-,,Poezii experiment” (fragmente din ,,CARTE PENTRU BUNICI ŞI PISICI”)

Această carte mică, se închină, de dedică, bunicilor mei necunoscuţi, pe care i-am pierdut înainte de a mă fi născut : Gheorghe, Olimpia, Filip şi Sonia, pentru carte zilnic mă rog şi am inventat acest dialog.

Sper să mă audă şi să mă răsplătească din Patria Cerească.

-Autoarea-

Moto :

Imaginaţia este şi ea biografie

-Aglaia Veterani-

ÎN CĂMĂRILE BUNICII

Astăzi, raită-au dat piticii

Prin cămările bunicii.

Unde, ca şi-n alte dăţi,

Fel de fel de bunătăţi

Stau cuminţi pe etajere :

.

Sticlele-n aliniere,

Cu dulceaţă de gutui,

Ori migdale amărui,

Borcănaşe de compoturi,

Biscuiţi ba şi pişcoturi.

De salcâm în floare – miere

Îmbiindu-i în tăcere.

.

Mai rezistă dacă poţi!

Aşadar, piticii toţi,

Care pe un scăunaş,

Care pe un butoiaş,

Ba chiar cineva pe scară

Uşile escaladară,

Iama dând cu toţi, buluc.

.

Dar să vezi aici bucluc!

Cum s-ajungă la bucate

Făr’ să fie deranjate

Ceapa, varza, castraveţii,

Murăturile, bureţii,

Ouăle, cartofii, hreanul,

Pătrunjelul, leuşteanul?

.

Şi atunci se socotiră,

Cinci minute se gândiră

Să-l agaţe, bunăoară,

Pe cel mic, de sus, de scară

Iar acesta să le prindă

Bunătăţile din grindă.

.

Dar când să termine treaba

Ce certară pe degeaba,

Fiindcă-n grabă răsturnară

Fructele uscate-afară.

Mai deretică de-apuci,

Că alunecau pe nuci.

.

-Ei, acum, ce vreţi răsplată,

Spuse buna, supărată.

Dacă nu eraţi poznaşi

Vă dădeam şi papanaşi.

.

Iar făptaşii, lucru cert

Au rămas fără desert.

MÂZGĂLICI

Gabriel, nepotul pici

E celebrul „Mâzgălici”.

Cu creioane, cretă, pixuri,

Ba şi snaks-uri, ba şi sticks-uri

El pictează uşi, pereţi,

E maestru, deci, ce vreţi?

.

Pe ferestre şi podele

Fantezistele modele

Care seamănă, vezi bine

Ghici cu cine?

.

Nici cu mine, nici cu tine,

Dar c-un roi de mici albine

Care caută un stup.

Şi deodată vine, zdup!

.

Cu buretele de mare

Din grădină, mama mare.

Cu o perie de paie

Ea tot freacă, răzuieşte

Şi pereţii văruieşte.

.

Capodoperele, treacă-meargă,

Se trudeşte să le şteargă.

Ca să stea cuminte-apoi

Ea îi dă creioane noi,

.

Acuarele şi hârtie

Să lucreze, să picteze,

Ba să mai şi inventeze, noi subiecte,

Cam o mie,

Dintr-a lui copilărie!

.

BUNICA ŞI POVEŞTILE

-Câte TONE de poveşti

ştii bunico?

-Câte stelele cereşti

Maricico…

.

-Şi unde le depozitezi?

Poţi măcar să vizitezi

Camera ce le ascunde?

Spune-mi, oare pot pătrunde

În această lume veche?

.

-Asta-i floare la ureche!

Numai că la uşi, de pază

Stau piticii şi veghează

Să nu vină hoţi să fure,

Să le-ascundă în pădure,

Sub copaci, ca pe comori

Sau să le azvârle-n nori

Şi să cadă meteori.

Căci atunci nu vom mai şti

Nici cânta, nici povesti!…

.

PUICA

S-o cunoaşteţi, neapărat,

A, ochelarii i-am uitat.

De la ei doar a-nceput

Şi povestea ce am vrut

Astăzi s-o istorisesc.

.

Ochii Puicii, slabi şi mici

Ca şi ochii de pitici.

Dar cu ochelari, vezi bine

Nu se face de ruşine.

.

-Unde-s, buno, ochelarii?

Să-şi găsească proprietarii?

Ochii Puicii, azurii

Precum ochii de copii

.

Tare-s neajutoraţi

Vreţi copii s-o ajutaţi?

-Hai să-i căutăm şi noi

Prin cearceafurile moi,

Pe sub perne cu arnici.

Unde pot să fie, ghici?

.

Ochelarii au rămas

De alaltăieri pe nas.

Puica-i caută cuminte

Noi ne amuzăm, pe cinste…

.

POVEŞTI DE SPUS BUNICĂI

Copile, să-mi spui o poveste,

Se roagă bunica Zamfirica.

Căci dacă tu-mi povesteşti

Eu adorm

Şi nu mă mai doare nimic.

.

Are insomnii sărmănica

Şi-o doare şi capul.

Seara, ia hapul

Se sprijină-n pernele moi

Şi-aşteaptă apoi.

.

Pas de inventează fără veste

-o poveste –

Căci mi-e milă de ea.

Şi-apoi şi dumneaei îmi povestea

Când eram mai micuţ

Câte-un basm drăguţ

Care niciodată nu ştiu

Cum se termina, şi tot aşa…

.

-Bine, bunică, dar dacă

N-adormi imediat

Chem doctorul şi treci neapărat

La injectat…

.

„A fost odată un băieţel

c-o bunică model.

-Top model? – strigă bunica

Speriată de posibilitate

Dar nu-i displace ideea,

c-aşa-i de când lumea femeia…

.

-În poveste, se poate.

Deci, era model,

Şi se gătea în chip şi fel.

Îşi făcea cocuri înalte

Prinse-n spelci

De parcă-n părul ei

Erau zeci de melci.

.

Purta fuste cadril

Din octombrie până-n april.

Tocurile înalte nu-i lipseau,

Căci mai înaltă cu mult o făceau.

Bluzele erau ecosez…

-Cum, şi eu ce mai tricotez?

Întreba bunica aproape adormită,

Cu vocea de vată.

-Tu ai să tricotezi mâine

O poveste adevărată,

Spuse nepotul

În timp ce bunica,

Sforăia cu gura întredeschisă,

Uşurel,

Un fuior subţirel

Să-mpletească, încai,

Câteva coame de cai.

.

S-o-nvelim şi să n-o trezim,

Poate aşa şi noi adormim…

CEI MAI MICI VOINICI

Eu am invitat aici

Azi, o droaie de pitici

Care-s cei mai mici voinici

Dar veni-vor oare, ghici?

.

Nu-s pitici că n-au crescut

Ori în basme s-au pierdut,

Ci sunt ţânci de patru ani

Fetişcane, băietani.

Numai ochi, numai urechi,

Vin pe rând, perechi, perechi.

Auzit-au din vecini

Cum că niscaiva maşini

.

Pregătite-s de plecare

Ori la munte, ori la mare.

Hai şi noi şi hai şi voi,

Îmbrăcaţi în straie noi

.

Şi cu ochelari de soare

Fiindcă marea-i o splendoare.

Nici la munte, am aflat

Nu-i vreun loc de lepădat.

.

Dar mai bine, să se ştie,

Haideţi în Copilărie!

Că-i cea mai frumoasă ţară

Poţi s-opreşti în orice gară.

.

Însă faptu-i uimitor

Gara amintirilor

Este cea maia primitoare

Şi nimic nu te mai doare.

.

Gara asta-i minunată

Trenuri trec, mai multe-odată

Dacă eşti bolnăvicios

Ea te face sănătos.

.

Uiţi de griji şi uiţi de toate

Când COPILĂRIA bate

Într-a uşii inimioară

Asta zic şi eu că-i gară!

.

CU MÂŢA-N SAC

Poftă de băut, cât şapte

Şi mustăţile de lapte

Ba i-a curs şi pe lăbuţe

Încălţate-n şosetuţe.

.

Vangheluţă-i ghiftuit

Căci s-a autoservit.

Ba a lins chiar şi borcanul

Şi-i sătul până la anul.

.

Anul lui Vanghele este

Până mâine, ca-n poveste.

Căci în basmul diafan

Ziua-i lungă cât un an.

.

Iar cotoiul de temut

O s-o ia de la-nceput

Cu furatul pe la oale

De rămâne of şi jale

În cămară la matale.

.

Nu-i dreptate-n lumea asta,

Căci Vanghele-i ca năpasta.

Jur că am să-i vin de hac

Şi-am să-l prind cu mâţa-n sac!

.

Cum şi pe cocoş, copii,

L-am prins cu…găinării!…

PICTORUL VANGHELE

Când i-e sete bea sifon

Mestecă piramidon

Şi răspunde, după toane

Chiar la două telefoane.

.

După ce-a dansat la bal

Pe acoperiş şi-n pod

Şoarecii pândind cum rod

Linge praf Extraveral.

.

Gustă chiar puţin şerbet

Sare scurt pe şevalet,

Şi cu ghearele schiţează

Tot ce Puica-apoi pictează…

.

Este un motan artist

Desenează-n stil cubist

Linii drepte, linii curbe,

Fiindcă pictor e de urbe.

.

Vede blocuri, aţi ghicit,

Cât cutia de chibrit

Şi îi vine mură-n gură

Un „desen după natură”.

.

L-aţi recunoscut, căci el e,

Ochi aprinşi ca două stele,

Motănelul zis Vanghele…

.

PUICA ŞI NEPOTUL

-Puica n-a avut copii.

-Te întreb de unde ştii?

-Iaca ştiu, şi-o ştiu chiar toţi,

Are-o droaie de nepoţi

.

-Nu-i bunica ta şi-a lui?

-E bunica nimănui.

.

-Dragă Puica, iată-ţi spui că

Semeni cu o păsăruică.

Numai păru-ţi coliliu

Parcă-i nins cu-argintul viu.

.

-Vrei să fii bunica mea?

O întreb. Nu zice ba,

Ci surâde subţirel :

-Vin la buna, dragul meu…

Merit eu un nepoţel,

Frumuşel şi-aşa deştept?

O, de când, de când te-aştept!…

.

DESPRE BUNICI ŞI PISICI

Puica este o bunică

Puişor e-un motănel.

Dar bunica, sărmănică

Nu mai poate după el.

.

Ca să-i intre Puicii-n graţii

Cotoşmanul roşcovan

Execută acrobaţii

Fără să îi cear-un ban.

.

Blana lui Chiţ-Chiţ s-o roadă

Salturi face la trapez;

Când se-nvârte după coadă

Parcă e un titirez.

.

Cotoşman şi plictisit

Puişorul Puicii

Când se-aşterne pe dormit

Sforăie ca turcii…

.

JOCUL DE-A BĂTRÂNEŢEA

Mucenici pe sfoară-s oare,

Ce stau smirnă în picioare?

88 sunt anii ei

-Dă-mi şi mie patru, vrei?

.

Şi cu patru ce-s ai mei

O să fac vreo opt din ei.

Mai îmi trebuie doar opt

Ca să fie pomul copt.

.

Am aproape vârsta sa

Şi-s mai bucuros aşa.

Însă, asta-i frumuseţea

Eu mă joc de-a bătrâneţea.

.

Părul alb mi-l fac şi mie,

Şi o barbă colilie,

Cu făină alburie.

Un costum îmbrac frumos

Ca să fiu mai serios.

.

Ieri am dat un telefon

Şi mi-am comandat baston.

Ochelarii stau să-mi pice

Pe mustăţile pitice.

.

O, de când, de când aştept

Să devin mai înţelept,

Dar aşa cum sunt acum

Sper ca vrăbiile-n drum

Ce se scaldă cu alai

O căldare de mălai…

LUMINĂ DE NEA

Îi râd ochelarii bunicii

Şi de atâta râs aburesc

Sau lacrimi sunt pentru voinicii

Nepoţii cei dragi care cresc?

.

Lumină de nea are-n păr

Lumină de nea şi-n cuvinte

Şi poala-i miroase a măr

Domnesc din grădinile sfinte…

.

La piept ea ascunde comori

Mai scumpe ca-n lada de zestre,

Şi-n suflet îi cântă viori

Pe-arcuşuri subţiri de poveste…

.

UN BUNIC CÂT DE MIC

Cât ar fi şi-ar fi de mic

Trebuie să ai bunic.

Un bunic sau o bunică

Moşnegel sau moşnegică.

.

O băbuţă şi-un băbuţ

Numai bun de bunicuţ.

.

-Bine, dara eu n-am de leac,

Că-s plecaţi de-acum un veac.

Cine vrut-a să-i grăbească

Sus, în Patria Cerească?

.

De-am să plec acolo-odată

Am să-i întâlnesc pe dată

Mi-or ieşi-n întâmpinare

Şi ne bucura—vom, oare?

.

-Sigur cam să-i recunosc

Întrebarea-i fără rost.

.

-Însă, dacă-s ei, cum ştii?

-Doar după fotografii,

Palide, imagini şterse

Din albumele diverse.

.

Mă întreb, că nu sunt prost

Ce-ar fi fost dac-ar fi fost?

.

Nu cred că le-ar fi ruşine

Să se laude cu mine

Şi la toţi să mă prezinte

Că sunt bun şi sunt cuminte.

.

Şi atunci mă prinde-un jind

De-orice om ce-l văd albind

Şi când mă învinge-o milă

Eu îi reînviu în filă.

.

Şi-mi închipui că sunt ei,

Dragii, bunicuţii mei…

.

CEI PATRU BUNICI

-Ce-ai putea mata să zici,

Că eu am patru bunici?

Între ei s-alegi nu poţi

Îi iubeşti la fel pe toţi.

.

Mama mare, tata mare,

Cei mai scumpi bunici sub soare.

Cum s-au întâlnit aici

Între file cu pisici?

.

Mama mică, tata mic,

Tot bunică-s şi bunic.

Fiindcă-i am, eu mă socot

Cel mai norocos nepot.

.

Mama mamei, tatăl tatei

Mama tatei, tatăl mamei,

Vi-i prezint pe arătate

Căci sunt plini de demnitate.

.

Câteodată o fac lată

Şi mă ceartă toţi deodată.

Dar şi când m-alintă toţi

Nu e altu-ntre nepoţi…

.

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: