-,,Dor de primăvară”
PRIMĂVARA CEA GHIDUŞĂ
Râde vesel în cascade
Primăvara jucăuşă
Îţi oferă o brânduşă
Şi din nou pe gânduri cade.
.
Parcă-i neînduplecată
S-ar întoarce şi din drum,
Iar s-a bosumflat acum
Iar surâde-nseninată.
.
Râde-şi despleteşte părul,
Iar zefirul i-l mângâie
Şi se-alintă, se răzgâie
Până dă în floare mărul.
.
Aer proaspăt, verde iarba,
Nările sunt ameţite,
De arome felurite
Glia a-nceput să fiarbă.
.
Iar a gâzelor regină
Şi a florilor din plai
Vine c-un întreg alai
Pe o rază de lumină.
.
Sare-ntr-un picior pe ciuturi
Prin păduri cu ape line
Şi izvoare cristaline
O-nsoţeşte-un roi de fluturi.
.
Şi te-ndeamnă : Hai afară!
Vesel vânt să te mângâie
De la creştet la călcâie
Domnişoara primăvară…
ÎNTÂMPLARE DE MIRARE
Un mugur sfios şi catifelat
Avea chef de conversat
Şi nu găsea, vezi bine, cu cine.
Fiindcă gâzele, ia-le de unde nu-s!
Că-i frig încă
Şi dinspre Apus
Se văd nori ameninţători.
.
Ele s-au ascuns
Sub streşini pe la subţiori
Că le e cam frică de vânt şi de nori
Să nu le ude pe-aripă
Şi să capete gripă.
.
Razele, nicicum
Nu voiau să se-arate.
Dar iată că
De nu-ştiu-unde se-abate
Pe-acolo o gărgăriţă pestriţă.
.
Ateriză chiar pe creştetul pufos
Şi-şi făcea toaleta
Să arate frumos
Căci rochiţa-n buline
Puţin şifonată
Stătuse-ntr-o palmă de fată
Puţin asudată.
.
-Mare pacoste,
Obiceiurile acestea cu măritişul,
După zborul suratelor mele,
Gărgătirătele.
.
Cine-o fi inventat
Acest obicei de-a zburatul
Şi de-a măritatul?
Ce, eu sunt peţitoare,
Să umblu din floare în floare neapărat
După miri, feciori de-mpărat?
.
Fetişcanele se iau după mine
Prin câmpii şi prin văi
După flăcăi
Şi chiar prin urzici
După feciori mai pitici.
.
„Unde vei zbura
acolo m-oi mărita!”
-S-o crezi mata!
Uite, aici mă aşez
Şi încep să brodez,
Să creez,
Că doar se ştie,
O gărgăriţă e creatoare
De poezie!
.
Muguraşul asculta ca vrăjit
Şi în sfârşit se roşi (adică-nverzi)
Apoi se albi dintr-o dată,
Dând la iveală o floare de cais
Înmiresmată…
FLOAREA DE COLŢ
Pedepsită-i floarea, oare
Ca să stea la colţ în soare?
Doar pe creştete golaşe
Ce-s pleşuve şi trufaşe?
.
Căţărată pe un stei
Cine vine-n preajma ei?
Floarea asta de pe stâncă
Ce bea oare, ce mănâncă?
.
Floare rară, cum e ea
Se îmbracă-n catifea
În velur şi-n moale pluş
Parcă e pictată-n tuş.
.
Şi presată-ntr-o cutie
Zici că-i o bijuterie.
Doar un vultur cuibu-şi are
Lângă nestemata floare
Şi o capră neagră suie
Parcă să o bată-n cuie,
Vântul să n-o prăvălească
În prăpastia cerească.
.
-Gingaşă şi delicată
Ca o preafrumoasă fată
Cum stai singură-ntre nori,
Nu ţi-teamă uneori?
.
Vino să te joci cu noi!
Vino-n mijloc de câmpie
Să-ţi croieşti o nouă ie
Şi-o să-ţi dăm, cu patru foi
.
Un trifoi lucios, subţire,
Să-ţi devină ţie mire,
Să-ţi aducă mult noroc
Şi la toamnă, un boboc.
DE-A BERBELEACUL
În grădina de lumină
Gâzele de-a berbeleacul
Într-o zi ca azi, senină
Pe o rază îşi fac veacul.
.
Şi alunecă de-a dura
Prin văzduhul străveziu,
Ce mai tura, ce mai vura,
Să le număr nu mai ştiu.
.
Fiindcă sunt nenumărate
Îmbrăcate-n chip şi fel
Scunde, grase şi cam late
Ca un fel de clopoţel…
.
Altele-s subţiri, năltuţe
Ocheşele şi lucioase
Ce au sevă-n loc de oase
Musculiţe săbiuţe.
.
Astrul zilei dac-ar şti
De fărâmele de viaţă
Ce trăiesc numai o zi
De din zori de dimineaţă
.
El le-ar aduna din drum
Ca pe mărgăritărele
Şi pe un fuior de fum
Şi le-ar înşira mărgele…
HARABABURĂ
S-a iscat din întâmplare
Azi în cer o tulburare :
Luna plină-apare, iată
Are-o faţă-nfricoşată.
.
Umbre mari îi trec pe chip
Brazde-adânci i se-nfirip.
Ce i s-o fi întâmplat
De-are-un chip aşa-mbufnat?
.
Tainică, misterioasă,
Parcă nu i-s boii-acasă.
S-a certat c-un meteor
Şi nu-i trece prea uşor.
.
Carul Mare zace-n drum
Şi-i stricat de tot acum
Căci pe osii s-a suit
Noaptea, un meteorit.
.
Până mâine dimineaţă
Soare, să răsari din ceaţă.
Luna-l vede, se ascunde
În învolburate unde.
.
Razele-s lumine line.
Cine s-o-nţeleagă, cine?
Carul Mic a prins de veste
Şi-a tulit-o din poveste.
.
S-a scăldat cometa-n rouă
Umezindu-şi trena nouă.
Ursa Mare, Ursa Mică
Au scăpat la miericică
.
Şi-au păpat-o amândouă
Până a-nceput să plouă.
-Spune-mi tu, frumoasă fată
Mai văzut-ai stea plouată?
.
Inimioara lunii-i fură
Un luceafăr care-i jură
Răsărind de dup-o stâncă
Doamnei, dragoste adâncă.
.
Dar e-nconjurat de stele
De-o planetă cu inele
Şi s-a mai ivit, v-o spui
Şi o Cloşcă cu mulţi Pui.
.
Ce harababură, nu?
Poţi s-o înţelegi şi tu?
DOR DE PRIMĂVARĂ
În mugurul cel fraged
Mijeşte blând uitarea.
Un dor de primăvară
Împrejmuieşte zarea.
.
Natura-ntinereşte
Drapată-n straie verzi.
Noi aşteptăm, fireşte,
Un stol de oaspeţi, berzi…
VESTITORUL
Plăpumioara de zăpadă
Răcoroasă şi pufoasă
Aşternută în livadă
A ivit lângă pridvor
.
Un sfielnic vestitor,
Un gingaş de ghiocel
Palid, mic şi subţirel.
.
Numai cât mă uit la el
Mă cuprinde-un aprig dor
Înspre înălţimi să zbor.
.
-Nu ţi-e frig, făptură mică,
Dragul meu, ţi-ţi este frică,
De îngheţ, de vânt, de ger,
De un soare auster,
.
Roata carului cu zimţi
Un înşelător cu dinţi?
-Nu mi-e frică, fiindcă sunt
Vestitorul pe pământ
Al naturii-ntinerite
Primăverii mult iubite…
Trackback this post