POEM MANIFEST:,,PE VREMEA CÂND…”

Erau şi bani atunci, erau de toate

În plină sărăcie comunistă

Şi pentru râs şi pentru sănătate

Şi pentru lucruri care nu există.

.

Destui erau  –      şi pentru poezie

Se alocau resurse  în cultură

Aveai şi dreptul sfânt la nostalgie

Aşa cum astăzi  ai  – doar drept la ură.

.

Ne-nfiorăm când auzim de timpul

Când cozi formam la pâine şi mezeluri

Visând la libertate în răstimpul

Când  ne-atingeam în ilegalitate ţeluri.

.

O tinereţe de privaţiuni –  uitată.

Ne amintim de ce-a fost rău în viaţă;

De tot ce-a fost frumos mai niciodată

Că timpul şi-a luat zborul fără aţă.

.

Şi am ajuns flămânzi de fericirea

Ce a trecut pe lângă noi în fugă,

De visele mai vechi decât iubirea

Din care ne-a rămas o sfântă rugă.

.

E pace azi în conştiinţe laxe

Şi e democraţie în cetate

Doar sufletele se învârt pe axe

Străine lor când moartea-n uşă bate.

.

Speranţa, visul – toate nimicite

Nici aerul n-a mai rămas la fel

Săraci în duh, cu chipuri obosite

Noi ne trezim că n-avem nici un ţel.

.

Ni s-a luat şi dreptul de-a muri

În demnitate după legea firii

Şi nu e nimeni a ne lămuri

Cum  fi-va viitorul omenirii.

 

 

CEZARINA ADAMESCU

11 iunie 2011


%d blogeri au apreciat asta: