,,CĂRTICICA DE OPT ANI – ANOTIMPURI COPILĂREŞTI”

PRIMĂVARA LA PĂDURE

 

 

Sub  spinări de deal umbroase

Apa cântă-n  tonuri joase,

 .

La cascada cu bulbuci

Se formează vălătuci,

 .

În bulboace se adună

Apa limpede şi bună.

 .

Zgomotu-i liniştitor

Şi-i al muntelui decor.

 .

Frumuseţe negrăită

Şi de Dumnezeu menită

 .

Iar natura – dă  bineţe,

Tuturora, cu blândeţe.

 .

Valea cântă din viori

Şi din flaute în zori

 .

Imitând privighetori

Măcălendri şi prigori.

 .

Floarea-n muguri dă să iasă

Ca a codrilor  crăiasă.

 .

Somnoroase frunzuliţe

Ies şi ele în altiţe;

 .

Nu se satură să vadă

Apa dulce din cascadă

 .

Cum se prăbuşeşte-n spume

Parcă s-a trezit anume.

 

Apa susură-n zăvoi

Îmbrăcată-n straie noi.

 .

Porţile pădurii, grele

Se deschid curând şi ele

 .

Haideţi, dragi copii şi noi

La cascadă şi-n zăvoi!

 

 

 

 

 

SFINTE ROSTURI

 

 

Sfinte rosturi: de a planta

Un copac în viaţa ta,

 .

De-aţi zidi o căsicioară

Şi de-a creşte, bunăoară,

 .

Pruncuşori frumoşi şi buni

Le cunoaştem din străbuni.

 .

Ne-au lăsat ca bun temei

Moştenire, astea trei.

 .

Căci nici omul nu e om

Dacă n-a sădit un pom,

 .

Dacă n-are casa lui

Şi tot umblă ututui

 .

Sau de nu sunt lângă casă

Copilaşi să-i stea la masă.

 .

Altfel stă ca hăbăuc,

Străienel şi pui de cuc.

 .

Omule, să iei aminte

Că acestea-s datini sfinte

 .

Şi acum, în Primăvară,

Hai la treabă, bunăoară,

 .

În grădină ori livadă

Ba şi pe pruncuţi îi adă

 .

Să-i înveţi ca să-şi păstreze

Sufletul şi mintea treze

 .

Să nu caute, vezi bine,

Să dea cinstea pe ruşine.

 

 

 

MICII ECOLOGIŞTI

 

 

În grădină la bunicu’

Este-un prun, numit Voinicu’

 .

E de fapt, un corcoduş

Şi-i sădit lângă scoruş.

 .

Are frunzele zimţate,

Floricele parfumate

 .

E timid şi somnoros

Dar e cam morocănos.

 .

-Ia priveşte-l, frate dragă,

Parcă n-are pic de  vlagă.

 .

Ia să-l controlăm, jupâne

De omizile hapsâne.

 .

Auzit-am din pridvor:

Că ne cere ajutor,

 .

Năpădit, ca alţi copaci

De omizi şi de gândaci,

 .

Ba de-un roi de furnicuţe

Care şi-au zidit  căsuţe.

 .

Dar omizile, perfide

Nu-i mai lasă crengi valide

 .

Nici lăstarii viguroşi.

Asta-i. Sunt de boală roşi,

 .

Fiindcă dinţii lor, ca freze

Coaja vor să-i perforeze,

 .

Frunzele să-i devoreze

Până când devin obeze.

 .

De la rădăcină umblă

Pân’ la vârf şi burta-şi umplă.

 .

Crengi şi frunze tinerele

Ele strică, fiindcă-s rele

Şi aduc numai belele.

 .

-Ia să-l consultăm niţel,

Spune-ngrijorat Gigel.

Eu în corcoduş mă sui.

 .

Şi cu echipajul lui

Ei deretică, stropesc

Şi omizile stârpesc.

 .

Azi, ecologiştii gravi

Îngrijesc copaci bolnavi.

 .

Ei sunt bine instruiţi

Şi în munca lor vestiţi.

 .

Pun îngrăşăminte-apoi

Ca să aibă pruni de soi.

 

Iar lăstarii sănătoşi

Vor fi mândri şi frumoşi,

 .

Prune vor rodi, gustoase

Şi-om avea desert în case

 .

Corcoduşe gălbioare

Mărgeluţe lucitoare.

 .

Soarele ni le va coace

Pe la sfintele soroace

 .

Roşii, dulci ori acrişoare

Vor fi bune de gustare.

 .

Eu te rog, măi Voinicele,

Să-mi dai prune frumuşele!

 .

Ce mai tura, ce mai vura,

Vrem să ajutăm natura!

 

 

 

JOACĂ SERIOASĂ

 

Când o să înveţe, uf!

Spune puştiul cu năduf.

Cu gramatica, vezi bine,

Nu se joacă orişicine.

 .

-N-ai dreptate, frăţioare,

Că-ţi va fi folositoare

Şi-ţi va arăta perfect

Să vorbeşti, să scrii corect.

 .

Omul, de pe când se naşte

După vorbă se cunoaşte,

După  ce s-a străduit

A-nvăţat şi-a buchisit.

 .

De va şti să se exprime

Totdeauna foarte bine.

Poate deveni actor,

De ce nu şi orator?

 .

Şi-a vorbi e o ştiinţă

Se numeşte – ELOCINŢĂ.

Da-i şi-o artă mai subtilă

Ce e omului utilă.

 

O vei învăţa, copile,

Răsfoind un sac de file.

Dar de n-ai dicţionar

Îţi faci capul calendar.

 

 

 

CEZARINA ADAMESCU


%d blogeri au apreciat asta: