,,CĂRTICICA DE ŞASE ANI ”

 

AVENTURI ÎN NATURĂ. ORIENTARE TURISTICĂ

 

DRUMEŢIE SPRE COPILĂRIE

 

        -scenetă în versuri-

 

-Dragi  fetiţe şi băieţi,

Vreţi să deveniţi drumeţi?

Nu v-ar place să fiţi aşi

În natură cercetaşi?                                  

-Ce înseamnă drumeţie?

-Ooooo…dar toată lumea ştie.

Drumul  neobişnuit

C-un traseu prestabilit

Care, fiecare ştie,

Duce spre copilărie.

 .

-De o hartă e nevoie?

-Ne-a adus-o tanti Zoe.

Dacă ţinta ne-am propus

Ne-ndreptăm privirea-n sus.

Spre un deal împădurit.

-L-aţi zărit?

-L-am zărit.

-Haideţi, dar, la drumeţit.

 .

Cu rucsac, pantofi de sport

Pantaloni de treining (şort)

Şi tricouri în carouri.

-Ăsta da echipament.

-Evident.

 .

-E nevoie de o trusă

Învelită într-o husă

Ori suport melaminat

Am găsit-o imediat.

-Cine-o are? Petrişor.

Bună-i pentru ajutor.

Are spirt şi pansament

Vată, ace, unguent.

-Excelent.

 .

Hrană rece ne-am adus

Pentru când ajungem sus,

Dacă ni se face foame

Ciugulim pe-alocuri poame.

 .

Pe poteci, pe drum de munte

O pornim c-un ghid în frunte.

-Cum, deja aţi obosit?

Staţi un pic că n-am pornit.

 .

Cine se mai văicăreşte

Ori natura nu iubeşte

Nu va şti ce minunată

E pădurea fermecată

Plină toată cu poveşti.

Cum atunci să n-o iubeşti?

 .

-Ce mai ceată de pripas!

Spune unul mucalit.

-Ai greşit. Te-ai pripit.

Suntem ceată de voinici,

E adevărat cum zici,

Însă ceata noastră-acum

A pornit-o pe un drum

Repejor sau mai la pas,

Şi-o să facem şi popas.

Are-un fluier Maricel

Şi ne fluieră cu el

Ca arbitrul unui meci.

Deci:

Noi ne strângem bucheţel

Şi-o pornim spre-al nostru ţel,

Voiniceşte-n pas săltat

C-avem mult de colindat.

Suntem aşadar, turişti.

N-avem voie să fim trişti

Om – natură – împreună

Fac de-o viaţă casă bună,

Şi cu cântec, voioşie

Ne-ocroteşte, ne îmbie.

 .

Am găsit din întâmplare

Semne de orientare,

Pe copaci, vă spun precis

Că aici e drum închis.

Trebuie să ocolim

Şi atenţi un pic să fim

Ca să nu ne rătăcim.

 .

O săgeată-n cerc rezumă

Şi-nainte ne îndrumă.

Situaţi la pol opus

Răsărit dar şi Apus.

Însă unde e busola?

Scotoceşte-n rucsac Lola

Şi-o găseşte imediat.

-Unde-i nordul?

-L-am aflat.

Şi de unde am pornit

Până ce am poposit

Într-un luminiş frumos,

Cât am străbătut pe jos?

-O distanţă ne-a rămas

S-o străbatem deci, la pas.

 .

Nu simţim c-avem bagaje.

-Ce frumoase peisaje!

Am zărit pe cer doi nori

-Pân’ la ei ai vrea să zbori?

 .

Am ajuns în poeniţă.

-Să cântăm, spune-o fetiţă.

-Dacă tot cântaţi cu foc

Prindeţi-vă iute-n  joc.

 .

Prichindeii, cum li-e felul

Joacă-n horă „Alunelul”.

Se învârt, se răsucesc

Zburdă, râd şi chicotesc.

Se mai bat, se tăvălesc,

Veseli se rostogolesc.

Nimeni nu şopteşte-n barbă

Că-i rostogolit în iarbă.

Că la joc nu-i supărare.

Poţi să stai deoparte, oare?

Zarva mare e în toi.

Să ne-alăturăm şi noi.

 .

Stă să plouă. Nu-i nimic.

Ne-am cam speriat un pic.

Toţi copacii sunt umbrele,

Crengile ne-ascund sub ele.

Vom culege ciupercuţe

Zmeurică şi frăguţe.

 .

Păsărele-n codru cântă

Şi în triluri ne-nveşmântă.

Aerul e ozonat.

Totul, totu-i minunat!

 .

Pe o creangă-o veveriţă,

Numai ochi, numai codiţă

Tare nostimă priveşte

Şi pe toţi ne cucereşte.

Foarte iute e-n mişcare

Şi din creangă-n creangă sare.

O chemăm dar în zadar

Ochii ei uimiţi tresar.

 .

Un arici s-a pitulit

Sub un ghem de ţepi zburlit.

E ursuz, Mihai,

Dă-i pace

Fiindcă nu  vrea să se joace.

 .

Şi nici vreme nu avem.

Prichindeii-acum se tem

Merg din nou  cu gândul dus,

Că nu vor ajunge sus.

Obosiţi spre vârf adastă.

În sfârşit ei au sosit,

Fiecare-i fericit.

Iată-i cocoţaţi pe creastă.

Mulţumiţi cu toţii cântă

Cântecel de drumeţie.

-Vrei să ţi-l cântăm şi ţie?

Vântu-ncetişor adie.

Bine-i în Copilărie!

Ce mai tura, ce mai vura,

Tare îndrăgim natura,

Că ne face sănătoşi

Mai voinici şi mai frumoşi.

 

 

CEZARINA ADAMESCU

17 mai 2011


%d blogeri au apreciat asta: