-,,Personaje preferate din desene animate”

Walt Diesney le-a creat, copii

în ipostaze mii.

Poveştile-s adevărate-n

desene multe, animate

cu personaje şi eroi

ca mine şi ca voi.

Poate-un pic exagerate

da, vă cred, aveţi dreptate.

Toate au un scop, să ştiţi

să vă facă fericiţi.

Iar de-o luptă se încinge

BINELE MEREU ÎNVINGE.

Şi eroul pozitiv

are-un anumit motiv

să-nţelegeţi, vrea, în fine

cum să vă purtaţi mai bine.

voi de ei aţi auzit

de prin filme, negreşit.

I-aţi ales, i-aţi preferat

în desenul animat.

Lumea asta e clădită

dintr-o foarte fericită

inspiraţie şi har

cum anume, n-am habar,

de Walt Diesney, autorul.

Uneori mă prinde dorul

de fiinţa asta dragă

ce-a avut în lumea-ntreagă

milioane de copii.

Nu se poate să nu-l ştii.

Ca şi Gopo de la noi

cineast vestit, de soi

care cu un omuleţ

serios, dar şi glumeţ

caraghios şi rubicond

e vestit pe mapamond.

Căţărat pe glob, c-o scară

poartă-n lume-o floare rară :

floarea păcii şi-a iubirii

pe Planeta Fericirii!

*

Staţi aşa, pe loc repaus

să vă spun de Mickey Mouse.

E un şoricel drăguţ

peste poate de slăbuţ.

Pe un vals de Johannn Strauss

vine-n salturi Mickey Mouse,

mic de tot şi cenuşiu

cum de n-a pierit, nu ştiu

cu duşmanca Miaunica

otrăvindu-i ziulica.

Ba mai are chef de dans

pe lăbuţe stă-n balans

şi pe coadă se dă huţa

că-i plecată pisicuţa

în voiaj la balneare

ca să facă băi de soare.

De-aia chiţăie pe masă

când pisica nu-i acasă.

Ba chemat-a şoricimea,

bătrânetul şi puştimea

şi luaţi cu toţi de val

lupt-acum c-un caşcaval.

Iar apoi cu burţi umflate

joacă tontoroiul frate.

*

Vine Donald, un răţoi

lătăreţ şi cam greoi

în papauci portocalii

intră-n casă la copii.

Îl cunoşti şi tu, nepoate,

din desenele-animate.

Donald, tată de răţuşti

a băut vreo două duşti

de sifon acidulat

că era cam asudat.

Deşi sucu-a fost gustos

el a devenit ţâfnos

şi-nceput, de ceapa-ciorii

să îşi certe puişorii.

Mac, mac, mac, cu glasul tare

să nu-i ceară de mâncare

fiindcă nu a prins pe lac

nici codiţa unui rac

nici vreo râmă mai gustoasă

şi-a trecut demult de coasă.

Iarba nu-i pe placul său.

Traiul ăsta-i foarte rău

şi tainul nu le-ajunge.

Penele acuma-şi unge

cu grăsime de sub piele

pentru zile mult mai grele.

*

Pluto-i câine clăpăug

dacă-l văd, îndată fug,

că e mare, fioros

şi eu sunt niţel fricos.

Dar mi-a spus mie-un purcel :

numai gura e de el.

*

În întreaga ei splendoare

iat-o pe ciocănitoare.

Este Woody – guraliva,

seamănă cu cioara griva.

Toacă arbori şi arbuşti

după viermişori robuşti

şi-o zbugheşte-ndată : Ţuşti!

din bătaia unei puşti.

Stricătoare şi sfrijită

este nemaipomenită.

O secundă dacă tace

numai boroboaţe face.

dacă nu cumva-i oprită

e în pozne renumită.

Tot umblând dup-ale gurii

parcă-i doctorul pădurii.

Cioc-cioc-cioc ea bate-n scoarţă

cu gândacii stă de harţă

şi îi scoate cu-al său plisc

operându-l, fără risc

dacă e copacul grav

se usucă şi-i bolnav.

*

Cioc, în trunchiul de stejar

cioc, în ramura de fag,

cioc, cioc, cioc! Se-aude clar

cine s-a oprit în prag?

Este doctorul pădurii.

stetoscopul-l ţine grav ;

gâzele şoptesc speriate :

oare-un un copac bolnav?

Cineva în uşă bate :

cioc, cioc, cioc! Se-aude clar.

cine-atât de învăţat e

să consulte un stejar.

Chiar de-i multă hărmălaie

cioc, cioc, cioc se-aude, taci!

cioc, meticulos ascultă

precum cel mai vrednic vraci.

*

Vin “pisici aristocrate”

la şcoli-nalte învăţate.

cu alese maniere

parcă vin din alte ere…

Şi se spală, se gătesc

coada nu şi-o prăfuiesc.

Unghiile îşi ascut

ca şi arme, ca şi scut.

Ele-nvaţă la pian

miaună mai diafan,

altele şi la vioară

şi mănâncă tot ce zboară.

Iar la şoareci nu se-ncurcă

căci gândesc că se cam spurcă.

Doar lăptic şi smântânică

vor pisicile, adică.

Ba fripturi de puioşori

cenuşii şi gălbiori.

Stau cu Pluto la taifas

mâţele-i cam râd în nas.

Însă când s-a-nfuriat

le-a-nhăţat, le-a scărmănat.

Asta-i viaţa, n-ai ce-i face.

dacă-ţi place sau nu-ţi place

dacă nu i te supui

pofta să ţi-o urci în cui!

*

Poftă de băut, cât şapte

şi mustăţile de lapte

ba i-a curs şi pe lăbuţe

încălţate-n şosetuţe.

Vangheluţă-i ghiftuit

căci s-a autoservit.

Ba a lins chiar şi borcanul

şi-i sătul până la anul.

Anul lui Vanghele este

până mâine, ca-n poveste.

Căci în basmul diafan

ziua-i lungă cât un an.

iar cotoiul de temut

o s-o ia de la-nceput

cu furatul pe la oale

de rămâne of şi jale

în cămară la matale.

Nu-i dreptate-n lumea asta

căci Vanghele-i ca năpasta.

Jur că am să-I vin de hac

şi-am să-l prind cu mâţa-n sac!

Cum şi pe cocoş, copii

l-am prins cu… găinării !

*

Vin pe-o rută cunoscută

şi Dalmaţieni – o sută

şi-ncă unul, mai la urmă

care a scăpat din turmă.

Fiindcă-i mai plăpând ca ei

şi-i e foame, dragii mei.

Căci Cruela i-a ţinut

prizonieri într-un ţinut.

Şi-a pus doi tâlhari la pândă

blănurile să le vândă.

Dar întregul neam canin

i-a scăpat de-aşa un chin.

După ce-a umblat hai-hui

Pongo şi Perdita lui

ca să-şi caute căţeii

şi să-i apere, ca leii,

au văzut cum pragul trec

şi la fugă se întrec

nu doar zece căţeluşi

ci vreo o sută sunt acuşi,

mai precis, o sută unu.

Nici dac-ai să tragi cu tunu’

nu vor mai pleca de-acasă

căci mămica nu-I mai lasă

singuri nici măcar o clipă.

Iar stăpânul cu-a sa pipă

şi frumoasa gospodină

împreună o să-i ţină,

şi-or deschide, dragii mei,

grădiniţă de căţei…

*

Nu ştiu, zău ce să mă fac

în tricou în dungi şi frac

vine Poppey Marinarul.

cică i-a sărit muştarul

tot mâncând atât spanac.

E puternic, n-are trac

şi-o să-i vină-acum de hac

foarte vechiului rival

un grăsan fără egal

cu o minte cât un bob

şi-o să-l facă Poppey zob.

Vine acum intempestiv

şi iubita lui, Olive,

slabă ca Pantera Roz

însă e frumoasă coz.

Se-nţeleg ca de minune

Poppey face tot ce-i spune,

ca să-i intre-n graţii, el

azi e marinar model.

*

Latr-acum dulăul Pluto,

cică zgarda şi-a pierdut-o

fiindcă ieri l-a provocat

chiar Motanul Încălţat.

*

Hodoranca-tranca-flanca

e motanul, e motanca?

Parcă s-au trezit în rai

trai nineacă pe vătrai!

Sunt copii ce zgomot fac

într-un pod uitat de-un veac.

şi covoare şi pernuţe,

acareturi, mese vechi,

scaune, perechi, perechi,

şi din lăzi cu-ncuietori

o duzină de comori!

Două rochii de mirese

parcă-s de împărătese,

şifonate-ngălbenite

şi puţin mucegăite,

cu paiete, cu mărgele,

trene care-atârnă grele.

Bani de-aramă, gologani,

într-un pod uitat de ani.

Sunt conduri desperecheaţi

şi pantofi mai scâlciaţi

şi sandale, cizmuliţe

pentru iepuri şi vulpiţe.

A venit şi-a tot probat

chiar Motanul Descălţat.

*

Şoriceii din Chiţcani

parcă sunt mai cotoşmani.

rod mai multă brânză-adică

sau amici sunt c-o pisică?

Sunt aşa că-s cărturari

rod de-a valma tomuri mari

cărţi de snoave şi poveşti

cum altminteri să mai creşti?

Ba părinţii vor încalte

să-i înscrie-n şcoli înalte.

Silitori nevoie mare

puştii rod dicţionare.

Ba călătoresc pe hărţi

într-o mie de-alte părţi.

Cu atlase şi busole

trec şosele şi rigole.

Şi-au făcut bibliotecă

într-o veche discotecă

şi de-atuncea, să te ţii!

chiar şi eu îi îndrăgii.

Şoricei cu bună stare

vor să aibă fiecare

diplome în buzunare.

Ba copiii lor s-ajungă

învăţaţi cu bani în pungă

ori măcar comercianţi

să câştige mii de sfanţi.

Chiţ a ros acum pe scară

diploma-universitară

a vestitului savant

Domnul Trompeş Elefant!

*

Într-o zi un şoricel

i-a furat un motocel

tors din ghemul cu poveşti

seara spuse sub fereşti

de sub nas lui Motănel.

Îl căra în văgăună

să îl roadă-o săptălună,

dând de-a dura cu lăbuţa,

zgâriindu-l cu gheruţa

motocelul cu pricina

i l-a ciugulit găina.

Jumătatea cea rămasă

nici n-o cară, nici n-o lasă.

Rozăcel de hotărât

să şi-o prindă el la gât.

Să se spună despre el :

Rozăcel cu motocel!

Pas de-l prinde dacă poţi!

(neam de şmecheri şi de hoţi!)

*

Ala-bala, alandala,

cine mi-a furat sandala

de-am rămas doar în cipici?

Ghici!

L-aş ghici, ghici-tu-l-aş

şi mi l-aş afla de naş

ca să-mi cumpere patine

când alunec pe gheţuş.

Ah, era un căţeluş.

are mai puţin de-un an

dar e tare năzdrăvan.

Cu puf moale-n ochi şi-n bot

Căţeluşul Roade-tot.

Fiindcă-i dau dinţii de lapte

molfăie papuci cât şapte

şi sandale şi-un galoş

rătăcit de tata moş.

Ba dacă i-ar sta-n putere

creasta mândrului cocoş.

Până colţii-or încolţi

nici nu ştim a ne feri

de potaia rozătoare

care fără ajutoare

face multe stricăciuni

parc-ar fi un cârd de huni.

Ia mai stai niţel din ros

că-ţi voi cumpăra un os,

un os mare şi gustos

căci aşa e sănătos.

*

Chiar dac-ai să mergi matale

cam o mie de ocale

n-ai să întâlneşti în cale

rozător aşa ca el.

Sperie, că-i şoricar

şoriceii din hambar

care nu vor de pisică

să mai aibă nici o frică.

Însă uite chichiriţ

câinele mănânc-un Chiţ.

Facă bine dumnealui

să-şi mai pună pofta-n cui!

Asta-i treabă pisicească,

cu dichis, vânătorească.

Mâţa stă şi-o zi la pândă

blana lui Chiţ-Chiţ s-o vândă.

Ba şi-o noapte-ntunecată

stă pisica-nfometată

de priveghi la găurică

speriind pe Aurică

Şoricelul casei mele

ce ne-aduce doar belele.

Ce, e fleac la o adică

meseria de pisică?

*

Iată-i şi pe Chip şi Dale

cum apar şi pe e-maill.

Cine nu i-a îndrăgit

parcă n-a copilărit.

*

Licurici, licurici,

luminiţă prin urzici,

ghem de fum cu ochii mici

cum te-ai rătăcit pe-aici?

Ai tu casă-n iarba deasă,

nu te plouă, blânda rouă?

Dragă licurici lunatec,

ochi de spuză şi jăratec,

hai cu mine pe coline,

fiindc-atunci când sunt cu tine

de-ntuneric nu-mi mai pasă!

Felinar de pădurar, haide, vino,

printre vii, pe cărarea care duce

înspre vechile uluce

ale casei părinteşti,

că te-oi lua să vieţuieşti

chiar la mine în grădină,

mică floare de lumină!

Licurici, licurici,

hai în casă, trup de humă

şi la noapte iarăşi du-mă

în împărăţia ierbii

unde ciutele şi cerbii

vin pe rând şi se adapă

la izvor cu vie apă.

Licurici, licurici,

luminiţă prin urzici!

*

Ia priveşte ce mai peşti!

o scrumbie

şi-a pus bluză albăstrie,

dumnealui, dragonul mării

a cam dat de gustul sării.

Un lipan mai dolofan

e-n dispută cu un crap

şi-l goneşte-acum la trap

pentr-o coadă de plătică

nici prea mare, nici prea mică.

În tricou de marinar

zebra e un peşte rar.

Un căluţ de mare, ah,

cu şalăul joacă şah.

Înotând ca o felină

o pisică balerină

se loveşte de un pici

peştele numit arici.

Ca un domn, bătrânul somn

brusc s-a hotărât să fie

cavaler cu o hamsie.

Ea timidă şi năucă

înghiţită e… de-o ştiucă.

Stau stavrizii şi guvizii

pe un chei făcând pe ghizii.

Pleacă-ndată să se culce,

peştii cei de apă dulce,

cei de mare, sub vapoare

ies îndată la plimbare.

În oglindă, roşioara,

potrivind pălărioara,

se suceşte, se-nvârteşte.

tare-i bine să fii peşte!

*

S-a deschis în port o poartă

şi un circ pe lângă circă

iar copiii se mai mir’ că

tocmai tortul n-are toartă!

Pe deasupra-I cer de ceară

şi-ntr-o baniţă-i un ban.

fieru-i tare ca o fiară

iar o vană sună-n van.

Fiindcă foca şi-a dat foc

vara s-a albit de var,

toca-toca bate-un toc

para stă înfiptă-n par.

Marinarul sus, la pupă,

stă de cart cum scrie-n carte.

Lupul s-a uitat c-o lupă

tocmai pe planeta Marte.

stai o leacă, am un leac

pentru cord : să sari o coardă.

Credeţi oare că-I un fleac

să pocneşti dintr-o petardă?

*

Domnul melc şi doamna melcă

fiecare-n casa lui

codobelc şi codobelcă

s-au gândit să crească pui.

Au destule dependinţe,

balconaşe, hol, cămări

dar în unele privinţe

-mi-a şoptit o albă floare –

locuinţa lor va fi

sigur neîncăpătoare

pentru când va fi să iasă

melcuşori din cochilie

să se joace

cu drăguţii pui de broaşte

şi corniţele să-şi scoată

ca să-şi plimbe ochii roată

peste nuferii din baltă !

O rădaşcă duce-n taşcă

foarfeci – două

luminate

de bobiţele de rouă

să croiască

din trei frunze de copac,

costumaş

unui greiere poznaş.

I-a cusut deja un crac

şi o mânecă subţire

din vreo şase-şapte fire

de sulcine.

Cu aşa croitoreasă

chiar şi mie îmi convine

să îmi cos

o rochiţă mai aleasă.

Crezi că o să-mi vină bine?

*

Un nagâţ pe nume Pit

tare e nefericit

fiindcă de vreo două zile

un băiat numit Vasile

l-a închis într-un hambar,

fără a avea habar

că frăţiorii lui cei buni

vor zbura spre alte lumi.

De-atunci a rămas tăcut

buimăcit şi cam năuc

nevoit să-şi uite zborul

soarelui să-i ducă dorul.

Dragi copii, nagâţul Pit

tare e nefericit!

*

Cărăbuşul cărăuş

cară lemne pe-un urcuş.

Tocmai traverseaz-o punte

să-şi clădească, sus, pe munte,

o colibă pentru iarnă

fiindcă s-a pornit să cearnă

din văzduh o ploaie rece.

Prin primejdii multe trece.

ce povară, ce urcuş,

s-a făcut alunecuş.

Toamna s-a-ntrecut cu gluma

şi-a trimis solie – bruma.

Bate-un cui, cioc-boc şi iată

el acoperişul gată.

Uşa-nchide-ncet, încet

şi dă ultimul concert.

Obosit şi somnoros

lasă violina jos,

somnul iernii să-l răpună.

Noapte lungă,

Noapte bună!

*

Am de ieri un mic chiriaş

Ţâr-Ţârel, un greieraş.

Locuieşte în pridvor

şi ţâr-ţârâie de zor.

Nu mă pot nici odihni

dar nici scrie, nici citi.

Mi-a venit în gând să-l rog

să avem un dialog :

-Unde-ai învăţat să cânţi

cu atâta fantezie?

Sub ce-aripă ţii arcuşul,

spune-mi, unde-i spiriduşul

ce-ţi insufl-atâta har?

-Nu e greu, da-i foarte trist

să fii un cri-cri solist.

-Cri, i-am zis atunci încet

vrei să facem un duet?

-Ţâr, ţâr, ţâr!

-La, la, la!

Împreună vom cânta

până ceilalţi copii

or să-nveţe Cri-cri-cri!

*

Pe ecran în multe serii

se transmite “Tom şi Jerry”.

Doi prieteni de pomină.

Comportarea e de vină.

Fel de fel de şotii fac

cu sau fără de pricină

cum să facă să îşi vină

unul altuia de hac.

Sunt, vă spun, nedespărţiţi

şi la fel sunt de păţiţi.

Şoricelul, să te bucuri

inventează multe trucuri

cu-ajutorul unor fluturi

pe motan să-l păcălească

şi-astfel să ne-nveselească.

Tom e veşnic tras pe sfoară

şi-i sătul de soartă-amară,

fiindcă el, un motănel,

e învins de-un şoricel.

Numai coadă şi mustăţi

şi-asta-n foarte multe dăţi.

De-şi găseşte-o altă casă

cade imediat în plasă,

căci şi-aici e urmărit

de un hoţ cât un chibrit.

De aşa un irmilic

cu o blană de calic,

care nu-l slăbeşte, leac

încă de acum un veac.

Cât o să suporte, cât?

să-l înghită? Îi stă-n gât.

Dă să-l prindă, să-l înşface

şoarecul de cap îşi face.

Tom înghite-acuma chifla

Jerry iată-i dă cu tifla!

Aţi văzut copii, vreodat’

şoarec mai neobrăzat?

Da-i simpatic şi v-o spui :

mă cam pierd de dragul lui

şi de-al său duşman motan

Tom cel leneş, dolofan.

Bravi precum sunt cavalerii

sunt simpatici, Tom şi Jerry.

Pe ecran numai ce-i văd

că dezlănţuie prăpăd.

râd în hohote cei mici

de Chiţ-Chiţ şi de pisici!

*

Toate-aceste personaje

din trucaje, din placaje,

din peliculele vechi

nu au nici acum perechi.

Iată-I c-au venit aici

să le spună la pitici

câteva-ntâmplări hazlii

pun pariu că nu le ştii.

Haideţi să îi ascultăm

şi aminte să luăm

căci povestea ne învaţă

o povaţă îndrăzneaţă.

fără-această feerie

n-am avea copilărie

şi săraci noi ne-am trezi

neavând ce povesti.

*

Vă propun, copiii mei

să ne amintim de ei

când ni se va face dor

de-un erou nemuritor

ce ne-a dat pe săturate

clipe bune, adevărate.

Iepuri, mâţe şi căţei

noi ne-am veselit cu ei.

Ba primeam câte-un perdaf

prin pelicula cu praf.

Doar acestea-au mai rămas

şi o spun cu dor în glas :

prăfuite, filme vechi

rolele-s perechi-perechi

de celuloid uzat

cinema de altădat’.

Ochii inimii privesc

şi aşa le retrăiesc.

*

Uneori ei dau năvală

chiar la mine-aici, pe coală.

nu pot să le stăpânesc

fiindcă tot se hârjonesc.

Parc-ar fi la Diesney-Land

vor să facă-un happy-end.

Şi oricărei povestiri

i-aduc îmbunătăţiri.

După poftă, după plac.

Uite, nu mai pot să tac

dacă nu se lecuiesc

astăzi ei mă povestesc

la străini şi cunoscuţi

astfel devenind plăcuţi.

Însă eu cu ce m-aleg?

nici măcar c-un film întreg?

Nici măcar c-o povestire

care-i simbol de iubire?

Pentru-aplauze şi-ovaţii

apelez la animaţii.

şi-o să-i pun pe loc repaus

şi pe Donald şi pe Mouse

iar apoi, să cânte-n stal

şi cupletul muzical :

DONALD ŞI MICKEY

(cântă)

Donald şi cu Mickey acum

fără mască ori costum

au venit să vă distreze

şi să vă moralizeze.

Doi artişti de cinema

iscusiţi de-naltă clasă

să poftească cineva

să mai spună că nu-i pasă!

Personaje îndrăgite

de copii şi de adulţi

vor să facă auzite

ceea ce ştiu mulţi,

dar se fac că nu pricep

fiindcă le convine

să danseze-ntr-una step

tot la fel de bine.

Să trăiască dinadins

pe spinarea altui ins,

şi încearcă, bată-i focul

să forţeze-un pic norocul.

Să tot vezi şi să nu crezi

cum să nu te alarmezi

când atâtea pocinoage

capul face, capul trage,

Lăcomie, lenevie

mofturi, hazuri, cât se poate

de când lumea sunt, se ştie

le veţi auzi pe toate.

DONALD : (vorbit)

Eu sunt Donald, sunt răţoiul,

şi-am venit cu măturoiul

vreau acum neapărat

ca să fac curat.

Mac, mac, mac,

nu pot să tac.

Walt Diesney m-a-nvăţat să spun

pe şleau ce nu e bun!

MICKEY : (vorbit)

Eu sunt Mickey, şoricelul

şi-am venit cu clopoţelul

parcă cine poate şti

doar aşa vă voi trezi!

Chiţ, chiţ, chiţ şi chiţ, chiţ, chiţ,

o să daţi într-un sughiţ

şi rămâne-veţi c-un tic

de-o să auziţi ce zic.

DONALD : Pofticioşi dar mofturici

prichindeii ăştia mici.

Nu e chip să-I mulţumeşti

în vreun fel să-I potoleşti.

-Vreau lăptic, ba vreau bomboane!

-Nu pot să mănânc banane!

-Supa, ciorba, nici că-mi plac!

-Ce să-ţi dau şi ce să-ţi fac?

îi întreabă-atunci mămica.

-Ciocolată sau nimica.

-Vrei un măr sau o gutuie?

-Nu vrei să mănânci, duduie?

Vine-n mână cu ibricu’

şugubăţul de bunicu’.

-Leacuri am la fiecare

pentru pofta de mâncare.

Ia dă-mi buno, linguriţa.

să-mi deschizi mata guriţa

şi-ai să vezi cum pofta-ţi creşte

cu untura de la peşte.

-Nu, tăicuţă, nu-I nevoie,

eu mănânc de bunăvoie.

Mi-e o foame ca de lup.

vreau budincă, un calup,

supă, morcov ras, ardei,

musaca şi tăiţei.

Ba mai cer şi supliment

fără nici un stimulent.

Mac, mac, mac…

MICKEY (vorbit) :

Murdărelul de Harap

plânge la spălat pe cap.

Când mămica-n îmbăiază

el urgent se alarmează :

-Nu vreau spumă nici un pic,

toarnă-mi apă din ibric!

Apa asta-i cam zăludă,

o fi bună dar e udă!

Ba e rece, ba-i fierbinte,

ba că-l supără un dinte.

Ba că-l ustură un ochi

sau se teme de deochi.

El se smiorcăie peltic :

-Nu mai vreau nimic, nimic!

Pastă, piepten, periuţă,

inutile-s pentru Guţă.

Vrea să se albească, cică,

doar cu coada de pisică!…

Chiţ, chiţ, chiţ…

DONALD :

Alintat precum e dânsul

nu există, dragi copii;

din te miri ce, nici nu ştii,

imediat l-apucă plânsul.

Se trânteşte pe podele

din picioare tropăind,

pare pus pe cazne grele

precum caii fornăind.

E destul să spună : Vreau!

şi-n picioare-s toţi din casă.

Uită să mai zică miau!

chiar pisica mofturoasă.

Şi se-ntrec să-I împlinească

orice moft şi orice naz

ca să nu se-mbolnăvească

băieţelul de necaz.

Într-o zi s-au sfătuit

care, cum să-l lecuiască.

L-au lăsat aşa trântit

ca să vadă c-a greşit.

Singurel atunci, băiatul

a-nţeles că-i de prisos

şi lipsită de folos

joaca lui copilărească…

Mac, mac, mac…

MICKEY : Cic-a fost odată unul

botezat chiar Căpcăunul.

Un hapsând şi-un uricios

la mâncare pofticios.

Toată viaţa lăcomise

şi deodată, pare-mi-se

într-atât se îngrăşase

c-atârna cât alţii şase.

Nici nu se urnea din loc,

un butoi, un poloboc.

Când la casă da ocolul

se dădea de-a rostogolul.

Fiindcă îi crescuse guşă

nu mai încăpea pe uşă.

Cât era de grăsuliu

el se văita-n pustiu :

parcă mi-e într-una foame

de-aş mânca şi acre poame!

Lacom hăpăia o halcă

mestecând flămând din falcă.

Şi fiind hapsân, vezi bine,

se ferea chiar şi de sine

să nu-şi fure dumicatul.

Dar se vede-aşa e datul,

s-o păţească, nu mă mir.

Când mânca mai abitir

ghiftuindu-se-ntr-atât

i-a rămas deodată-n gât

încăpând abia în gură

coşcogea înghiţitură.

Fără multă vorbărie,

propria sa lăcomie

ce-l dusese în ispită

l-a pierdut într-o clipită.

Sunteţi oare lăcomei,

pofticioşi, copiii mei?

Luaţi aminte, de veţi fi

şi voi astfel veţi păţi.

Chiţ, chiţ, chiţ…

DONALD : Ce uşor e să fii mare

printre mici vieţuitoare!

Chiar dacă tu eşti voinică

nu strivi nici o furnică,

ori un negru gândăcel.

e un sufleţel şi el.

Cum poţi prinde-un greieeraş

şi să-l chinui ca un laş?

Se-nţelege de la sine

că depinde doar de tine

viaţa lui de-aci-nainte.

Fii te rog frumos, cuminte.

Mi se pare scandalos

să devii răutăcios

câte-un fluturaş să prinzi

şi-aripioara să-i desprinzi.

Şi-ţi mai spun că nu-I frumos

să fii rău şi nemilos

c-orişicare gâză-adică

fie mare, fie mică.

flutur, licurici, albină

fiindcă nu au nici o vină.

Dar dacă la rândul tău

eşti lovit de-un nătărău

mai puternic, mai robust,

căruia îi pare just

ca puterile să-şi pună

fără nimeni să se-opună.

Ce-ai putea atunci să zici?

Eu atât am vrut să-ţi spun :

nu-i mai bine să fii bun?

Mac, mac, mac…

MICKEY : Câtă neorânduială,

ce deranj, fără sfială

toate lucrurile lui

să se plângă-ar vrea, dar cui?

Ghetele-s pe noptieră

cu noroi din altă eră.

O batistă cam murdară

iat-a poposit pe scară.

Hainele întruna-ţi cer :

-Vrem să stăm în şifonier

pe un umeraş, frumos,

nu pe scaun sau pe jos!

Ursuleţul de sub pat,

a căzut acolo lat

şi cum nimeni nu-l ridică

strigă iepurelui Rică,

scărmănat şi tăvălit,

de pisică hărtănit

stând supă calorifer :

-Dă-mi, te rog un somnifer!

şi înghite iute hapul

fiindcă tare-l doare capul

din pricina, am aflat,

unui puşti dezordonat.

-Ce e de făcut cu el?

ia să-l judecăm niţel.

Unde-ai pomenit, copile,

să arunci din pat cu bile,

pe sub masă cu păpuşi,

cu ciorapi pe după uşi?

Sau văzut-ai tu vreodată

pe vreun băieţel sau fată

care nu şi-a îngrijit

camera de locuit,

ordinea ce nu menţine?

Ce ruşine, ce ruşine!

Nu mai eşti de-acuma mic,

dimpotrivă, eşti voinic.

Vrem de-acum neapărat

să devii mai ordonat.

Demostrează-ne că poţi

să întreci copiii toţi!

Chiţ, chiţ, chiţ…

(Cei doi ies din scenă, cântând fiecare refrenul său).

Dacă-acestea v-au plăcut

o s-o luăm de la-nceput

cu-aventuri şi întâmplări

întâmplate-n nouă zări.

Nouăşnouă de hotare

şi la munte şi la mare.

o s-o iau acum la pas

vă sărut şi bun rămas!

SFÂRŞIT


%d blogeri au apreciat asta: