-,,Carte caleidoscop”

Cartea e o gazdă bună.

Pentru noi cu sârg adună

un cocteil cam amuzant:

ceai de râs de elefant,

o cafea de poezie.

-Dă-mi, te rog frumos și mie!

Limonadă pentr-o mie

și-ncă una de povești

și dulceți de glume-n cești.

Bunul va găsi, se știe,

pipa lui cu fantezie.

Pentru buna, ochelari

de țesut cuvinte mari.

În bundiță la mătușa

stau legendele cât ușa.

Însă unchiu-n loc de hituri

știe fel de fel de mituri.

Din Olimp sau din Parnas

care nu-i ajung la nas.

Că deși le-a învățat

el aproape le-a uitat.

Pentru cei din grădiniță

ghicitoarea-i drept alviță.

Celor mari, povestea-ntreagă

parcă-i un ulcior cu bragă.

O caleașcă-acuma trece

c-un butoi cu bere rece

pentru toți povestitorii

care au trăit istorii.

Pentru tatăl meu, Poetul

n-a rămas decât sonetul.

Cine-mi spune un rondel

îi dau premiu un cercel.

Niște mici vocabule

vor sa fie fabule.

Sub ferestre cu creneluri

tubaduri rostesc pasteluri.

Iar un menestrel cu lyra

exersează-acum satira.

Parc-am fi la cabaret

cu halva și cu șerbet.

Și cu jocuri distractive

pentru voi, interactive.

-Vreau ceșcuța cu lichior

cu aromă de umor!

ști, costume, carnaval

nu cumva e mare bal?

La castelul cu domnițe

unde clovnii-ncurcă ițe.

Nu e bal, e un concurs

”Cine prinde timpul scurs?”

Hai să mergem să dansăm

bunătățuri să mâncăm.

-Nu mai sta ca o momâie

gustă zeamă de lămâie

cu piper și cu urzică

într-o epigramă mică.

Fiindc-am coborât din tren

Merg să caut un catren.

Ție-ți fac favoritism

și îți dau un aforism.

Poate vrei și-o cugetare

delicioasă, drept gustare?

Deși nu mai e la modă

pot să-ți dăruiesc o odă.

Sau un imn maiestuos

care e mai serios.

-Vreau un strop de chihlimbar

într-o cupă cu nectar

și-un descântec

dar cu cântec

ca să nu mă umflu-n pântec.

-Vai de păcatele mele,

eu mă umflu doar în piele.

Fiindc-a căpătat migrene

un curcan se umfă-n pene.

C-un cocteil din ou de struți

munții poți din loc să-i muți.

Fiindc-afară e cam moină

o să ascutăm o doină.

-Tanti autoare, adă

și-o frântură de baladă!

O baladă și-o idilă

să citesc filă cu filă.

-Cartea asta-i fermecată,

zise-atunci în șoapt-o fată,

fiindcă-ncepe, ați ghicit

foarte neobișnuit.

Nu cum știm: ”A fost odată,

ci-ntr-un chip mai fericit,

ca să știm ce ne așteaptă

spune deci: ”Va fi odată…”

Și-ncă-o dată, și-ncă-o dată

cum așa n-a fost vreodată.

Am găsit-o într-o sticlă

sigilată cu un dop.

Are evident și-un scop.

voi îl veți descoperi

dacă o veți răsfoi.

Ca să vă distrați, e scopul

Urmăriți : CALEIDOSCOPUL!

1 iunie 2008


%d blogeri au apreciat asta: