-,,Dor de primăvară”

PRIMĂVARA CEA GHIDUŞĂ

Râde vesel în cascade

Primăvara jucăuşă

Îţi oferă o brânduşă

Şi din nou pe gânduri cade.

.

Parcă-i neînduplecată

S-ar întoarce şi din drum,

Iar s-a bosumflat acum

Iar surâde-nseninată.

.

Râde-şi despleteşte părul,

Iar zefirul i-l mângâie

Şi se-alintă, se răzgâie

Până dă în floare mărul.

.

Aer proaspăt, verde iarba,

Nările sunt ameţite,

De arome felurite

Glia a-nceput să fiarbă.

.

Iar a gâzelor regină

Şi a florilor din plai

Vine c-un întreg alai

Pe o rază de lumină.

.

Sare-ntr-un picior pe ciuturi

Prin păduri cu ape line

Şi izvoare cristaline

O-nsoţeşte-un roi de fluturi.

.

Şi te-ndeamnă : Hai afară!

Vesel vânt să te mângâie

De la creştet la călcâie

Domnişoara primăvară…

ÎNTÂMPLARE DE MIRARE

Un mugur sfios şi catifelat

Avea chef de conversat

Şi nu găsea, vezi bine, cu cine.

Fiindcă gâzele, ia-le de unde nu-s!

Că-i frig încă

Şi dinspre Apus

Se văd nori ameninţători.

.

Ele s-au ascuns

Sub streşini pe la subţiori

Că le e cam frică de vânt şi de nori

Să nu le ude pe-aripă

Şi să capete gripă.

.

Razele, nicicum

Nu voiau să se-arate.

Dar iată că

De nu-ştiu-unde se-abate

Pe-acolo o gărgăriţă pestriţă.

.

Ateriză chiar pe creştetul pufos

Şi-şi făcea toaleta

Să arate frumos

Căci rochiţa-n buline

Puţin şifonată

Stătuse-ntr-o palmă de fată

Puţin asudată.

.

-Mare pacoste,

Obiceiurile acestea cu măritişul,

După zborul suratelor mele,

Gărgătirătele.

.

Cine-o fi inventat

Acest obicei de-a zburatul

Şi de-a măritatul?

Ce, eu sunt peţitoare,

Să umblu din floare în floare neapărat

După miri, feciori de-mpărat?

.

Fetişcanele se iau după mine

Prin câmpii şi prin văi

După flăcăi

Şi chiar prin urzici

După feciori mai pitici.

.

„Unde vei zbura

acolo m-oi mărita!”

-S-o crezi mata!

Uite, aici mă aşez

Şi încep să brodez,

Să creez,

Că doar se ştie,

O gărgăriţă e creatoare

De poezie!

.

Muguraşul asculta ca vrăjit

Şi în sfârşit se roşi (adică-nverzi)

Apoi se albi dintr-o dată,

Dând la iveală o floare de cais

Înmiresmată…

FLOAREA DE COLŢ

Pedepsită-i floarea, oare

Ca să stea la colţ în soare?

Doar pe creştete golaşe

Ce-s pleşuve şi trufaşe?

.

Căţărată pe un stei

Cine vine-n preajma ei?

Floarea asta de pe stâncă

Ce bea oare, ce mănâncă?

.

Floare rară, cum e ea

Se îmbracă-n catifea

În velur şi-n moale pluş

Parcă e pictată-n tuş.

.

Şi presată-ntr-o cutie

Zici că-i o bijuterie.

Doar un vultur cuibu-şi are

Lângă nestemata floare

Şi o capră neagră suie

Parcă să o bată-n cuie,

Vântul să n-o prăvălească

În prăpastia cerească.

.

-Gingaşă şi delicată

Ca o preafrumoasă fată

Cum stai singură-ntre nori,

Nu ţi-teamă uneori?

.

Vino să te joci cu noi!

Vino-n mijloc de câmpie

Să-ţi croieşti o nouă ie

Şi-o să-ţi dăm, cu patru foi

.

Un trifoi lucios, subţire,

Să-ţi devină ţie mire,

Să-ţi aducă mult noroc

Şi la toamnă, un boboc.

DE-A BERBELEACUL

În grădina de lumină

Gâzele de-a berbeleacul

Într-o zi ca azi, senină

Pe o rază îşi fac veacul.

.

Şi alunecă de-a dura

Prin văzduhul străveziu,

Ce mai tura, ce mai vura,

Să le număr nu mai ştiu.

.

Fiindcă sunt nenumărate

Îmbrăcate-n chip şi fel

Scunde, grase şi cam late

Ca un fel de clopoţel…

.

Altele-s subţiri, năltuţe

Ocheşele şi lucioase

Ce au sevă-n loc de oase

Musculiţe săbiuţe.

.

Astrul zilei dac-ar şti

De fărâmele de viaţă

Ce trăiesc numai o zi

De din zori de dimineaţă

.

El le-ar aduna din drum

Ca pe mărgăritărele

Şi pe un fuior de fum

Şi le-ar înşira mărgele…

HARABABURĂ

S-a iscat din întâmplare

Azi în cer o tulburare :

Luna plină-apare, iată

Are-o faţă-nfricoşată.

.

Umbre mari îi trec pe chip

Brazde-adânci i se-nfirip.

Ce i s-o fi întâmplat

De-are-un chip aşa-mbufnat?

.

Tainică, misterioasă,

Parcă nu i-s boii-acasă.

S-a certat c-un meteor

Şi nu-i trece prea uşor.

.

Carul Mare zace-n drum

Şi-i stricat de tot acum

Căci pe osii s-a suit

Noaptea, un meteorit.

.

Până mâine dimineaţă

Soare, să răsari din ceaţă.

Luna-l vede, se ascunde

În învolburate unde.

.

Razele-s lumine line.

Cine s-o-nţeleagă, cine?

Carul Mic a prins de veste

Şi-a tulit-o din poveste.

.

S-a scăldat cometa-n rouă

Umezindu-şi trena nouă.

Ursa Mare, Ursa Mică

Au scăpat la miericică

.

Şi-au păpat-o amândouă

Până a-nceput să plouă.

-Spune-mi tu, frumoasă fată

Mai văzut-ai stea plouată?

.

Inimioara lunii-i fură

Un luceafăr care-i jură

Răsărind de dup-o stâncă

Doamnei, dragoste adâncă.

.

Dar e-nconjurat de stele

De-o planetă cu inele

Şi s-a mai ivit, v-o spui

Şi o Cloşcă cu mulţi Pui.

.

Ce harababură, nu?

Poţi s-o înţelegi şi tu?

DOR DE PRIMĂVARĂ

În mugurul cel fraged

Mijeşte blând uitarea.

Un dor de primăvară

Împrejmuieşte zarea.

.

Natura-ntinereşte

Drapată-n straie verzi.

Noi aşteptăm, fireşte,

Un stol de oaspeţi, berzi…

VESTITORUL

Plăpumioara de zăpadă

Răcoroasă şi pufoasă

Aşternută în livadă

A ivit lângă pridvor

.

Un sfielnic vestitor,

Un gingaş de ghiocel

Palid, mic şi subţirel.

.

Numai cât mă uit la el

Mă cuprinde-un aprig dor

Înspre înălţimi să zbor.

.

-Nu ţi-e frig, făptură mică,

Dragul meu, ţi-ţi este frică,

De îngheţ, de vânt, de ger,

De un soare auster,

.

Roata carului cu zimţi

Un înşelător cu dinţi?

-Nu mi-e frică, fiindcă sunt

Vestitorul pe pământ

Al naturii-ntinerite

Primăverii mult iubite…


%d blogeri au apreciat asta: