,,CĂRTICICA DE CINCI ANI”

VASILICĂ

 

Georgel  a sădit în grădină

Un vişin – firavă tulpină

Cu frunze – vreo câteva zeci

Un sâmbur crescut din ghiveci.

.

L-a şi botezat:Vasilică

Zicându-şi că poate nu strică

Să aibă un nume, micuţul

Îl cheamă ca pe bunicuţul.

.

Drept răsplată, acum Vasilică

A rodit chiar o vişină mică.

………………..

 

LECŢIA DE-NVIORARE

 

Primul lucru când răsare

Dimineaţa  mândrul soare

Faci gimnastică de vrei

Să creşti mare şi frumos.

Un-doi-trei şi un-doi-trei

Braţe-n sus şi braţe-n jos.

.

Să te-nalţi voinic şi mare

Faci mişcări de-nviorare.

Câteva rotiri de trunchi,

Te cobori într-un genunchi,

Iar apoi pe celălalt

Să fii sănătos, înalt.

.

Faci şi câteva flotări

Ori prin curte, alergări.

Şi ai să te simţi vioi,

Un-doi trei şi unu-doi.

…………………….

 

 

NICI CĂ-MI PASĂ!

 

 

Sunt un şoricel de rasă

Şi am casă

Chiar sub masă.

Nici că-mi pasă.

Suntem liotă numeroasă:

Soră, frate,

O duzină de cumnaţi

Şi cumnate,

Vreo cinci-şase nepoţei

Şoricei.

.

Când apare vreun duşman

Ne retragem în burlan

Fugind care mai avan.

.

În cămară-am strâns de toate,

Dulci bucate preparate,

Şuncă, şvaiţerdegresate,

Am provizii un covrig

Prins cu sfoară de-un cârlig

Pentru când o fi mai frig.

……………………….

 

 

PODURI

 

Pod  de piatră,

Pod de fier,

Pod de lemn şi

Pod de ger,

Pod de frânghii împletite

Pod de vise împlinite.

.

Pod de aripi peste cer

Au întins un lăicer

Păsările cu-al lor cânt

Pod peste întreg pământ.

.

Poduri, poduri peste ape

Care ne aduc aproape.

Pod de mâini şi

Pod de flori

Şi-amintirile cocori

Care se întorc, în fine,

Semn că primăvara vine.

.

Poduri, poduri peste fire

Din credinţă şi iubire.

………………………….

 

DE-A PODUL DE PIATRĂ

 

Mâinile suiţi uşor

ca s-ajungă pân’ la nor

şi-nălţate peste cap

să întruchipeze-un pod

iar la mijloc un tunel

şi sub el înc-o duzină

de copii, ce traversându-l,

parcă vei putea să ştii

unde vor călători?

Podul e durat în stâncă

pentru apa cea adâncă,

să nu-l sape la picioare

valul mare.

Dacă podul se dărâmă

plâng copiii-o săptămână,

dar înalţă iute altul,

până-n slava şi înaltul

cerului copilăresc.

Şi-uite-aşa până mai cresc,

pod cu pod ei construiesc

pod lumesc, pod firesc

să-i ţină-n viaţă.

Şi-ntr-o bună dimineaţă

se trezesc a fi maturi

poţi să juri că sunt alţii

şi nu ei.

Feţi Frumoşi din mândri tei.

…………………………..

 

PIŢIGOIUL

 

Cum de-ai nimerit la noi

printre tufe de arnică

şi trifoi?

Prin tufişurile crude

unde cresc doar ierburi ude

lilieci şi culbeci.

Cum de simţi,

care frunză e amară,

când e iarnă pe afară?

După zimţi?

Sau când vara e în toi,

te înfoi şi spui minciuni

ca micuţii bărzăuni.

Cum de strigi:

Cârpiţi! Cârpiţi!

păsărelelor uituce

vrăbioilor uimiţi,

să-şi cârpească la surtuce?

Nu ca frigul să-i apuce,

cu hăinuţa ruptă-n spate,

fără cuiburi pe uluce?

Piţigoi de prin zăvoi,

Câţi ca voi?

……………………………

 

VIS DE COSÂNZEANĂ

 

Un soldat cu halebadră

La opoartă de castel

Stă de strajă sau de gardă

Dând dovadă de mult zel

.

Fiindcă-acolo-ntr-o odaie

Locuieşte-o Cosânzeană

Mlădioasă şi bălaie,

Zâmbitoare, diafană

.

Care-n sunete celeste

Stă şi-aşteaptă singurică

s-o răpească fără veste

Cavalerul fără frică.

.

La o poartă de castel

Chiar şi azi mai stă de gardă

Dând dovadă  de mult zel

Un soldat cu halebardă.

 

CEZARINA ADAMESCU

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: