„Jocuri nimerite şi cât se poate de gratuite”

VIETĂŢI MARINE

Un crevete cu cravată

O meduză învoalată

Şi-o broscuţă bosumflată.

-Ba şi-un peşte care creşte

într-un iaz de lângă sat

şi înoată neîncetat.

-Eu de asta n-am aflat.

Scoici, moluşte, mormoloci,

Crustacee şi boboci.

-Nu vrei dragă să te joci,

cu aceste vietăţi

care-n apă-şi fac cetăţi

din corali şi din mărgean?

Joaca-i fără nici un ban.

-Aş putea să înfirip

chiar castele de nisip.

-Pân’ te hotărăşti mata

vine valul, ţi le ia

şi le duce, hăt! În larg

ori de stânci bărcuţa sparg.

Bine că afară-i soare

După astă întâmplare

Să nu rup plăcuta vrajă

Merg mămico să fac plajă!

––––––––––-

ŞOTRON

Sar eu când pe-un picior,

Când pe altul,

Când pe-amândouă,

Până începe să plouă.

Şi omul desenat pe asfalt

Vrea să facă un salt.

Ca să-l ţin pe sol,

Îi dau ocol,

Sar întâi pe picioare, pe trup,

Pe mâini, pe gât şi pe cap,

De parcă picioarele nu mă încap

Şi-apoi o iau iar înapoi

Tot pe-un picior

Sau pe-amândouă

Pe asfaltul umed de rouă,

Pe care cineva a desenat

Un om cam pătrat.

Spre asfinţit, m-am plictisit.

Mai bine fac tumbe pe iarbă,

Poate-aşa-mi cresc

Firele-n barbă

Şi-ajung bărbat adevărat.

Că doar pe gazon

Nu se joacă şotron.

Până să-mi crească mustaţa şi barba

Văd o plăcuţă pe care scrie citeţ :

„-Fetiţe, băieţi, nu călcaţi iarba!

Nu rupeţi florile şi nu vă daţi huţa

Pe crengile de copaci!”

Ce să-i faci? De-atâtea inscripţii

Cu interdicţii m-am săturat.

Mai bine mă-ntorc la omul pătrat

Desenat pe asfalt.

Mai fac un salt, mai fac două,

Până o văd pe colega cea nouă

Mutată lângă noi de curând.

Mă vede şi ea ţopăind,

Şi cu jind, mă întreabă surâzând :

-Nu vrei să ne jucăm împreună?

-Asta-i bună, îi zic.

Hai mai bine să mâncăm

o-ngheţată cu alune şi cu fistic.

––––––––

DRAGĂ POVESTE,

Chiar de-aş vrea, nu reuşesc,

Nu pot să te părăsesc.

Eu te chem mereu-napoi

Hai poveste, intră-n foi,

Intră-n paginile-aceste

Şi te suie sus, pe creste,

Pân’ la cerurile-nalte

Să prinzi stelele încalte.

Să prinzi luna-ntr-o desagă

Dovedind că nu-i de şagă

Să trăim lipsiţi de lună

Într-o lume-aşa imună

La mister, la poezie,

Fără de copilărie.

Căci copilăria este

Izvorâtă din poveste

Şi se simte bine-n ea

Ca un călăreţ în şa.

–––––––-

ISPRĂVI DE-A GATA

Un băiat de ispravă

Isprăveşte prăjiturile de pe tavă.

După această ispravă

Face-o mutriţă gravă

Şi cu o voce firavă, strigă :

-Mă doare burtica!

Şi-atunci vine alarmată bunica

Să-i dea cu linguriţa o doctorie

Căci numai ea ştie leacul

De aplecate şi de-a nemestecate.

-Gata! S-a isprăvit, zice bunica.

Ai poftit şi te-ai lăcomit.

Abia peste o săptămână

Dacă mai poţi gusta

O prăjiturică bună!

Eu, cam nurlie,

Isprăvesc o poezie

Hazlie

Despre prăjiturici şi bunici.

––––––––––

CUVINTE ZBURĂTOARE

Într-o zi, ciudată-ntâmplare!

Au început deodată

Cuvintele, fără aripi,

Să zboare.

Dac-am văzut aşa,

Am fugit după ele

Să nu dau de belele.

Ştiu eu?

Dacă îmi zboară cuvintele şi din minte

Cum o să mai ţin minte

Să fiu cuminte?

Le-am urmărit eu ce le-am urmărit,

Până-am obosit

Şi m-am pus pe gâfâit.

Căci nu zburau în roi

Precum albinele cele de soi,

Ci împrăştiate, răsfirate,

O luaseră razna de-adevărate.

-Dacă mai ţine şi vântul

pas de mai prinde cuvântul!

Le-nvârtejeşte-n văzduh

Ca un pămătuf de păpădie

Şi adio, cuvânt de hârtie!

Ce mă fac? Ce mă fac?

Am strigat ca un apucat.

Şi mi-a răspuns un brotac.

-Oac!

Caută cuvintele-n lac

Căci acolo le place să-noate

Şi să se joace!

-Dar ce, cuvintele sunt

vieţuitoare acvatice,

sau dobitoace?

Unde, unde să le caut?

În unde? Şi pe unde?

Cuvântul poate pătrunde

Dacă lacul e împrejmuit?

Ei, aici, negreşit,

Trebuie să mă ajutaţi voi, copii.

Mai ştii?

Poate mai găsesc vreunul rătăcit

Sătul de zburătăcit

Şi-l întorc în poveste

Sau în poeziile-aceste!

Cuvintele poznaşele,

Năzdrăvanele şi buclucaşele!

Dragele care zboară la Pătârlagele!

Am să le prind voinicilor

Precum săbiile la cingătoare,

Iar fetelor, în cosiţele

Împletite de sărbătoare.

Mai bine le spânzur de soare.

Ori de ninsoare?

Sau de inimioare?

Le-nşir pe aţe

Să nu se agaţe, ca pe mărgele.

Ce să mă fac eu cu ele?

Le trimit la zmee

Ori la curcubeie,

Să nu se agaţe vântul de ele?

Ce-aţi face voi cu aceste cuvinte,

Să se-nveţe minte?

–––––––––

LAPTE PRINS DINADINS

-De ce baţi laptele, mamă,

Să facă mai multă zeamă,

Zeamă acră, pusă pe carnea macră?

-Îl bat şi-l (răz)bat

Să se prindă,

Apoi îl agăţ ca pe şuncă, în grindă.

În oale, ulcele de lut,

Fiindcă doar aşa e bun de băut.

-Şi dacă se prinde

Cine-l mai vinde?

Fiindcă devine iaurt…

Pe scurt.

Baţi laptele cu bătătorul.

Sau cu piciorul.

Şi dacă poliţia află autorul

Ce-a săvârşit infracţiunea, omorul,

Îi dai o lingură de smântână,

Pusă în oale de lut, la stână.

-Ia uite! De-atâta bătut,

Unt s-a făcut!

Să-l ungem pe pâine, azi şi mâine,

Poimâine o luăm de la-nceput

Cu laptele la bătut.

Aţi priceput?…


%d blogeri au apreciat asta: