcole-n ruine

Devin al purităţii receptacul

Sămânţa cea divină creşte-n mine.

.

Şi-n dansul, doar de spirite afine

De aşternut în sfintele tipare

Sămânţa cea divină creşte-n mine

Şi se prelinge sus, în calendare.

.

Şi-atunci când eu mă aflu în restrişte

Frumoasă-s ca o ciută nenuntită

Vibraţia iubirii mi-e sortită

Prigorie-s ascunsă-n porumbişte.

.

Izvoditoare-s de cuvinte-afine

Când amintiri se iscă din lumine…

……………………………….

Aşteaptă-mă să îţi rostesc sonetul

Aşteaptă-mă să îţi rostesc sonetul

Cu glas şoptit, la ceas de lună plină

Şi-apoi în taină să pornim banchetul

Stropiţi cu rouă pân’ va fi lumină.

.

Şi-atunci precum mireasa – salamandră

Cu voalul alb aprins ca o făclie

Să mă prefac într-o lumină tandră

În care heruvimii or să vie.

.

Aşteaptă-mă să îţi şoptesc Cântarea

Cântărilor ca dulcea Sunamită.

Dansând să mi se taie răsuflarea

De nici un paznic să nu fiu oprită.

.

Şi la picioare să-ţi depun buchetul

De orhidee când îţi cânt sonetul…

………………………………..

Un mugur de-orhidee presat-am într-o carte

Un mugur de-orhidee presat-am într-o carte

Să-ţi lumineze versul pe care îl vei scrie

Păleau cuvinte albe, păleau petale moarte

Doar focul din peniţă părea că te îmbie…

.

Cu lacrima din frezii eu ţi-am stropit obrazul

Şi c-un surâs, răbdarea ţi-am pus-o la oblânc,

Când înfloreau lumine sfioase ca topazul

În tainiţele firii cutreierai adânc…

.

Şi dezgoliţi de umbre sub lespedea-nserării

Alunecam alături, îmbrăţişaţi în carte

Simţind pe buze – roşu – acelaşi gust al sării

Când despicam genunea în două-a Mării Moarte.

.

Dar necuprinsu-acela, nici nu mai ştiu de vremu-l.

Îmi curge mir din gură, când îţi rostesc Poemul…

CEZARINA ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: