-,,Angeliada – A doua carte cu îngeri” (fragmente)

DEDICAŢIE

Scriitoarei MARTA COZMIN, care prin basmele

scrise pentru voi, s-a copilărit toată viaţa iar acum

îi face pe îngeri să zâmbească şi să se copilărească.

(C.A.)

Moto:

Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. (Dar puţini

dintre ei îşi mai aduc aminte.) Aşa că fac această

îndreptare.”

-Antoine de Saint-Exupéry

CUVÂNT DE-NCEPUT SPUS ÎNTR-UN MINUT

Dragi copii, nu zăboviţi

fiţi cu toţi bineveniţi

dacă inima vă lasă

în poveste ca-ntr-o casă.

Ia pofiţi şi vă-nfruptaţi

pe-ndelete să gustaţi

din Cuvânt ca dintr-o pâine

pentru azi şi pentru mâine.

Veţi găsi aici trecute

lucruri care să v-ajute

să-L iubiţi pe Dumnezeu,

pun chezaş cuvântul meu.

Pilde şi povăţuiri,

ca şi despre „fericiri”,

noutăţi din lumea mare

şi răspunsuri la-ntrebare.

Despre cum să vă purtaţi

să primiţi dar şi să daţi

tuturor iubire sfântă

care sufletul încântă.

Cum să practici tu virtuţi

pe aproape să-l ajuţi,

pe cel slab să nu-l mai cerţi

şi din inimă să-l ierţi.

Să ai milă de sărman

şi să-i dai câte un ban.

Pe orfan să-l preţuieşti;

doar aşa frumos să creşti.

Toate aceste sfaturi drepte

sunt nespus de înţelepte.

Dragi copii, ca să închei,

eu vă spun : micuţii mei,

ascultaţi-i pe părinţi

luaţi modele de la sfinţi

care-s pildă-n ascultare

în virtute şi răbdare

şi au fost copii ca voi.

Haideţi să-i urmăm şi noi.

Aşadar, nu zăboviţi

cartea iute răsfoiţi.

Vreau acum ca negreşit

să vă spun : „Bine-aţi venit!”

Să vă dau la toţi bineţe

c-un noian de frumuseţe.

Să păşiţi uşor pe file

şaptezeci de nopţi de zile

să primiţi printre cântări

numai binecuvântări

de la Domnul, de la sfinţi

să vă luminaţi la minţi.

Iar pe orice mic creştin

îl salut cu drag. AMIN!

CARTEA CĂRŢILOR

Cartea Cărţilor ne spune

şi ne-nvaţă lucruri bune

despre oameni înţelepţi

buni la inimă şi drepţi

care neîncetat, din greu

l-au slujit pe Dumnezeu

ei având ca mulţumire

Sfânta Domnului Iubire.

Despre robi şi slujitori

şi de Domnul iubitori.

Oameni care s-au jertfit

şi pe Tatăl L-au iubit

luminaţi de Duhul Sfânt.

Pe Mântuitorul Viu

Sfântul şi Cerescul Fiu,

care-n om s-a întrupat

Dumnezeu adevărat.

El – născut dintr-o Fecioară

pe o cruce-a vrut să moară

pentru-al nostru greu păcat

şi apoi a înviat.

Cartea vă mai spune, deci,

cum e să trăieşti în veci,

Raiul să îl stăpâneşti,

fericit să nemureşti.

Despre unii sfinţi asceţi,

de-mpăraţi şi de profeţi

şi de mari Judecători

care au făcut dreptate.

Povestiri adevărate

ce-n versete sunt legate

şi-n capitole de cărţi

împărţite-n multe părţi.

Dar ne-nvaţă, vă spun eu,

cum să ne ferim de rău.

Să nu săvârşim păcat

când ne-aşternem pe jucat,

lucruri mult folositoare

şi poveţe-nălţătoare.

Dacă totuşi ai greşit

lucru rău ai săvârşit,

să mărturiseşti îndată

vina şi va fi iertată.

Când o vină ispăşim,

ne albim, ne curăţim

şi-ngeraşi la căpătâi

vin ca-n ziua cea dintâi

după cum ne-au fost meniţi

ca să fim neprihăniţi.

Cartea ne învaţă anume

cum păcatul intră-n lume

brusc sau chiar pe nesimţite

şi pe căi neauzite.

Cum în trup se furişează

dacă mintea nu e trează,

sufletu-l schimonoseşte

şi apoi ţi-l jefuieşte

şi îl vinde celui rău

depărtat de Dumnezeu.

Însă poţi să te salvezi

dacă-n Domnul ai să crezi

şi nădejdea ai să-ţi pui

numai în iubirea Lui.

COPILE,

Atât de mult te iubesc

că mă-mpoezesc,

fără sarcasm

mă fac de basm

şi fără veste

devin de poveste.

Cu un descântec

mă fac de cântec,

apoi pe loc,

mă fac de joc…

Jocul de-a poazna,

parc-o iau razna

de fericire pătruns.

Şi n-ar fi de-ajuns

Mă descreţesc, întineresc,

mă copilăresc,

în-ne-mu-resc,

ca un ecou

mă nasc din nou.

Eu asta îs :

şi pentru tine

mă fac de râs,

dragule-drag,

puiule-pui,

pe-o scară de vis

la ceruri mă sui

şi nu ştiu ce să mai fac

să-ţi fiu pe plac,

în aste file,

dulcele meu,

dragă copile…

ÎNGERI DE STRAJĂ

Într-o zi când pământul

se-nvârtea pe jumătate

în jurul soarelui, pe scăpătate,

apăru, pe nepusă masă

luna, neobişnuit de frumoasă,

palidă, ca întotdeauna

cu stranii umbre pe chip.

Tocmai atunci trecu

prin dreptul ei o stea,

care atunci se năştea,

între stele, duium.

Cine s-o bage în seamă?

Oricum, steluţa era semn

că se născuse un prunc undeva.

Dar unde? mă va întreba cineva.

Să mergem să-l căutăm pe pruncuşor

să-i spunem că are în cer

un îngeraş păzitor.

El încă nu ştie, că-i mic

că nu trebuie să se teamă de nimic.

şi îngeraşul, veşnic cu inima trează

o să-l aibă în pază,

ferindu-l de rele şi de nevoi

aşa cum vă fereşte pe voi,

Îngerul vostru, pe fiecare,

numai să-i adresaţi o chemare.

O rugă, un gând

şi-o să vină imediat pe aripi de vânt

călătorind ani-lumină

să vă facă viaţa senină.

Ce spuneţi, ştiţi vreo rugăciune

pentru aşa înger anume?

Dacă nu, haideţi repede să învăţăm

şi cu glasuri suave s-o înălţăm.

Nu rupeţi, vă rog, acea vrajă

dintre voi şi îngeraşul de strajă

şi nu-l alungaţi prin fapte nedemne

pe acel ce vă arată bunăvoinţă şi semne

de iubire şi de prietenie.

Cine ştie?

Atunci, cu priinţă,

cu răbdare şi îngăduinţă

paşii vi-i va coduce la Cel

ce-i pentru voi, ultimul ŢEL.

SFINŢII

Dumnezeu ne-a dat în dar

Sfinţi trecuţi în calendar.

Sfinţii, acesta-i rostul lor

sar degrabă-n ajutor :

nici n-apuci să-i strigi pe nume

că se-nfiinţează-anume

la momentul potrivit

şi te-ntreabă : „Ce-ai păţit?”

Dacă-i rogi să-ţi dea un sfat

imediat ţi l-a şi dat.

Să te sprijine, ai vrea

ca să realizezi ceva.

Ce mai vorbărie multă,

imediat te şi ascultă.

Dacă-i spre folosul tău,

ei te vindecă de rău.

Fiindcă sunt nespus de buni

fac neîncetat minuni.

De-aia-i bine să-i cinstim

neîncetat să-i preamărim.

Însă, mai presus de ei,

şi de toate, dragii mei,

adoraţi-L tot mereu

pe slăvitul Dumnezeu.

Dumnezeul Întreit

ce nespus ne-a mai iubit.

Şi pe Maica Preacurată

cea de Dumnezeu lăsată

ca să-L nască-n lume viu

pe Iisus Hristos ca Fiu.

CERCEI DE VORBE

De prin sarici, de prin torbe

vă aduc cercei de vorbe

să le puneţi la ureche,

ca pe vişine, pereche.

Vă mai scot din pălărie

minunată jucărie,

alfabetul românesc

taina lui v-o desluşesc

să deprindeţi pe-ndelete

literele-n cete-cete

şi vocale şi consoane

pentru când vă va fi foame,

de cunoaştere şi har;

preţios, de suflet dar

ce ni l-au lăsat părinţii

după iscusinţa minţii.

CUM SĂ FII IUBIT

Şi la rău dar şi la bine

tu iubeşte pe oricine.

Fii smerit şi generos

peste poate de milos.

Fii prieten credincios

devotat şi respectuos,

înţelegător şi drept

chiar cu cel ce e nedrept.

Pe cel rău nu-l judeca

chiar de tu nu eşti aşa.

Fii supus şi-ascultător

simţitor, prevenitor,

silitor la-nvăţătură

şi pe nimeni să n-ai ură.

Să nu spui : „Nu pot s-ajut”.

În virtuţi fii neîntrecut.

Dacă tu aşa vei fi

Dumnezeu te va iubi

căci El judecă şi-ndreaptă

după inimă şi faptă…

Sufletul să-ţi fie chiar

un frumos mărgăritar

dăruit cu bună ştire

pildă de milostivire

cum a fost spre-al tău folos

Dumnezeu Iisus Hristos,

care te-a răscumpărat

şi de vină te-a spălat.

ROAGĂ-TE

Roagă-te că nu e greu

azi pentru tăticul tău

roagă-te pentru măicuţa,

pentru biata bunicuţa

şi pentru bunicu-anume

care au plecat din lume.

Să te rogi şi pentru fraţi,

de-s acasă, de-s plecaţi,

să se-ntoarcă sănătoşi.

Roagă-te pentru strămoşi,

roagă-te, c-aşa se cade

pentru unchi şi pentru dade,

pentru ţara ta cea dragă

şi pentru planeta-ntreagă.

Ca duşmanii să se-mpace

Domnul să ne ţină-n pace

şi uniţi, întreg poporul

să-L urmăm pe El – Păstorul.

CASA DOMNULUI

Vatră e – de rugăciune

pentru sufletele bune

şi nespus e de frumoasă

ca o tânără mireasă,

cu iubire-mpodobită

şi cu haruri dăruită…

De creştini e venerată

ca o Maică-adevărată;

însă mai presus de fire

e iubită de-al său Mire.

Dintre toate-i mai presus,

Casa Domnului Iisus.

El acolo locuieşte

pe altar şi se jertfeşte

cu-ndurare şi iubire

pentru-a noastră mântuire.

Să-i aducem slavă Lui

chiar în Casa Domnului.

LA MĂNĂSTIRE

Nicăierea n-am aflat

locuşor mai minunat

ca o sfântă mănăstire

loc de taină şi iubire.

Nu e tihnă mai aleasă

nicăieri, mai reculeasă

cum e liniştea-n grădină

la un schit, de haruri plină.

Peste liniştea de-afară

rugăciunea se-nfăşoară

în parfumul de tămâie

şi din creştet în călcâie

te cuprinde, te-nfioară

în acorduri de vioară.

Vin domol la ceas de taină

şi monahii cu-a lor haină

sfântă şi neprihănită

să se-nchine la lumina

unui muc de lumânare.

Peste tot pluteşte-o boare

inefabilă şi sfântă

iar călugării îi cântă

Domnului dintr-o Psaltire.

Şi cu pace şi iubire

toţi ca la un semn se-nchină.

Uite-o rază de lumină

de pe tâmpla de icoană

se coboară, diafană,

cade strălucind pe feţe

palide şi lunguieţe

de monahi tăcuţi, smeriţi

şi de Domnul ocrotiţi…

RUGĂ DE SEARĂ

Ia-mi sub mantia-ţi uşoară

dulce Maică, pruncii-n seară

că-s trudiţi şi somnoroşi

fă-i smeriţi şi fă-i pioşi.

Dulce vântule, îmbie-i

cu viorile câmpiei

şi cu trilul ciocârliei.

Cu un şipot de izvoare,

glasuri de privighetoare

şi-o neprihănită floare

ori un susur, ori alin

scurs dintr-un potir de crin.

Cum o apă fermecată

izvorăşte-nfiorată,

tot aşa, în freamăt dulce

duce-mi pruncii să se culce.

Adormeşte-i c-un surâs

căci fără prihană îs.

Cheamă îngerii la pat

să le-aducă somn curat.

Numai vise luminate

cu parfum înmiresmate.

Şi-n această pace-adâncă

Domnul să le fie stâncă,

fiindc-aşa,în zori de zi

mai frumoşi se vor trezi…

MIRESME DE POVESTE

Ce mireasmă, ce parfum

din senin iscat, din fum.

E-un parfum îmbietor.

de poveste-mi vine-un dor

ca un val năucitor,

dintr-un timp fără pereche

ce-mi pătrunde în ureche

şi în piele prin toţi porii.

Capăt cum să pun candorii

şi tristeţii ce-mi cuprind

inima şi mintea-n jind?

Ştiu. Mă-ntorc din nou în vreme

la desaga cu dileme

la suavele mirări

şi ingenui întrebări

când aveam ca griji de-o zi

ce poveşti vom mai citi,

cât ne vom îmbogăţi

cu aceste vechi comori

ca năstruşnici cititori

şi viteji căutători

prin meleag de vis şi faptă

doar cu vorbă înţeleaptă.

APA TĂMĂDUITOARE

Cât e lumea-n lung de mare

ba şi-n lat, în depărtare,

nu se află bunăoară

o mai limpede şi clară

apă, decât apa sfântă

care pâinea o frământă,

care setea potoleşte

şi îţi dăruieşte peşte.

Apa ce pe trup te spală

şi te vindecă de boală.

Fii curat, căci doar aşa

ai să fii frumos mata…

RUGĂCIUNE

Doamne, cât aş fi de mic

ştiu că mă iubeşti un pic;

mă iubeşti şi mă asculţi

mă distingi dintre cei mulţi

şi ţii minte, buni şi răi

pe toţi copilaşii tăi.

Mă închin adânc şi zic :

am o mamă şi-un tătic,

o pisică şi-un arici

iar în cer am doi bunici.

Tu desigur i-ai văzut

şi pe loc i-ai cunoscut,

că deşi-i nemărginit

cerul este străjuit

de arhangheli, serafimi,

îngeri mici şi heruvimi

care au în pază bună

pe toţi drepţii împreună.

Eu Iisuse, tare-aş vrea

să te rog acum ceva :

să-mi trimiţi, când mi-este dor

îngeraşul păzitor

cu veşti bune, aşadar,

ca să ştiu şi eu măcar

despre-ai mei din moşi-strămoşi

de-s bolnavi, de-s sănătoşi.

Fiindcă eu mă rog mereu

Pentru ei la Dumnezeu;

cum o duc acolo toţi

şi de-s mândri de nepoţi

de copiii cei rămaşi

să le-aducă-n dar urmaşi…

O SCRISOARE NEOBIŞNUITĂ

Ce i-aţi scrie lui Iisus

dacă i-aţi trimite o scrisoare?

Nu vă fie teamă că e inflaţie

şi nu va ajunge la destinaţie

costul fiind ridicat şi distanţa enormă.

Dacă n-aţi aflat, există un mod

ca-n timp record depeşa s-ajungă

chiar la Domnul în mână;

nu o lună, o săptămână,

nu după câteva zile şi nopţi

ca la Poşta Română.

Copile, mergi la icoană

şi cu mânuţa mângâie-o pe obraz

pe Măicuţa şi roag-o fierbinte

să-i înmâneze rândurile sfinte.

Să le scrii frumos, spre înserare,

la ceas de lumânare.

Să compui această scrisoare

cu rânduri tremurătoare,

pe care le-ai ticluit în taină,

atunci când nimeni nu te-a văzut,

nu te-a auzit. Ea o să mijlocească negreşit

şi cu dragoste nefirească,

pentru ca misiva ta să ajungă

în Patria Cerească.

Şi, bună precum o ştim

ne va-ndemna cu credinţă să fim

iar după o pioasă aşteptare,

tot ea ne va-nmâna răspunsul la scrisoare.

Şi nici nu bănuieşti ce răspuns minunat

o să primeşti.

Până atunci, lasă treburile lumeşti

şi scrie-I lui Iisus că-L iubeşti!

FLORI DE SFINTELE FLORII

De Florii sunt flori cu mii

şi pe pajişti şi câmpii

cu rochiţe fistichii

din mătasea unor broaşte

fiindcă vine Sfântul Paşti.

Tare i-a plăcut mămicii

de Rochiţa Rândunicii.

Şi a pus în capul mesei

Floarea albă a Miresei.

-Uite, am adus colea

şi un lujer de lalea

şi-un buchet de lăcrimioare

pentru gingaşe fecioare.

La visare te îmbie

liliac şi iasomie.

Cu o adiere fină

de parfum şi de lumină

vine-n preajma somnului

Mâna Maicii Domnului

şi te mângâie pe gene

pe obraz şi pe sprâncene…

Vine-apoi cu trena sa

floarea de Nu-Mă-Uita…

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: