-,, Carte cu eroi ca voi”

(concurs în versuri)

Prichindelul despre care

sună prima întrebare,

într-al Florilor Oraș

este cel mai buclucaș.

El și-a pus în gând s-adune

cel puțin trei fapte bune

pentru a-și vedea-mplinită

o dorință nerostită:

un magician anume

să-i ofere de îndată

o baghetă fermecată.

Și cu încă doi eroi

(un Împestrițat ca voi)

bun băiat dar cam uituc

să se spele pe năsuc)

și Bumbița cea cuminte

căreia-i căzuse-un dinte

(tocmai de aici, din față),

au plecat vâtej hai-hui,

într-o zi de dimineață

în Orașul Soarelui.

Alte semnalmente n-am.

Cine este?

(Habarnam)

De pe mica lui planetă

Un asteroid, se pare,

(o stea albă la culoare)

unde baobabii falnici

dau de furcă la localnici,

fără avion, rachetă,

doar pe-o rază de lumină,

a aterizat în tină,

pe-un ținut arid și sterp,

fără nici picior de cerb,

păsări, urși sau căprioare,

un micuț stăpân pe-o floare.

Astfel, puștiul, lucru cert

nimerise în deșert,

unde soarele e rege

și nisipul, se-nțelege.

Primul călăuzitor

fu un șarpe vorbitor

și o vulpe necăjită

că era neîmblânzită.

Ce ușoară întrebare:

(Micul Prinț e, cine oare?)

Poartă-n creștet o scufiță

iar pe alba ei rochiță

picurate-s flori de mure.

Taie drumul în pădure

la bunica, singurică;

nu-i e frig și nu-i e frică

nici măcar când domnul lup,

mai voinic ca ea la trup,

o-ntâlnește pe potecă

și cu pofta lui zevzecă

o descoase, o îmbie,

tremurând de lăcomie.

Cine-i fata din poveste?

Știți? Dacă nu, vă dau de veste

că-i fetița

cea cu (Roșie Scufița).

Altă fată, toată dalbă,

ochii negri, fața albă,

poartă o aleasă vină:

decât mama ei, regină,

mai frumoasă-i, mai zglobie.

Toată-mpărăția știe,

chiar oglinda buclucașă

a reginei prea trufașă

recunoaște adevărul.

Pe când maștera, cu mărul otrăvit

s-a pus pe fapte

și pornește de cu noapte

în pădure, la pitici.

Să ucidă, pe…ia ghici.

Hai, destul, sfârșiți cu sfada,

chiar pe:

(Albă ca Zăpada).

Ca să vezi și să nu crezi!

Singuri, trei zburdalnici iezi,

au rămas, trăgând zăvorul,

fiindcă mama lor, cu zorul

a plecat devreme-n piață

să le cumpere verdeață,

drob de sare, mălăieș,

tocmai de la târgul Ieși.

Însă lupul cel hain,

nărăvit la bun tain

merge la fierar în sat,

își ascute imediat

vocea lui de crâncen bas

să imite-al caprei glas.

Reușind prin viclenie,

să înșele, ca să vezi,

doi dintre ai caprei iezi.

Și văzând cumplitul chin,

iedul caprei cel mezin

cum ședea în horn pitit

s-a jurat ca negreșit

să-și răzbune frățiorii.

Aoleu! Mă trec fiorii!

Iar eroii, cine crezi că ar fi

decât: (Capra cu trei iezi)?

Ca să pună capăt glumei

Babei, iute-n vorbuliță,

se ivise gândul lumii,

numai cât o fărămiță.

Coborând pe-o adiere,

ori pe-o aripă de vânt,

ca un fulg, într-un cuvânt,

cât piperul, cât neghina

strecurată de vecina,

tot la fel făptura lui.

Parcă este, parcă nu-i.

Tare-i drag bătrânului,

iar bătrâna-l soarbe-n ochi,

să nu-i fie de deochi,

când rostește-o vorbuliță.

Nu cumva e…

(Neghiniță)?

Un băiat în lemn cioplit

de un meșter iscusit

prinde viață-n atelier,

însă aventurier,

o porni cu tot avântul

să cutreiere pământul.

Aventura foarte scurtă

fără veste o sfârși

iar poznașul nimeri

la balenă drept în burtă.

Să vedem dac-ați ghicit.

Stați că am uitat să spun:

el avea un suflet bun,

da-nvățase, oameni buni

să scornească la minciuni!

Câte una la tot pasul

ce făceau să-i crească nasul.

Îl cunoaște orișicine.

E…

(Pinochio) vezi bine.

Cine păcălește, ghici,

tot scoțând din pălărie

glume pentru-ntreaga lume?

E ghidușul Păcălici,

fiul hâtrului Păcală

neam de oameni șugubeți

care l-a cam tras pe sfoară

pe un alt vestit glumeț,

pe feciorul lui Tândală,

care-i și mai nătăfleț.

Ați ghicit că-i…

(Tândăleț)?

Tot așa, din auzite,

vă întreb să știu și eu:

ale cui sunt mai iubite,

din copilăria toastă, AMINTIRI?

Ghiciți pe dată. Dacă știți, vă dau un leu.

O să-l recomand chiar eu:

Nică-al lui Ștefan al Petrei,

ciubotar din Humulești.

nici nu poți să nu-l iubești

când după prichiciul vetrei

stă și traista-și golește

de-amintiri și de povești.

Jocu-acesta, dragi copii,

dacă vreți să-l continuați,

veți afla peripeții

cu eroii minunați.

Multe, multe bucurii

și speranțe ne-ar lipsi,

dac-acești eroi n-ar fi.

Nici nu s-ar mai povesti…


%d blogeri au apreciat asta: