-,,Jocuri, jocuri”-poezii interactive

DESENEZ

Ştiu să fac păpuşi frumoase

Ştiu să desenez şi case,

Ştiu planta copaci pe stradă

Ştiu să fac vapoare-n radă.

Ştiu cum zboară porumbeii

Întrecându-se cu zmeii

Cum arată-n floare, teii,

Ştiu să dăruiesc o floare

Mamei când e sărbătoare.

Şi-alte lucruri minunate

Din natură adunate

Eu pe rând le inventez

Când încep să desenez…

MEŞTERUL

Meşter mare e Georgică

Ziua-ntreagă drege-strică.

Toate scaunele-n casă,

Un dulap, ba chiar şi-o masă

Însemnate sunt de cuie

Parc-au căpătat cucuie.

Trage scânduri la rindea

Geamuri, uşi, abia, abia

De mai scapă câteun lemn

Fără nici un fel de semn.

La al tatălui îndemn

Şi-a făcut un strung de lemn.

Ziua-ntreagă-n atelier

Drege-strică un cuier.

Meştereşte-acum cu spor

Motoraşul la tractor.

Macaraua s-a stricat

De atâta încărcat

Dălţi, ciocane, cleşti şi sârme

Ca să ţină loc de cârme.

Dar deodată, basculanta

Nu mai vrea să urce panta.

S-a oprit fără pricină

Iar acum zace-n tină

Fiindcă meşterul pitic

Se mai odihneşte-un pic,

Gust-un sandviş : unt cu pâine

Şi : la lecţii pentru mâine!

JOCUL OMONIMELOR

Pot să vă fac o destăinuire ?

Tot am chef de tăifăsuire;

Aşa că veniţi repede

Împrejurul acestui fotoliu comod

Şi-o să aflaţi, sigur un mod

De-a scăpa de plictiseală

Când afară nu-i vreme de hoinăreală.

Am să vă învăţ un joc

Care se joacă stând pe loc

Oriunde vreţi voi,

Pe fotoliu, pe covor,

Sau pur şi simplu, în pridvor.

Iată : se propune un cuvânt

Cum ar fi de pildă : vânt,

Iar tu, ce mă asculţi

Trebuie să descifrezi

Înţelesul,

Mai pe scurt să sugerezi

Şi să faci cum face vântul

Răscolind întreg pământul

Primăvara, pe câmpii.

Sau să şuieri şi să fluieri

Când se-apropie îngheţul.

Asta într-un timp record.

De acord?

Însă uneori există

Înţelesuri, două-trei

Sau mai multe, dacă vrei,

Le încerci atunci pe toate

Pe gândite,

Jumătate pe ghicite,

Dar prin semne,

Nu prin vorbe sau desemne.

Să luăm cuvântul : toc.

Foloseşti la scris un toc,

La pantof ai înc-un toc,

Toc la un pistol de joc,

Uşa are înc-un toc,

Ochelarii se-odihnesc

Tot în toc când nu citesc.

Tu dezvoltă mai departe,

Tot cu-aceleaşi nume, adică,

Omonime, va să zică.

Jocul are şi-un revers,

Poţi să-l joci în sens invers:

Dacă un copil sau doi

Sugerează astfel gândul,

Ceilalţi găsesc cuvântul

Potrivit şi cu temei.

Hai, încearcă, dacă vrei.

Eu îţi spun . aşa un joc

Nu-i plictisitor deloc…

HAI LA TEATRU!

Unu, doi, trei, patru,

Hai să facem un teatru.

Un teatru de păpuşi.

Când? Curând. Acuşi, acuşi…

Iute-un loc să căutaţi

Unde-o scenă să-njghebaţi.

Nu aici şi nu aici

În grădină la pitici.

Să legăm un pled de doi

Copăcei dar mai de soi;

Astfel, scena este gata,

Cu biletele şi plata

O să-l punem pe Bursuc,

Tot stă singur ca un cuc.

Drept cortină un cearşaf

Asta-i grija lui Pif-Paf.

Însă cine sunt artiştii

De pe scenă, specialiştii?

Ursuleţul cel de pluş,

Căţeluşul şchiop, Lăbuş,

Vreo trei-patru iepurei,

Pisicuţa lui Andrei.

Păpuşica noastră, Ada

Este Albă ca Zăpada

Şi am unele indicii

Că pitici sunt chiar piticii.

Nu e nici un fel de chin

Să găseşti un arleghin.

L-am aflat, nu-ţi fie frică,

Dumnealui, Hopa Mitică

Dânsul, orişicum l-aşezi

În picioare ai să-l vezi.

Dar de ce merg toţi deodată

Ca pe catalige, tată?

Toţi micuţii se-nţelege

Vor misterul să-l dezlege :

Pe sub scenă la pitici

Nimerise un arici

Pe când jocul era-an toi

Şi iscase tărăboi…

Patru, trei şi unu, doi…

MICUL AVIATOR

Sunt un mic aviator.

Toată ziua-ncerc să zbor.

Eu din minte-am construit

Avionul favorit.

Cu elice şi motor

Pregătindu-se de zbor

Din hârtie şi placaje

Să reziste la viraje.

Execut fără-ncetare

Raiduri pentru fiecare.

Ca să nu cad în picaj

Zbor adesea pe pavaj,

Fiindcă-atunci când zbor pe sus,

Tot curajul meu s-a dus.

Cei mai mici îmi ţin isonul

Toţi făcând pe avionul.

Vreau s-ajung când voi fi mare

Un pilot de încercare.

Să cutreier-nalte spaţii,

Să descopăr constelaţii,

Noi meteoriţi şi aştri

Ca şi ochii mei, albaştri.

Universul, galaxia

Să le aflu poezia…

SOL PE BOLTA CEA ALBASTRĂ

O mânuţă de copil

Ieri a meşterit un zmeu.

Se strecoară-acum tiptil

Vântu-n curte, paraleu.

Piciul îl priveşte-atent

Îi susţine aripioara,

Coada de hârtie, sfoara,

Fiecare element.

Şi-nainte să se joace,

Pe hârzia lui măiastră

Scrise clar cuvântul : PACE!

Sol pe bolta cea albastră…

Anunțuri

%d blogeri au apreciat asta: